Music into my soul!

Citate : Omul de cretă de C.J. Tudor

În apropiere trosni o ramură, dar în liniștea mormântală se auzi de parcă ar fi bubuit o petardă și un stol de păsări își luă zborul din desiș. Cineva se apropia.

Deschid plicul pe care l-am primit de dimineață și mă uit la ce conține. Nu scrie nimic. Dar mesajul e clar. Un desen cu un om cu un laț în jurul gâtului. E desenat în creion colorat, ceea ce e greșit.

• Știi ce mai făceam? Prietenii mei și cu mine am inventat niște simboluri secrete pe care le foloseam pentru a înțelegeam doar noi. 

N-am uitat niciodată expresia din ochii lui pe când îmi vorbea. Poate de aia nu i-am zis despre omul de cretă și câine.

Și, odată deschisă, cutia lui Ed, ca și a Pandorei, îți cam dă de furcă atunci când vrei să o închizi la loc. Și ce e cel mai rău e că la fund nu e speranță, ci un sentiment de vinovăție.

Karma. Semeni vânt, culegi furtună. Faci rău și o să ți-o iei.

– L-am văzut noaptea. E diavolul deghizat.

Din nefericire, domnul Halloran a fost întrebat ce căuta în curtea bisericii așa târziu în noapte și așa toată lumea a aflat de Dansatoare.

Credem că vrem răspunsuri. Dar de fapt ne dorim răspunsurile bune. Așa e natura umană. Ne punem întrebări care sperăm să ne ofere adevărul pe care vrem să-l auzim.

Cartea o puteți comanda de pe site-ul editurii Nemira. 

Citate : Japonisme – Arta de a fi mulțumit de Erin Niimi Longhurst

Ikigai este acel ceva din viața noastră care ne oferă acea bogăție delicioasă- este ceea ce dă sens vieții sau, cum ar spune francezii, un raison d’etre.  În fiecare arde un foc interior; la unii mai strălucitor, la alții abia pâlpâie, dar el poate redeveni viguros, intens și puternic, dacă înțelegem că fiecare are nevoie de altceva.

Proverb japonez – Curentul care se scufundă va ieși din nou la suprafață. 

De fiecare dată când sunt întrebată care e cea mai bună perioadă a anului pentru a vizita Japonia, mă aflu în încurcătură – pentru că fiecare anotimp are calitățile sale unice. Florile de cireș pot fi văzute primăvara, dar vara vine cu sirop în fulgi de gheață, Festivalul Bon și artificii. Toamna, frunzele copacilor capătă nuanțe absolut spectaculoase, iar iarna, în Japonia, poți savura un sake cald, te poți bucura de zăpadă și , dacă ești norocos, de priveliștea cocorilor japonezi.

Există frumusețe și bucurie în imperfecțiune, iar acceptarea și celebrarea acesteia este ceea ce face din kintsugi o adevărată forță.

Proverb japonez – Acasă e acolo unde te simți ca acasă. 

Enso – unul dintre cele mai întâlnite motive caligrafice este enso, sau cercul Zen care exprimă în același timp totul ( de exemplu, imensitatea Universului) și nimicul ( vidul ). De obicei, este format dintr-o singură tușă fluidă, care nu poate modificată. 

Wabi-sabi – frumusețea schimbării, acceptarea caracterului efemer și a imperfecțiunii. 

Ca formă de artă, ikebana este o preocupare tăcută, care îi dă voie artistului să mediteze asupra spațiului, a echilibrului și a relației personale cu natura. Este o artă meditativă, de aceea sprijină limpezirea minții și atingerea liniștii sufletești. Drept urmare, produsul final va dezvălui o mulțime de detalii despre creatorul aranjamentului, întrucât acesta își va fi lăsat amprenta asupra lui.

Puteți comanda cartea de pe site-ul editurii Litera. 

Citate : Ultima dorință de Andrzej Sapkowski

 

Seria o puteți găsi la editura Nemira. 

Vânătorul a rânjit malițios. Prima încercare, așa cum anticipase, fusese încununată de succes. Argintul îi fusese fatal strigoiului, la fel ca majorității monștrilor legați pe viață de magie. 

– Nu, i-a spus Nenneke ridicându-se. Nu în sanctuar. Ești binevenit aici ca oaspete, vânătorule, dar în sanctuar n-ai ce căuta. N-ai decât să te duci la plimbare. Și o să te găsesc eu.

– În fiecare poveste există un sâmbure de adevăr, i-a spus blând vânătorul. Iubirea și sângele. Ambele au o putere colosală. Magii și savanții și-au sfărâmat capetele de-a lungul anilor, dar n-au aflat nimic, cu excepția faptului că…

– Spune ce, Geralt?

• Iubirea trebuie să fie adevărată.

 

– Într-adevăr, a spus Calanthe. Geralt din Rivia, aici de față, este vânător de monștri. Profesia lui este demnă de respect și considerație. El s-a dedicat protecției noastre împotriva ororilor și coșmarurilor zămislite în noapte, care ne trimit forțe sinistre dăunătoare oamenilor. El îi ucide pe toți monștrii și creaturile care ne pândesc prin păduri și râpe. Dar și pe cei care se încumetă să intre în casele noastre.

 

• Lumea este mare, a spus vânătorul. Și ne poate găzdui. Este destul spațiu pentru toți.
• Lumea este mare, a repetat elful. Într-adevăr, omule. Dar voi ați schimbat-o. La început ați schimbat-o prin violență, v-ați comportat cu ea așa cum vă purtați cu tot ce vă cade în mâini. Acum, se pare că a început să se adapteze lumea cu voi, să vi se potrivească. Să vi se supună.  

 

– Mă descurc, l-a privit vânătorul drept în ochi. Mă descurc eu cumva. Pentru că trebuie. Pentru că nu am de ales. Pentru că mi-am biruit orgoliul și mândria de a fi diferit, pentru că am înțeles că orgoliul și mândria, deși sunt arme împotriva diferenței, sunt o apărare patetică. Pentru că am realizat că soarele strălucește altfel, pentru că lucrurile se schimbă, iar eu nu sunt neapărat axa acestor schimbări. Soarele strălucește altfel și va străluci, nu poate fi prins cu niciun chip cu o plasă. Trebuie să acceptăm realitatea, elfule, și avem nevoie să învățăm să facem asta. 

Parfumul de liliac și de agrișe. De liliac și de agrișe…Ușa. Explozia soarelui. Căldura. Sufocantă. Parfumul de liliac și de agrișe. Va fi o furtună, și-a spus. Și acesta a fost ultimul său gând conștient. 

Hello January!