Descriere:
Vacanța tihnită a lui Poirot pe coasta Devonului este întreruptă de o crimă. Arlena Marshall, o fostă actriță, este o femeie frumoasă și frivolă, în jurul căreia roiesc o mulțime de bărbați. Încă de la sosirea acesteia în stațiune, Hercule Poirot detectează o anumită tensiune sexuală în aerul marin. “Crimă pasională” este așadar verdictul evident în momentul în care Arlena este descoperită moartă pe plaja. Dar nu cumva lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere?
Părerea mea:
Bun o să mă repet pentru a nu știu câta oară! – Mor după Agatha Christie în ciuda faptului că mă lasă prăbușită în iluziile mele macabre. Știu una și bună, aceea că IAR mi-am tras țeapă și am simțit-o din plin. Încă de la început am ”știut” criminalul. Totul era foarte clar în mintea mea. Există motivul, prilejul și avantajul fizic. Până în ultimul moment aș fi putut jura că ”ăla e!”.Toate bune și frumoase. Arlena este găsită de către noua ei cucerire clandestină pe plajă în stadiul de mort pus la soare, că să prindă o crustă frumoasă înainte de a ajunge într-o groapă. Dar detaliul face diferența. L-ai prins,bănuiești criminalul, nu l-ai prins numai mănânci, numai bei, stai până la 2 noaptea să termini odată cartea și să-l afli. Toată ziua de ieri am purtat cartea cu mine. Prindeam un moment liber – hop pe carte.
Dintre toate crima ”pasională”, comisă de partenerul de viață ori al Alernei, ori a lui Patrick. Ulterior s-ar bănui afaceri necurate, șantaj, moarte, soare, Rău sub soare.
Mi-a plăcut titlul prin simplul fapt că înseamnă mult. Țin minte că la început Poirot(DA!EL!) vorbește cu un reverend despre existență diavolului în forma lui fizică, uneltind prin oameni, reverendul considerând-o pe Arlena-Răul, la fel ca toate femeile care o văd.
Colac peste pupăză toți au un alibi, solid și încâlcit, chiar și celebrului detectiv i-a dat de furcă. Toți se acuză pe ei înșiși, prin încercarea de a se eschiva sau de a dovedi nevinovăția altui suspect. Toate personajele ajung în cercul vicios al bănuirii să fie vinovate. Nici unul nu e curat, nici unul nu e pe deplin nevinovat. Până în ultima sordidă clipă am crezut un fals, apoi că să mă aducă la o disperare atent calculată mi-a aruncat proiectilul, bomba sau ce altceva vreți. Am rămas ca după bombardament. Agatha Christie a făcut fifty-fifty cu criminalul. Ca de exemplu: X are motivul, Y e mort. X nu are ocazie, Z spune că n-are, D că are. G vine și spune că X e un ticălos, X era făcător de rele, dar T de fapt e căci vrea sa-l ajute pe N să nu fie acuzat, bănuială stârnită de comportament. Și tot așa.
Am tot bătut câmpii și n-am înțeles nici eu ce am vrut să spun. Așadar ca să numai maltratez cuvintele, spun într-un prim final că RECOMAND ACESTĂ CARTE și îi MULȚUMESC FOARTE MULT TÂRGULUI CĂRȚII că mi-a oferit această carte care este uluitoare, am devorat-o și implicit adorat-o.
Uitați link-ul pentru a o cumpăra,pentru că există un unic motiv pentru care să faceți asta: MERITĂ.
P.S. Nu sunt la prima carte de această scriitoare .Așa că țineți cont că m-aș fi putut obișnuit cu stilul autoarei. Ca de obicei își joacă pe degete cititorii. Cu grație.
Citate:
”La Jolly Roger Hotel stătea o persoană foarte importantă(cel puțin după proapria-i părere).Îmbrăcat într-un costum alb de doc,cu o pălărie de panama trasă pe ochi,cu mustața magnific răsucită,Hercule Poirot stătea tolănit într-un șezlong și cerceta plaja”
”-Femeia asta e răul în carne și oase.Vă îndoiți de asta?”
”-Am întâlnit o stafie.Asta e.
-O stafie,mademoiselle?
-Da.
-Ce fel de stafie.Sau a cui?
-Oh,stafia mea…proapria-mi stafie.
Poirot întrebă cu blândețe:
-Era o stafie care v-a produs durere?
-O durere neașteptat de mare…”
”-Ken e un scump.Unul dintre cei mai buni oameni.Înspăimântător de liniștit și calm.Aș spune că singurul lui defect este înclinația de a contracta căsătorii nefericite”
”Mamele vitrege!E o mizerie să ai mamă vitregă,toată lumea o spune.”(…) Mi-ar plăcea s-o omor.Oh,tare aș vrea să moară!”
”Poate că unii oameni,împinși de scrupule,ar fi plecat de acolo ca să nu tragă cu urechea la o discuție particulară.Dar nu Hercule Poirot.El nu avea scupule de genul acesta”
Marcelino este un băiețel care a fost abandonat de mama lui săracă la o mănăstire imediat cum s-a născut. Deși călugării nu erau foarte incantati de ideea de a avea grijă de un bebeluș decid să îl crească ca pe unul de al lor.
The Sagittarius's Books 