Nou în bibliotecă – Noiembrie.

Yey!!
❤ Voi începe cu cărțile primite de ziua mea! ❤

De la Andreea D. – Austerlitz de W.G. Sebald
– Viața elfilor de Muriel Barbery
– Planeta domnului Sammler de Saul Bellow
– Cartea lui Dave de Will Self
– Sacrificiul din miezul iernii de Mons Kallentoft
– La capătul lumii și în țara aspră a minunilor de Haruki Murakami
– În noapte de Haruki Murakami
– Copiii lui Hansen de Ognjen

De la Mirciua – Vulturul dincolo de cornul lunii de Rodica Ojog Brașoveanu
– Love Story. Singura iubire de Erich Segal, plus Experiment dar lipsește din poză.

De la Teodora – Focul de Katherine Neville
– Pistolarul de Stephen King

De la Annes Maria – Kamisama Kiss de Julietta Suzuki ( manga)

De la Oana – Amantul doamnei Chatterley

De la DeliaV. – Dinți albi de Zadie Smith
– La răsărit de Eden de John Steinbeck
– Șoareci și oameni de John Steinbeck

De la verișoara mea, Raluca : Regina albă de Philippa Gregory
❤ Mulțumesc mult fetelor!!! ❤

Cu ocazia zilei mele de naștere ( care a fost ieri) + zilele de nume mi-am luat :
– Rebel of the Sand de Alwyn Hamilton
– Arhivista Wasp de Nicole Kornher- Stace
– Eve ( vol. 3 ) de Anna Carey
– Ghici ce-i în cutie de M.J. Arlidge
– Chemarea cucului de Robert Galbraith
– O mie de nopți de E.K. Johnson
– Negru ca abanosul de Salla Simukka
– Poftă de ciocolată de Care Santos
– Un motan pe nume Bob de James Bowen
– Jumătatea Rea de Sally Green
– Păzitoarea tainei de Kate Morton
– Coșmar de Rodica Ojog Brașoveanu

Restul cărților cumpărate : Millennium, Stieg și eu de Eva Gabrielsson , Moartea care nu dovedește nimic de Anton Holban, Chira Chiralina/Povestiri de Panait Istrati, Orele de Michael Cunningham și Focul din oglinzi de Amanda Quick.

La un schimb : Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion

Voi ce ați mai cumpărat/câștigat/primit? Dar la schimburi?

Pentru mine luna asta a fost foarte plină de cărți și obiecte speciale.
Mulțumesc fetelor pentru tot! :* ❤

Mituri, legende şi superstiţii

NOAPTEA DE SÂNTANDREI

Deşi suntem învăţaţi de mici că sărbătorile noastre  ţin de religie sau doar de distracţie majoritatea au rădăcini întunecate, rădăcini întunecate care nouă ni se par un clişeu, însă care pe vremuri au reuşit să insufle groaza în oameni.

Noaptea de Sântandrei, numită şi Noaptea Strigoilor, este prezentă chiar şi în romanul „Dracula” de Bram Stoker sub numele de walpurgis nacht înfăţişând o noapte a urgiei.

În această seară se presupune că spiritele morţilor au libertatea de a se îndepărta de locul de locul lor de veci şi de a putea pătrunde în casele oamenilor urmărind persoanele care ies afară după lăsarea întunericului.

Am putea spune că Sântandrei este o verişoară foarte îndepărtată a sărbătorii Halloween exceptând faptul că în trecut oamenii, de Halloween, îşi permiteau să iasă din casă şi chiar se costumau în creaturi pentru a trece neobservaţi printre spirite în timp ce de Sântandrei oamenii se adăposteau în casă cu mult înainte de lăsarea nopţii îndraznind cu tragere de inimă să privească pe geam de teamă că vor atrage spiritele către ei.

 

Şi cum avem fantome e imposibil să nu avem şi vrăjitoare de care să ne ferim, dar nu vă faceţi probleme pe ele trebuie să le căutaţi în inima pădurii ca să le găsiţi în faţa focului spunând incantaţii şi aducând blesteme pe capul celor care le-au supărat pe parcursul anului.

Probabil ăsta era un motiv pentru a nu te lua la ceartă cu vreun vecin de al tău: dacă era femeie riscai să fi blestemat de ea iar dacă era bărbat, desigur e valabil şi pentru femei, să te bântuie după moarte.

Strigoii sunt cei de care ar trebui să vă temeţi căci dacă aveaţi ghinionul să rămâneţi afară după lăsarea întunericului aceştia vor încerca să intre în vorbă cu tine încercând să te convingă să-i primeşti în casă sau să-i laşi să doarmă în hambar. Deobicei dacă omul refuza acesta îi punea o ultimă întrebare fară sens iar dacă acesta răspundea îi fura glasul pentru a-i păcăli familia.

Metoda de a trece de un strigoi e destul de simplă: nu văd, nu aud, nu vorbesc, nu-mi pasă. Fiind fantome nu pot decât să sperie oamenii iar fără cooperarea unuia nici ei nu pot face nimic.

Bineînţeles că pe parcursul timpului s-au spus şi se vor mai spune o mulţime de lucruri. Sunt destul de sigură că şi ce am scris până acum nu a apărut decât dintr-o frică iraţională a oamenilor de demult.

Aceasta a fost prima versiune a Nopţii Strigoilor auzită de mine când eram mică, n-am văzut niciodată la geam vreun strigoi, dar poate voi o să aveţi mai mult noroc.

O copertă de vis!

Just a story: Noua casă

Îmi aud fiica strigându-mă probabil pentru a 10 oară doar săptămâna asta.
De când ne-am mutat nu poate să doarmă şi ţine morţis să nu se lase nici pe mine şi nici pe soţul meu să ne odihnim.
-Pe tine te strigă. Îmi zice el somnoros. Du-te şi vezi ce naiba mai vrea acum.
Mă ridic nervoasă fiind deja sigură că Sibela mă cheamă doar pentru ca nu cumva să adorm iar ea să nu reuşească să mă aducă lângă ea.
Aşa mi-a făcut în fiecare seară din ultimele 3 săptămâni ba nu-i place să stea acolo, ba că e prea întuneric, ba că e prea frig. În seara asta n-am s-o mai iau la noi în pat trebuie să înceteze odată cu tâmpeniile astea.

-Spune repede ce vrei. Îi spun imediat ce ajung lângă ea.
-Mami, începu ea pe tonul ei plângăreţ, vreau acasă.
-Suntem acasă.
– Ba nu suntem! Eu vreau să merg acasă!
-Taci odată! Mătuşa ta locuieşte acolo acum. Oricum a făcut tot posibilul să plecăm. Ştiu că n-ar trebui să vorbesc astfel despre sora mea, dar în apărarea mea sunt obosită iar ea chiar e o javră deci nu mint în privinţa asta.
-Şi nu putem s-o vizităm?
-Nu.
– De ce? Acum plângea.
-Culcă-te odată! Probabil am strigat destul de tare cât să-l trezesc iar pe Abel, asta dacă nu cumva îmi asculta discursul de mamă a anului aşteptând să clachez şi să vină imediat în ajutorul Sibelei.
Dar să fiu sinceră nu-mi pasă ce face el acum eu am să mă duc doar şi am să mă culc.
Cu nervii întinşi la maxim am trântit cu putere capacul sicriului Sibelei şi m-am dus înapoi în al meu lângă Abel.

Bookhaul octombrie-noiembrie

Ne revedem cu un nou bookhaul, de data asta cu mai multe cărți și mai multe povești!

Cumpărate

Mândra fecioară, Joyce Carol Oates

Grădina plăcerilor lumești, Joyce Carol Oates

Centaurul, John Updike

The Art of War, Sun Tzu

Colosul din Maroussi, Henry Miller

Primite

Excalibur, volum de poezie, Alexandru Macedonski

…din partea blogului

Avantaj… Marlowe, Raymond Chandler

The Murders in the Rue Morgue/Crimele din Rue Morgue, ediție bilingvă, Edgar Allan Poe

Fecioara din povești

Dă cu zarul, vezi ce se întâmplă. De ce dracu’ n-ai face-0?

În Mândra fecioară, Joyce Carol Oates abordează temele sale preferate – sexualitatea, puterea de decizie, condiția femeii, societatea patriarhală, presantă, cu cerințe și regrete. Asemeni romanului Bestii, Mândra fecioară abordează relația dintre o fată tânără, care abia se poate numi femeie, și un bărbat cu mult mai în vârstă. Totuși, spre deosebire de focul covârșitor și dorința sexuală care o cuprind pe tânăra studentă din Bestii, Mândra fecioară prezintă un cuplu care încearcă măcar să prezintă o iluzie a purității în dragoste, presărată cu povești pentru copii, basme și picturi frumoase, o lume estetică pe care Marcus Kidder o crează pentru dragostea sa, așa cum Oates o crează pentru cititori.

Premisa noastră: Katya Spivak are șaisprezece ani și locuiește în orășelul Vinelands din New Jersey. Tatăl său a abandonat-o la o vârstă fragedă, iar mama sa a început să iasă cu bărbați dubioși, să parieze și să mintă legat de slujba sa. La Vinelands este și delincventul Roy Mraz, al cărui simț moral se reduce la zero și al cărui tratament față de Katya poate fi interpretat numai ca abuz.

Când pleacă din Vinelands pentru a lucra pentru familia Engelhardt, care caută bonă, Katya întâlnește un bărbat de șaizeci și opt de ani, cu părul alb, ochii albaștri și un baston de care se sprijină când merge. Marcus Kidder, un pictor amator și fost autor de cărți pentru copii, dezvoltă o pasiune pentru tânără, văzând în ea ceea ce nimeni din jurul ei nu a văzut până acum. Neștiind dacă domnul Kidder o vede ca pe un obiect frumos sau ca pe o ființă umană, Katya se avântă în brațele și casa lui, fascinată de bogăția și de prezența sa.

Ceea ce începe ca un joc al manipulării o aruncă pe Katya într-un cerc vicios, al sexului, genului și concepțiilor patriarhale, dar și al spiritualității și dragostei, al artei, al frumosului. Când pudică și revoltată, când indolentă și provocatoare, Katya reacționează confuză la tratamentul celor din jurul ei, la convențiile la care e supusă, la dominația fizică sau emoțională exercitată de bărbații din viața sa.

Tatăl său, care a fost mare jucător de noroc la viața lui, o învață pe Katya ceea ce va aplica toată viața ei, anume că viața e un joc de noroc, iar alegerile noastre sunt doar o aruncare de zar. Indiferentă la consecințe, nevrând să preia controlul, Katya știe la fel de multe ca lectorul intrigat și uneori exasperat în privința viitorului său.

Oare dragostea va învinge? Oare Marcus și Katya sunt un cuplu de referință, un duet cult, tragic prin natura sa, sau o parodie la adresa romanelor de dragoste, a basmelor cu regi bătrâni și fecioare, a fetișizării sindromului Lolita?

Un roman vulgar, complex, surprinzător de facil, emoționant, inteligent și intens, Mândra fecioară fericește cititorul, la fel ca personajele sale, cu revelații și momente de o claritate orbitoare, chiar dureroasă uneori. Realitatea din Mândra fecioară este atât de credibilă încât îți vine să o atingi, chiar să o mângâi, iar finalul dulce acrișor, trist și fericit în același timp, îi dă cititorului un sentiment de nostalgie care îl urmărește și după ultimul paragraf.

Emoționată, Katya își salută prietenul mai vârstnic. Iubitul mai vârstnic, așa trebuia să-l considere. Deși cum stăteau în lumina aceea obscură, atât de înalt și de drept și zâmbindu-i cu atâta căldură, domnul Kidder putea fi luat drept un bărbat mult mai tânăr.

Cartea a apărut la editura Polirom.

Music into my soul!

E în catalană.

” Percy Jackson şi Olimpienii ” de Rick Riordan.

If you’re reading this because you think you might be one, my advice is: close this book right now. Believe whatever lie your mom or dad told you about your birth, and try to lead a normal life.
Being a half-blood is dangerous. It’s scary. Most of the time, it gets you killed in painful, nasty ways.
If you’re a normal kid, reading this because you think it’s fiction, great. Read on. I envy you for being able to believe that none of this ever happened.
But if you recognize yourself in these pages-if you feel something stirring inside-stop reading immediately. You might be one of us. And once you know that, it’s only a matter of time before they sense it too, and they’ll come for you.
Don’t say I didn’t warn you.
My name is Percy Jackson.
I’m twelve years old. Until a few months ago, I was a boarding student at Yancy Academy, a private school for troubled kids in upstate New York.

Traducerea este făcută de mine.

Uitaţi cum stă treaba, nu eu am cerut să fiu semizeu. Dacă citiţi asta pentru că vă gândiţi c-aţi putea fi unul vă dau un sfat: închideţi cartea chiar acum. Credeţi minciuna pe care v-a spus-o mama sau tata la naştere, şi încercaţi să trăiţi o viaţă normală.

Să fii un semizeu este periculos. Este înfricoşător. În marea parte a timpului, te omoară în cele mai dureroase, dezgustătoare moduri.

Dacă eşti un copil normal, citind asta pentru că tu crezi că e ficţiune, grozav. Citeşte. Te invidiez pentru că eşti capabil să crezi că nici un dintre aceste chestii nu s-a întâmplat. Dar dacă te recunoşti în aceste pagini – dacă simţi ceva tulburător înăuntrul tău – încetează să mai citeşti. Ai putea fi unul dintre noi. Şi odată ce ştii asta, este doar o chestiune de timp până ce ei vor putea să simtă şi ei, şi vor veni după tine.

Nu spune că nu te-am avertizat. Numele meu este Percy Jackson. Am doisprezece ani. Până acum căteva luni, eram un elev la Yancy Academy, o şcoală privată pentru copii cu probleme din nordul New York-ului.

” Percy Jackson şi Olimpienii ” de Rick Riordan este o serie de cărţi ce au la bază mitologia greacă.

Percy este un adolescent de doisprezece ani cu dislexie şi ADHD, întrând în probleme fără să vrea şi ajunge să fie exmatriculat în fiecare an de la şcoala la care învaţă.

Totul începe la Academia Yancy, unde Percy se enervează pe o colegă de a sa care îşi tot bătea joc de cel mai bun prieten al său, Grover, şi fântâna explodează. Suplinitoarea îl observă pe Percy şi îi spune că vrea să discute cu el dar este atacat de ea, transformându-se într-o creatură mitologică, o furie, ce îi este loială lui Hades. Din fericire, Percy o înfrânge cu ajutorul profesorului său Domnul Brunner, care îi dă un pix ce se transformă într-o sabie.

Percy află că este semizeu atunci când mama sa îl duce în Tabăra Semizeilor, un loc sigur pentru cei ca Percy. Când sunt aproape de tabără, aceştia sunt atacaţi de minotaur. Băiatul dă dovadă de vitejie când îl înfrânge, dar îşi pierde mama, care a fost răpită de zeul lumii de jos.

Acesta este dus de Grover, Chiron şi Annabeth în tabără, unde vom afla că directorul taberei este Dionis, zeul vinului şi nebuniei, şi că este fiul lui Poseidon, zeul apelor, tatăl cailor, aducătorul de furtuni şi cutremure, unul din ” Cei Trei”.

După ce Percy află că tatăl său este Poseidon, acesta află de ce au fost trimise atâtea creaturi ca să-l omoare, fulgerul lui Zeus a fost furat şi Percy a căzut ca ţap ispăşitor.

Ca să recupereze fulgerul şi ca să afle cine l-a furat, Percy se îmbarcă într-o călătorie plină de aventură şi umor, plină de monştrii din mitologia grecă şi o lută sau două cu zeii greci.

Această serie a fost din punctul meu de vedere una amuzantă dar şi plină de aventură, prietenii dar şi cu trădări. Se merită să fie citită, şi dacă aţi văzut ecranizarea primelor două cărţi, ce părere aţi avut?

Această serie a apărut la Editura Arthur.

Chiar aş vrea să vă aflu părerea.