În curând: The White Princess

Cu toții am fost devastați de serialul The White Queen. O capodoberă în toată regula, care urmărește viața   reginei Elizabeth Woodville și a apropriaților ei.  Sfârșitul serialului e năucitor, Elizabeth Woodville e nevoită să încheie o alianță cu Margaret Beaufort. Nu e nici o șansă ca unul dintre băieții ei să ajungă pe tronul Angliei, dar prima ei născută ar putea fi regină. Margaret Beaufort știe că fiul ei nu va avea niciodată o domnie liniștită decât dacă va fi unit prin căsătorie cu o fată din tabăra adversă. Prințesa Elizabeth și Henry al VII-lea sunt cei care de acum încolo trebuie să se suporte unul pe celălalt și să ajungă să se înțeleagă. Vor reuși să ajungă la o relație funcțională, să se iubească și să se înțeleagă?

 

 

 

De abia aștept să apară și să-l văd! Cine a citit romanele sau a văzut The White Queen?

Top 6 miniserii văzute în 2016

Tuturor ne plac miniseriile, pentru că sunt scurte, interesante, nu se lălăiesc și le poți vedea atunci cand ești ocupat și vrei să te relaxezi. În 2016 am vĂzut 12 miniserii Și o să vă vorbesc despre cele care m-au marcat cel mai mult.

6. Bouquet of Barbed Wire (2010)

Din câte am înțeles, aceasta nici măcar nu e ecranizarea originală. A avut însă un impact atât de mare asupra mea, încât eram lată după primul episod și le-am vazut dintr-un foc si pe următoarele două. Nu înțelegi de ce Prue trece prin ceea ce trece, de ce Gavin e violent și un prădător nesătul după răzbunare și ce vină are Peter în toată povestea. Finalul e heartbreaking, dar merită.

5. War and Peace (2016)

Cred că toți vedem în romanele lui Tolstoi o provocare. Am încercat anul trecut să citesc Război și pace, iar dupa 200 si ceva de pagini m-am pierdut și am decis să o citesc altă dată. Dar am vrut să văd ce se întâmplă în continuare cu Andrei Bolkonsky, Natașa Rostova și Pierre Bezukhov,  am văzut trailerul de la ecranizarea asta superbă si nu am rezistat. Andrei Bolkonsky este interpretat de preafrumosul James Norton, iar Natașa Rostova de superba Lily James, pe care o vedem tot mai des în roluri frumoase si surprinzătoare. O să vă placă, dacă-i dați o șansă.

4. Sisi (2009)

Ecranizarea prezintă viața Împărătesei Sissi, după ce Împăratul Franz Joseph o alege pe ea să-i fie soție. Miniseria prezintă foarte bine conflictele politice, războaiele pe care le duce Franz, pierderile lor dragi, războiul dintre Sissi și soacra ei, Arhiducesa Sofia. Cu toate că filmele din anii 50 sunt o capodoperă de artă, acesta mi s-a părut cel mai bine realizat, axându-se mai mult pe partea istorică decât pe povestea de iubire.

3. 11.22.63 (2016)

Ecranizarea urmărește evenimentele din cartea cu același nume a lui Stephen King. Jake Epping (James Franco) este doar un profesor de liceu. Se duce într- zi la un local deținut de un vechi prieteni, Al Templeton. În trei minute, Al se întoarce fiind bolnav de cancer, arătând oribil și aproape de moarte. Jake nu-și explică cum se poate ca în trei minute un om să se îmbolnăvească atât de tare. Al îi deschide un dulap și-l pune să treacă prin el. Jake se conformează și se trezește în anul 1958. Misiunea lui este să împiedice asasinarea lui JFK. Va reuși Jake să se acomodeze timpului și să-și după misiunea la bun sfârșit?

2. Victoria (2016)

Serialul urmărește viața Reginei Victoria, din ziua în care coroana i-a revenit ei. Este doar o tânără de 18 ani, fără experiență, care trebuie să ia cele mai bune decizii pentru regatul ei. M-am îndrăgostit de serial, mai ales de Lord Melbourne. Este foarte bun, iar actorii aleși sunt un deliciu.

1. Pride and Prejudice (1995)

Conform trakt.tv, am văzut serialul ăsta de trei ori. Sunt obsedată. E o crimă. E minunat. E extraordinar. O să fie serialul meu preferat din toate timpurile, pe care o să-l revăd de mii de ori până o să mă satur. Sunt doar 6 ore pe care le văd imediat. E prea scurt. E genial. Trebuie neapărat să vedeți serialul ăsta, indiferent dacă ați citit Mândrie și prejudecată sau nu. Colin Firth merită.

Voi ce miniserii ați văzut în 2016? 🙂

Cronică Sense and Sensibility (2008)

 

 

Sunt obsedată de Mândrie și prejudecată, așa că m-am gândit că ar fi perfect pentru mine să încep să urmăresc și adaptările celorlalte romane. Am ajuns, într-o bună zi când voiam să mă abțin de la seriale, să dau peste Sense and Sensibility, iar producția din 2008 mi s-a părut perfectă, chiar dacă am cochetat puțin și cu cea 1995, din care am văzut mai bine de jumătate la televizor.

Cea din 2008 mi se pare cea mai bună până acum. Este mini-serie, are trei episoade, fiecare durează o oră și totul îți ajunge la inimă. E ca un tort bun de ciocolată, a cărui savoare îți rămâne înfiptă în creieri pentru mult timp și mereu te reîntorci să redescoperi aroma.

Domnul Henry Dashwood moare, iar Norland Park, proprietatea lui, intră acum în posesia singurului său fiu, John. Cea de a doua lui soție și cele trei fiice ale lor, Elinor, Marianne și Margaret, moștenesc doar o sumă mică de bani cu care de abia s-ar putea întreține. Iar asta doar dacă ar renunța la traiul bogat și frumos pe care l-au avut până acum și s-ar muta într-o cocioabă.

Fratele mai mare, John, îi promisese tatălui lui că va avea grijă de surorile lui și le va susține financiar. Totuși, soția lui John, o egoistă nerușinată, începe să îl influențeze pe John să nu-și respecte promisiunea făcută tatălui său. Imediat, cei doi se muta la Norland Park și le tratează pe mamă și pe fiice ca pe niște musafiri nedoriți. Doamna Dashwood este nevoită să înceapă să caute un loc unde să se ducă.

Între timp, fratele lui Fanny, Edward, un băiat inteligent și drăguț, opusul surorii lui, vizitează Norland Park și curând se atașează de Elinor. Fanny nu este de acord și o jignește pe doamna Dashwood.

Un văr îndepărtat pe care nu îl cunoscuse până atunci, îi trimite o scrisoare doamnei Dashwood, în care o anunță că o poate ajuta cu un loc unde să locuiască. Mama și fetele pleacă curând spre viitoarea lor locuință și găsesc acolo un loc modest, care nici nu se poate compara cu locul frumos pe care îl părăsiseră. Cu toate acestea, vărul ei, Sir John, e un om de onoare, care le întâmpină cu căldură și, cu ajutorul lui, își întemeiază un nou cămin.

Aici, fetele cele mari vor descoperi dragostea, cu toate lucrurile frumoase sau urâte cu care vine la pachet.

Mie mi-a plăcut foarte mult această ecranizare, cred c-o să rămână preferata mea și după ce termin să le văd pe celelalte. Actorii au fost foarte buni și au fost scene în care am fost atât de impresionată și rămâneam cu lacrimi în ochi. E plin de oameni care te dezgustă, dar și de oameni care te surprind prin bunătatea lor, oameni care nu cer nimic în schimb, pe care nu i-ai cunoscut niciodată, dar care te ajută la ananghie.

P.S. Mă bucură atât de tare să revăd actori pe care i-am mai văzut și-n alte filme/seriale geniale. Cine a văzut The White Queen și Downton Abbey? Mhm. 🙂

Cărți scrise de autori britanici pe care le recomand

J. M. Barrie – Peter Pan
O consider cartea copilăriei mele. Am citit-o și recitit-o de zeci de ori, știu capitole cap coadă, știu replici care urmează și tot nu mă satur. O să recitesc Peter Pan până în ultimul an de viață. Îmi amintește de copilărie și de cât de minunată a fost acea perioadă.

John Fowles – Colecționarul
Probabil ăsta este încă un motiv care m-a făcut să cercetez despre criminali în serie/psihopați/sociopați etc. Eram clasa a V-a și verișoară-mea mi-a pus cartea asta în mână. A fost genială și am citit până am adormit. Personajele principale mi-au depășit așteptările, mai ales micul psihopat. P.S. Cartea apare și într-un episod din Criminal Minds. E un plus s-o citiți.

J. K. Rowling – Harry Potter
O listă nu este completă fără Harry Potter. Acum, serios?! Dacă n-ați citit-o până acum, citiți-o! Dacă ați încercat odată și nu v-a plăcut, încercați iar! Eu am vrut să citesc primul volum în clasa a IV-a, nu s-a lipit nimic de mine. L-am citit în a 9-a din nou, pentru că n-aveam curent și n-aveam ce face. Ghiciți cine a fost o disperată în următoarea lună, chiar a citit ultimele cărți în maxim 12 ore, a făcut maratoane cu filmele și avea peste 50 de fotografii cu Daniel Radcliffe în telefon? Mhm.

Cliff McNish – Vrajă fatală
Well, am citit-o cam tot în aceeași perioadă cu Harry Potter. După ce am terminat primul volum cred. A fost frumoasă, mi-a adus aminte de copilărie și au fost părți la care mi-am ținut respirația. Îmi doresc să citesc și celelalte volume din serie și le recomand cu dragă inimă copiilor.

Florence L. Barclay – Poveste de dragoste
Cu toate că prevezi finalul de la mii de kilometri depărtare, povestea de dragoste dintre personajele principale este una frumoasă. Un roman perfect pentru o zi aglomerată, când vrei doar să te relaxezi.

Elizabeth Adler – Leonie
Țin minte că finalul la asta m-a luat pe nepregătite. Nu mi-a plăcut foarte mult personajul principal, Leonie, dar mi-a plăcut că a știut ce vrea de la viață și a luptat.

Charlotte Brontë – Jane Eyre
Hmm, cred că am citit cartea asta de două ori, am văzut o grămadă de ecranizări la ea (mai ceva ca la Mândrie și prejudecată, că romanul lui Austen n-are atâtea adaptări) și încă nu mă pot sătura! E totul superb la ea. Sunt sigură că mulți ați auzit deja de roman, dacă nu l-ați citit încă, ar cam fi cazul.

Thomas Hardy – Idilă pe un turn
Thomas Hardy se joacă foarte tare cu sentimentele mele. Am încercat odată să citesc Tess d’Urberville și n-am putut trece peste o scenă care mi-a întors stomacul pe dos. (Cred că aveam vreo 10-12 ani și cred că știți, cei care ați citit-o, la ce scenă mă refer.) Am lăsat-o jos. Mi-a fost greu să mai ridic o carte cu numele lui Hardy pe ea. Dar n-aveam ce citi și asta era singura opțiune și am zis: de ce nu?! Am citit-o în câteva ore și mă și durea capul când am terminat-o. Povestea de dragoste centrală a fost una foarte frumoasă, imposibilă, interzisă. Finalul a fost ca o palmă după ceafă… O recomand tuturor iubitorilor de romane clasice, dar nu vă așteptați la un final fericit. (Are vreo carte de-a lui Hardy final fericit?!)

William Makepeace Thackeray – Bâlciul deșertăciunilor
Acum e acum! Bâlciul deșertăciunilor a fost pentru mine prima cărămidă.(Nu pot să cred că credeam asta. 800 de pagini și să fie cărămidă?! Neeah) Romanul urmărește viața a două fete, Becky Sharp și Amelia Sedley. De cum citești numele lui Becky, îți dai seama că ea va fi marea distracție din roman și chiar așa și e. Mi-a plăcut foarte mult personajul ei, irezistibil și irecuperabil. Ai o foame spirituală după ce termini romanul ăsta, iar totul datorită ei. Amelia a fost cam oarbă pe tot parcursul romanului, dar s-a deșteptat într-un final și a făcut alegerile corecte. Să mai spun că e încă un roman după care sunt disperată și la care vânez să bifez toate ecranizările? (Tot o iubesc pe Becky Sharp. Chiar dacă e o nechibzuită nenorocită.)

Philippa Gregory – Regina albă
Hmm, cine n-a auzit de Philippa Gregory până acum? (Pff, ce zic eu aci, nici eu nu auzisem până acum trei ani.) Dacă vă plac romanele historical fiction/romance, ați nimerit bine. Tipa m-a făcut să mă îndrăgostesc de câteva personalități istorice și să încep să sap în istorie chiar mai mult decât făceam înainte. O să vă îndrăgostiți de roman și de personaje. Apoi o să vedeți serialul. Apoi o să căutați alte cărți despre ei. Credeți-mă, știu ce zic.

– Regina roșie
Am urât mult personajul principal, atât în roman, cât și pentru ce a făcut ea în mare ca să-și așeze copilașul pe tron. Vrei să vezi cum erau femeile tratate pe la 1450 în Anglia? Ai nimerit-o, viața Margaretei Beaufort e un bun exemplu.

C. S. Lewis – Cronicile din Narnia
Să-mi fie rușine, dar până acum n-am citit decât Nepotul magicianului din serie. O să le citesc și pe celelalte, cu siguranță, mai întâi să fac rost de ele. Deci, dacă să presupunem că aveți copii, vreți să le puneți o carte în mână după tot antrenamentul cu basmele și poveștile nemuritoare, dar nu știți ce. Vă mai las să vă întrebați mult? Nu. Dați-le Cronicile din Narnia. N-o să regretați nici voi, nici ei. (Regret tare mult că nu le-am citit când eram mică, sunt niște pasaje care mă impresionează acum atât de mult și mă întreb cât de mult m-ar fi afectat dacă le-aș fi citit mai devreme.)

Zoe Sugg – Girl online
Am citit-o de Crăciun. Mi-a plăcut de abia dupa 100 și ceva de pagini. Dar mi-am tras niște lecții din ea. Ok? Nu mai știu cum o chema pe tipa de e personajul principal, dar pățește lucruri nasoale pe internet din cauza prietenilor falși și etc, dar e puternică și zice niște lucruri despre hărțuirea online și cât de tare poate afecta pe altul un share. Era o chestie în genul: Atunci când vrei să dai un share, să distribui ceva, gândește-te dacă va face pe cineva să zâmbească și să fie fericit. Dacă nu te poți gândi la nimeni, atunci, te rog, nu distribui.

Elizabeth Ashworth – Povara loialității
Asta e una dintre numeroasele cărți și articole pe care le-am citit pentru că… am citit Regina albă mai întâi. E despre o presupusă amantă de-a lui Richard, Duce de Gloucester. Mi-a plăcut romanul și m-a făcut să mă gândesc că este posibil că Richard să fi avut și părțile lui bune. (Posibil să conțină mai multă ficțiune decât fapte reale)

Eleanor Hibbert – Maria Tudor. Povara frumuseții
Ahaha! Same. Sunt obsedată de surorile lui Henry VIII. Mi-a plăcut romanul, chiar dacă nu este totul centrat în jurul Mariei Tudor.

Jane Austen – Mândrie și prejudecată
N-ați citit-o până acum? Pff, trebuie remediat. I-m-e-d-i-a-t. Imediat. Credeți-mă. O să vă simțiți mult mai bine după ce citiți cartea asta. S-ar putea să deveniți un pic disperați ca mine. Nu pot trăi fără să citesc ceva din ea sau fără să mă uit la filme încontinuu și salivez răăuu la fotografii cu Mr. Darcy, mai ales la cele în care e interpretat de Colin Firth, Matthew Macfadyen și Laurence Olivier. (I’m not proud…)

Recenzie film: Mândrie și prejudecată (1995)

 

Am văzut pentru prima dată această ecranizare pe la începutul anului. A fost prima pe care am văzut-o dintre toate adaptările cărții. De-a lungul lunilor, am reușit să le bifez pe toate, dar cea mai dragă mi-e cea din 1995. Poate pentru că a fost prima sau poate pentru că respectă romanul atât de bine.

Nu citisem romanul încă, dar m-am îndrăgostit imediat și iremediabil de drăguța Elizabeth Bennet (Jennifer Ehle) și de Mr. Darcy (Colin Firth). M-am îndrăgostit de poveste și contextul social. De răutatea surorilor lui Bingley. De timiditatea lui Jane. De nerușinea Lydiei Bennet. De mândria lui Darcy. De idioțenia doamnei Bennet. Totul e atât de bine construit încât îi iubești pe toți.

Anglia nu prea avea ce să ofere tinerelor domnișoare în seconul al XVIII-lea. Trebuia doar să reușești să fii o partidă bună și să ai de unde să-ți alegi un soț bun și bogat. Iubirea nu era un lucru care să fie prea luat în seama, mai ales de părinți, care-și doreau doar să-și plaseze fiicele în conace și în trăsuri cât mai scumpe.

Cu toate că cele mai multe fete chiar asta își doresc, un soț bogat, în sânul familiei Bennet, găsești cinci tinere care-și doresc doar să întâlnească marea dragoste sau doar își doresc să-și trăiască viața, zburdalnic și fără minte. Elizabeth și sora ei mai mare, Jane, sunt cele mature, Mary este cea care își ține mereu nasul în cărți, Catherine este cea care se ia după Lydia, iar Lydia este capul prostiilor adolescentine.

Totul însă se schimbă când Netherfield Park este închiriat. Charles Bingley, împreună cu un grup de prieteni, decide să se mute acolo, pentru a petrece timp de calitate cu cei dragi lui. Toate mamele din regiune îl văd deja ca pe o țintă și-și fac planuri să scape de fetele lor. Așa face și doamna Bennet, gândindu-se că, din cinci fete, sigur o să-i placă una!

Adevărata poveste începe însă la un bal, unde Bingley apare împreună cu surorile si prietenii lui. Unul dintre prietenii acestuia este chiar Mr. Darcy, un burlac care este chiar mai bogat decât Bingley, deci o captură mult mai interesantă. Darcy nu lasă o impresie prea bună, toată lumea îl crede un om mândru, o jignește pe Elizabeth Bennet și se consideră superior.

Zbuciumul dintre cele două personaje principale a fost fenomenal și, la fiecare ecranizare, citire, recitire, revedere, etc, am trăit totul cu emoție nepotolită.

Povestea, de aici, începe să devină foarte interesantă. Mi-a plăcut să urmăresc evoluția personajelor, să văd cum își schimbă părerile despre anumite persoane, în rău sau în bine. Recomand toate ecranizările, dar, dacă vreți să vedeți doar una, cred că aceasta este cea potrivită!