Recenzie Calul bălan de Agatha Christie

Bună!Cum am mai menționat până la acest moment această carte semnată(iar) de Regina Crimei(iar)m-a păcălit,așa că o să anormal de scurtă,ca să nu plictisesc pe nimeni și nici pe mine.

Calul bălan spune o poveste ce bate spre supranatural,mi-a adus aminte de  Zece negrii mititei,fără a semăna chiar atât de mult.Diferă pe deplin.Dacă în Z.N.M. statuetele dispar ele așa de la natură,dar personajele atribuie unui om crimele,în Calul bălan pînă și ”detectivul” crede că crimele au fost comise de forțe supranaturale și ca să fiu sinceră și eu.Nu știu dacă mi se trage de la imaginația mea mult prea bogată sau dacă scriitoarea are un talent nativ de a-mi însera sentimentul astă,dar sunt sigură că am așteptat cu sufletul la gură să văd dacă este ceva supranatural la mijloc sau nu.
Nu pot spune că nu m-am așteptat la o așa idee,iar Agatha Christie s-a întrecut pe sine și mi-a servit o poveste nouă,cu implicații supranaturale,o șaradă foarte frumoasă ce să zic.
Bulversantă dacă ești credul ca mine 😦
Din păcate m-am lăsat păcălită.Cartea asta e de două ori mai bună cu cât ideea de a comite crima este deosebită și criminalul…oh!!!Bate-mă și tot nu-l bănuiam.A.C. are talentul de a părea că totul e așa cum pare,să te facă să uiți că nu e așa ,că te păcălește mereu,dar nu te prinzi.Sau te prinzi.Depinde câți kilometrii…pardon cărți ai la bord.

Pe scurt,Recomand!!!!

Nou în bibliotecă Ianuarie!!!

Bună!Dacă tot azi mi-a venit o comandă,a treia și ultima luna aceasta făcută la Târgul Cărții am cumpărat la un preț bunișor niște cărți într-o stare chiar bună.
Vă las să priviți și vă recomand Târgul Cărții pentru că o să găsiți suspect de multe cărți bune,plus că serviciile sunt foarte okay.

Cumpărate:
Negustorul morții(Pendragon #1)-Ed.Nemira
Cele nouă vieți ale lui Christopher Chant–Ed.Rao
Calul Bălan-Ed.Excelsior Multipress(recomand,am citit-o deja)-Agatha Christie
Bună seara,Melania–Ed.Dacia-Rodica Ojog Brașoveanu(demult sunt curioasă cum scrie această scriitoare româncă de cărți polițiste.
Legiunea tunetului(Orcii #2)–Ed.Nemira
Pisica printre porumbei–Ed.Corint
Tunele(#3)–Ed. Corint
Omul de smoală sau hoțul timpului–Ed. Corint
Flacara gloriei–Ed.Corint

Ați citit vreuna dintre acestea?Care?Cum vi s-a părut?

Recomandări filme Mistery #1

The Mirror Crack’d(1980)

Filmul cu Angela Lansbury, Tony Curtis, Rock Hudson este regizat de Guy Hamilton. Este vorba despre Elizabeth Taylor joacă o actriță nereușită vrea să se întoarcă, dar are probleme prin intermediul incidentului misterios din trecut. Din păcate, există multe crime care se întâmplă în satul în care se filmează, ceea ce îi face stresul.

Părerea mea:

Un film destul de vechi,dar un film pe cât de vechi,pe atât de bun.Ecranizarea cărții cu același nume ”Oglinda spartă”,carte  la fel de bună ,pe care o recomand cu această ocazie.
Mariana Gregg este o superficială,o femeie extrem de frumoasă,dar atât de falsă,totul la ea e atât de dramatic,o adevărată păpușică.Dulce,zâmbitoare,stresată,cu o viață grea în spate și cu totul dat pe tavă acum.Dar cine vrea să-i facă o surpriză care va avea consecințe neplăcute.
În acest film o avea pe simpatica Miss Marple,care va elucida în al doilea ceas al nopții misterul de aici.Frumos,aparte și plin de suspans.

Martorul acuzării(1957)

O crimă brutală a avut loc într-o locuință din Londra. Victima este frumoasa și bogata Emily French. Toate dovezile arată spre un tânăr oportunist căruia femeia i-a lăsat întreaga avere.

Londra, anii 1920. O crimă brutală a murdărit covoarele de lux ale unei case din oraș. Victima este încântătoarea și bogata Emily French. Toate dovezile arată spre Leonard Vole, un oportunist tânăr căruia femeia i-a lăsat moștenire marea ei avere și care i-a luat viața fără milă. Cel puțin asta este povestea spusă la tribunal de menajera loială a lui Emily, Janet McIntyre. Dar Leonard susține fără echivoc că partenera lui, enigmatica Romaine, îi poate demonstra nevinovăția. Avocatul John Mayhew și Sir Charles Carter KC, consilierul regal, trebuie să-l reprezinte pe Leonard. Filmul este o dramă în două părți plină de suspans, o adaptare a povestirii cu același titlul scrisă de Agatha Christie.

Părerea mea:

Filmul acesta s-a jucat cu mine ca un motan mare cu un șoricel pricăjit.M-a învârtit,m-a sucit,m-a sufocat,mi-a dat iluzie,m-a zăpăcit ca mai apoi să-mi dea un pumn de erau să-mi ajungă dinții în Caraibe.Încă sufăr de pe urma lui.Carte inspirată,ca și anterioara după o carte a Agathei Christie.
Foarte bine făcut film,după o carte la fel de ciudată,de spectaculoasă și de atât de plină de iluzii.

Inferno(2016)

Profesorul Robert Langdon (Tom Hanks) este din nou atras într-un mister aproape imposibil de dezlegat și într-o cursă contracronometru pentru salvarea întregii lumi. Sub semnul uneia dintre cele mai misterioase și longevive capodopere ale literaturii, Divina Comedie a lui Dante Alighieri, aventurile la Florența ale reputatului profesor au ca scop oprirea unui act terorist ce va afecta soarta fiecărei persoane de pe glob. Descoperiri futuriste ale științei, picturi nemuritoare și explorarea unora…

Părerea mea:

Este destul de interesant filmul,deși se abate destul de mult de la carte,ceea ce nu e neapărat rău,dat fiind că te plictisești să vezi același lucru.Recomand vizionarea filmului și mai apoi a cărții,contrar credinței mele,deoarece dacă faceți ca mine(carte apoi film)se cam diminuă suspansul,deși cele două(film și carte)diferă și la final și pe parcurs.
Multe lucruri i-au o altă întorsătură ceea ce face ca filmul să fie original,distinct și interesant de văzut.

Music into my soul!

Recenzie Crimă în Mesopotamia de Agatha Christie

Ca o obsedată autentică ce sunt mi-a trecut în al meu sac cu cartofi că până nu-mi cumpăr absolut toate cărțile Agathei Christie nu pot muri și eu ca ceilalți oameni, nu pot, parcă n-ar avea farmec viața fără A.Christie. Are un efect de drog asupra mea, oricât aș încerca să bănuiesc criminalul și oricât mi-ar ieși sau nu, nu mă lasă conștiința, bat-o vina! După cum ați văzut în Nou în bibliotecă Noiembrie-Decembrie  am primit(că am cerut) o parte bunicică din Agatha Christie și ca o D.H.B. ce sunt, mi-am mai cumpărat și eu câteva luna aceasta, astăzi sosind chiar cea de-a doua mititică comandă, de bucurie m-am hotărât să recenzez Crimă în Mesopotamia, dacă tot s-a ivit momentul, deși inițial n-am mai vrut să zic nimic despre ea considerând mai mult ca suficient faptul că sub semnătura ”Reginei criminale a crimelor”. Dar hotărât lucru, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg! Sau era invers? Irelevant. Ideea e că am ajuns să vă chinui ochii în acest moment.
Ciudat, dar m-a prins un chef de scris atât de ciudat încât îi fac pe plac, căci mai am puțin timp liber înainte să se ducă și puținul rămas, important este că am despre ce să scriu.

Crimă în Mesopotamia nu are nici cea mai mică urmă de istorie, am rămas puțin cam dezamăgită ținând cont că A. Christie a fost căsătorită cu un arheolog la urma urmei. Câteva fărâme de referiri la akkadieni, la două-trei oale sparte sau la sigilii. Atât. Okay,fie. Să vedem ce urmează.
În acest volum apare nimeni altul decât dragul meu arogant detectiv, Hercule Poirot, care cu ”neobișnuita” sa atitudine de atotcunoscător va dezlega misterul. Ce mister? – ar fi întrebarea perfect logică. Misterul scrisorilor geloase l-am botezat eu. Deoarece soția doctorul Reidner, cel ce angajează o infirmieră pentru soția sa, infirmiera fiind cea care ne povestește toată încâlceala de evenimente atât ante, cât și post morții doamnei Rediner.Știu că o să mă urâți că am spus deja cine moare,dar cred că e destul de evident,ținând cont că acestă doamna pare sursa inevitabilelor atitudini și tensiuni dintre membrii expediției pe care soțul acesteia o organiza. Ea primește niște scrisori care au legătură cu trecutul acesteia care…vă zic doar atât e plin de patriotism. Plin ochi de ambele părți…
Fiecare membru care participă la dezgroparea trecutului istoric află printr-un curs de evenimente destul de tragic trecutul doamnei Reidner. Ce a împins-o la sinucidere? A fost sinucidere sau crimă? Cine a ucis-o?- și mai ales- De ce?
Deși sora, infirmiera ne povestește totul ea nu este atât de intrigantă ca victima. Aceasta din urmă fiind descrisă din două perspective diametral opuse. Cred ca e bună de dezbătut pentru multă vreme personalitatea dnei Reidner. Femeile din jurul ei cu excepția povestitoarei, o urăsc,s au măcar sunt invidioase, pe când bărbații…ei sunt la fel de ciudați ca și serpii, unii fug…alții atacă. Cert e că decedată avea un puternic simț al pisicii plăcându-i multe chestiuni mai puțin obișnuite. Veți afla de la Poirot mai multe despre dna de față, vi-l recomand ca lămuritor.
Încă de la început apar 3 mari ipoteze, ingenioase, întocmite de Hercule Poirot, dar care dintre cele 3 e corectă? 3 posibile, una reală. Care? Care? Care? O fi trecutul victimei, o fi personalitatea ei dispersată, o fi o slăbiciune de moment. Ce-o fi? Ce-o fi? O fi o victimă a propriei supra-aprecieri?
Mi-am frământat mintea mult și bine și nu i-am dat de capăt, iar la final am realizat că l-am bănuit și nu prea. Și-mi pare rău că tocmai el. Fiecare membru al expediției este pus într-o lumină absolut nefavorabilă de Poirot la un moment dat ca mai apoi să o întoarcă și să-l acuze pe următorul, ca ulterior să revină tot la primul.
Mi-au plăcut întotdeauna puzzle-urile, chiar de nu reușeam să le rezolv tot îmi plăceau, eram fermecată de misterul lor. O dragoste frumoasă, pură ,stranie și absolut nebună port pentru Agatha Christie și cărțile ei. Mi se pare corect să le citesc pe toate.
Crimă în Mesopotamia reprezintă un alt volum din șirul de cărți ale acestui geniu scriitoresc care m-a lăsat cum mă lasă deobicei. Ce pot face decât să mă las purtată de acest crud joc, de acest torent al misterului, singurul care mă sufocă dându-mi fericire…
unicul care m-a fermecat cu ani buni în urmă și nu renunță a mă învârti.
APĂ MORII SE ÎNVÂRTEȘTE ȘI AGATHA CHRISTIE MĂ CHINUIEȘTE!

Music into my soul!

Recenzie Dragonul maiestății sale #1 Temeraire

Salut! M-am bucurat mult când cartea de față a ajuns în mâinile mele, cât în privința ei opinia mea este confuză, deoarece am urât ce nu trebuia să urăsc și am iubit ceea ce (poate) trebuia să nu. Tipic mie. Mi-a plăcut mult primul volum al celebrei și extrem de popularei serii Temeraire.

Dragonul maiestatii sale este primul volum din seria Temeraire.

Premiul Compton Crook, Finalist al Premiului Hugo

Viata capitanului Will Laurence din Marina Regala britanica este rasturnata din clipa in care captureaza o fregata franceza, avand la bord un ou de dragon destinat imparatului Napoleon. Transformat peste noapte in aviator, Laurence devine capitanul puiului de dragon pe nume Temeraire, de care il va lega o profunda prietenie. Laurence si Temeraire isi vor primi botezul de foc in inima bataliilor napoleoniene.

„Tocmai cand credeai ca ai vazut toate variantele posibile de povesti cu dragoni, Naomi Novik iti demonstreaza ca te-ai inselat.” Terry Brooks, New York Times

„Pe masura ce lecturam aceste carti, le simteam prinzand viata in imaginatia mea. Sunt romane excelent scrise, nu doar originale si alerte, dar si pline de personaje minunate.”
Peter Jackson, Hollywood Reporter

 

Mai peste tot am auzit de această serie, dar ea a ajuns la mine când am prins și eu o ofertă la Nemira, dar din cauza altor cărți am amânat-o mult și bine. Am rămas puțin dezamăgită de Laurence, personajul uman al cărții. Mai bine de jumătate de carte a făcut-o pe moralistul ,exact lupul moralist ca mai apoi să cadă în vechiul viciu bărbătesc (dar nu  numai) dar continuând să-și mustreze subordonații. Dar tu ce-ai făcut noaptea trecută,măi? Ai dormit cuminte? Nu! Nu și iar nu!
M-a enervat la culme asta, multe suport dar nu fățărnicia asta a lui. Am apreciat totuși de la un capăt la altul că îl iubește enorm pe Temeraire și îi vrea doar binele. Mi-a plăcut încă de la început relația lor. Am savurat-o căci ea face toți banii. Până la ultimul cent.
Laurence printr-un curs al evenimentelor tragic (după părerea sa inițială) se pomenește ales de un dragonaș, proaspăt ieșit din ou că îl alege să-i fie căpitan, datoria lui Laurence este să accepte soarta și să devină din marinar în aviator, suportând toate umilințele schimbării, între cele două forțe militare naționale existând o veche neînțelegere. Colac peste pupăză, relația la distanță dintre el și Edith ( o fată de obârșie ca a lui: nobilă, oarecum) se face bucăți bucățele, iar Laurence pleacă să se antreneze împreună cu Temeraire cu inima plină de griji.
Toate ca toate, dar Temeraire nu este un animal, nu poți o clipă să-l consideri inferior omului, la fel ca omul are vicii, dar măcar el are unul nu ca omul cu cele 4000 și ceva. Acum să n-o fac pe vulpea liberală, dar Temeraire este uman 1000% și de o inteligență cum rar o să găsești, perspicacitate, perseverență, iscusință, șiretenie, curiozitate și iubire încât cât oi fi tu de rău tot îl apreciezi. Are ceva lipicios, care te face sa adori relația dintre el și Laurence. Laurence îl proteșează pe dragonul său, îl răsfață după părerea unora dintre aviatori și iubește și admiră dragonii dat fiind că !!!!Spoiler!!! că încearcă să amelioreze nefericirea dragonul lui Rankin, Levitas.
Nu pot declara că povestea nu are scene de luptă, scene ușor plictisitoare în care se bat, în care se discută tactică militară etc. Adică acolo unde eu nu înțeleg nicio buche, în afara faptul că cutare a pierdut bătalia sau nu.
Am apreciat notele informative în privința dragonilor de la sfârșitul volumul. Îmi place această notă de științific.

Dacă recomand cartea? Absolut. L-am iubit pe Temeraire și încă îl iubesc. Nu pot spune decât că este un personaj original și întreaga carte este la fel, doar nu întâlnim războaie cu dragoni la fiecare colț de stradă,nu?

 

Recenzie : Elias și Spioana cărturarilor de Sabaa Tahir

Descrierea : 

Elias este cel mai bun soldat al Academiei militare a Imperiului – şi, în secret, cel care îşi doreşte cel mai puţin să se afle acolo. Aflat pe punctul de a dezerta, se vede obligat să participe la o competiţie nemiloasă al cărei câştigător va fi desemnat împărat.     

Laia face parte din clanul Cărturarilor, înrobit de mulţi ani de către Războinici. Când fratele ei este arestat sub acuzaţia de trădare, Laia ia legătura cu mişcarea de rezistenţă împotriva asupritorilor, în speranţa că îi vor elibera fratele. În schimbul ajutorului, rebelii îi cer să se strecoare în Academie şi să spioneze pentru ei.

Când Elias şi Laia se întâlnesc, îşi vor da seama că legătura dintre ei este mult mai puternică decât ar fi crezut vreodată şi că soarta Imperiului se află în mâinile lor. Destinele li se încrucişează într-o poveste care se citeşte cu sufletul la gură, despre curaj, iubire, loialitate şi libertate, într-o lume în care totul le este potrivnic.

Viața Laiei nu este ușoară, de fapt niciun Cărturar nu are o viață liniștită, Războinicii le fac viața foarte grea,  Măștile sunt cele periculoase ființe pentru oameni din Imperiu, nu e bine să atragi atenția, altfel vei fi torturat ori mort.  Au trecut sute anii de când Cărturarii au o viață grea, Războinicii au reușit asta, un imperiu a răsărit prin răutate și frică. Setea de putere învinge și un suflet naiv. 

Elias este o Mască, mai are puțin și pleacă de acolo, dar el simte că nu este făcut pentru asta, vrea să dezerteze, dar este împiedicat de un spion prins și de o competiție acerbă.  Profeții au decis 4 aspiranți, Împăratul neavând moștenitor…totul se va decide după acele întreceri. Câștigătorul va fi desemnat Împărat, o funcție foarte importantă.  Ceilalți aleși sunt Helene, Markus și Zak. Fiecare Încercare îi va testa până la anumite limite, din păcate Elias nu se simte pregătit pentru asta, mai ales că va ceda la o anumită Încercare. Helene are propriul ei plan, va fi în mare pericol dacă unul dintre gemeni Farrar înving, adică Markus și Zak.  Elias va pricepe asta prea târziu, iar unica lui șansă este scăparea. 

Alegerea vă aparține. Cuvintele astea mă înfioară până-n măduva oaselor.  Mâine va trebui să alegi. Vei dezerta sau îți vei face datoria. Vei fugi de destinul tău sau îl vei înfrunta. 

Laia este dansul sălbatic al unui foc de tabără Tribal, în timp ce Helene este flacăra albastră și rece a unui alchimist. 

Laia va face orice este nevoie pentru a-și salva singura rudă, fratele ei, Darian. Restul familiei a fost ucisă.  Rezistența o va ajuta cât de cât, ea va ajunge în locul cel mai periculos, locul unde se antrenează Măștile, un loc foarte dur. Are momente în care nu mai poate, dar își revine, trebuie să îl salveze pe Darian. Este o lume crudă, dar frumoasă în același timp.  

Citind veți afla mai multe despre trecutul lui Elias, despre Laia și familia ei, despre Helene, despre Rezistență. Sacrificiul este necesar. E timpul alegerilor.  Deja aștept să citesc volumul 2, deja aștept să văd ce o să facă Laia și Elias.  Rezistența are planuri mari, ei se cam folosesc de Laia, a pus-o să devină spioana lor în locul cel mai dur. Apar și spirite, djini, fantome etc. Sabaa a creat o lume superbă, dar periculoasă. 

Nu mai suntem copii, să ne împărtășim secretele și să râdem. Nu vom mai fi niciodată. 

Mai multe veți afla citind această carte. O recomand tuturor. Cartea a apărut la editura Young Art. Ați citit această carte?  Cum vi s-a părut? 

Recenzie Visătorul

Salut, dragii mei bookaholici! Astăzi vin cu o recenzie dintre  cele mai bizare ce seamănă oarecum cu recenzia la Împăratul muștelor, deoarece acolo am trăit repulsie și magnetism concomitent. Nu vreau să induc o părere negativă asupra acestei cărți pentru că eu una nu am o părere negativă asupra ei în ciuda sentimentului că lectura asta în cele 166 de pagini ale ei pică greu greu la stomac, mai greu ca amestecătura de rață cu porc și vită.
Prețul își spune cuvântul. E destul de piperat, dar cred că merită toți banii. Cum eu am primit-o, puțin îmi pasă de preț, dar totuși simt că mă doare buzunarul. Visătorul de Ian McEwen a apărut la Editura Polirom la secțiunea Biblioteca Polirom Junior, dar permiteți-mi să vă spun că nu e doar pentru copii. Înăuntru găsim 7 povestiri narate din perspectiva unui copil de 10-11-12 ani care este exact titlul cărții: un visător. La o graniță între realitate și imaginație povestioarele se gustă cu bucurie, spontaneitate, frustrare, repulsie, milă, neliniște și un vag sentiment că ceva nu se leagă. Visătorul îți creează neliniște și sentimente numai pozitive, dar dacă îți permiți să treci de granița dubiosului vei vedea mai mult decât acestea, vei simți cum perspectivele sunt cameleonice, colorate și întrețesute ca curcubeul făcut de un păianjen. Dezgustul va îmbrățișa înțelepciunea, compasiunea, creativitatea gândurilor. Gustul amar va fi înlocuit de cel dulce ,Visătorul e ca si cafeaua. E amară, dar o bei, căci are ceva ce-ți face plăcere.
Bat câmpiile, luncile, șesurile și întind cartea asta infimă în 7000 de colțuri ca mai apoi să spun doar că merită citită fiindcă e o comoară. Copilul de la 9 ani, Peter nu e acela de la 12, bebelușul transfigurat nu e tânărul de 22 de ani care se îndrăgostește.
Motanul Peter a rămas preferatul mult. Dintre cele 7 povești cea întitulată ”Motanul” e de departe preferata mea. Absolut toate au un strop de demonism, diabolic, cruzime. Bunătatea și răutatea nu mai sunt delimitate, cum nici realul de ireal, logicul de ilogic și iubirea de manifestări ciudate. Visătorul e cartea discordanțelor, îmbinărilor crude și frapante,cu rol hipnotic, strangulant, deluzoriu și stigmatic.
Cele 7 povestiri sunt:
Păpușile: mi s-a părut cea mai demonică din toate, nu fiindcă n-am mai întâlnit ideea ci fiindcă mi se pare dezagreabilă ideea de posedare a unei păpuși. Ținând cont că am văzut odată un întreg documentar pe tema asta a păpușilor posedate mi se zbârlește părul în cap. Dar spune ceva și asta contează.
Motanul: preferata mea. William motanul și Peter băiatul fac schimb. Cine țese pânza altuia face haină celuilalt. Deși se termină trist, ce spune e mai presus de cuvinte. Faptele spun poveștile, nu cuvintele.
Crema invizibilă: atitudinea și judecata lui Peter mă făcea să-i dau toți pumnii din lume. Cât de diabolic să fii să raționezi așa. Mi-a adus aminte de cartea lui William Golding. Mesajul e ceva de genul: Judecă de două ori. Sau nu era ăsta?
Bătăușul: atracția lui Peter pentru bătăuș e la fel de justificată ca dorința omului să fumeze, să bea sau să se drogheze. Atracția față de pericol e cheia băgării în belea, dar curajul de a denatura ceva în folosul tău cu credință că ceea ce e în defavoarea ta a fost deja denaturat că să fie așa. Isteț,Peter ăsta! Mi-a plăcut mult și aceasta. Realitatea e percepția ficăruia, nu uita asta!
Hoțul: ceva ce pare mai realist. Transpune curajul de a fi erou, de a face ceva periculos și șiretenia momentului.
Bebelușul: spune povestea schimbului de perspective temporale și psihologice în antiteză cu Adultul. Acceptarea timpului cu al său curs e obligatorie, ca o operație dacă nu vrei să mori.

Peter nu este consecvent în a fi el, sare de la bun la rău și invers. Schimbă impresii și-și revarsă înțelepciunea asupra noastră. Cele 166 de pagini spun înmiit. Deschideți inima și ascultă povestea poveștilor Visătorului. E uluitor cum atât de puține pagini spun atât de multe cuvinte și cum, uneori atât de multe cuvinte,spun atât de puțin.

O carte fără de note, pe care o recomand oamenilor deschiși recunoașterii propriei prostii uneori.