Fragment în avanpremieră : Editura Nemira – Frida Kahlo și culorile dragostei de Caroline Bernard

EDITURA NEMIRA : Frida Kahlo şi culorile dragostei, de Caroline Bernard, cu o traducere de Irina Cristescu, acum disponibilă în colecția Damen Tango a editurii Nemira. Povestea unei artiste-simbol pentru independența și curajul femeilor de pretutindeni. O carte puternică despre o femeie puternică și cu o voință de neînfrânt.

În 1925, un teribil accident de autobuz îi distruge tinerei Frida Kahlo visul de a deveni medic. Urmează ani grei, în care se luptă cu infirmitatea. Apoi se îndrăgostește nebunește de Diego Rivera, un pictor de geniu, și se cufundă cu totul în lumea artei. Dar el o trădează. În ciuda durerii imense, a inimii, dar și a trupului, Frida reușește să îmbrățișeze viața pe deplin. Devine ea însăși artistă și toată lumea îi cade la picioare, de la suprarealiștii parizieni la Picasso sau Troțki.

Frida își urmează mereu calea în artă, în ciuda tragediilor cu care e silită să se confrunte. Asta până când e nevoită să ia o decizie care îi pune la îndoială întregul sistem de valori și credințe.


Fragment în avanpremieră

De-abia după ce îi povesti Cristinei că renumitul Diego Rivera îi lăudase tablourile și că avea să o viziteze săptămâna următoare, își dădu seama ce însemnau toate acestea. Își luă sora de mâini și o învârti exuberantă prin cameră.

— O să fiu pictoriță! strigă ea. O să pictez tablouri, iar viața mea va fi frumoasă și palpitantă!

— Și Diego vrea să mă vadă și pe mine? întrebă Cristina încântată.

— Da, dar doar ca să vadă cum te-am pictat. Să ai grijă cum te porți de față cu el, e genul de bărbat care nu este făcut pentru o singură femeie.

Diego veni, într-adevăr, duminică în vizită. Se anunțase pentru după-amiază târziu. Mama Fridei fu îngrozită când află.

— Ce caută bărbatul ăsta îngrozitor la noi acasă? întrebă ea. Nu vreau ca fiica mea să aibă de-a face cu cineva care are o reputație așa de proastă. E un comunist!

Frida îi aruncă o privire rapidă Cristinei, care stătea în fața ei la micul dejun, pentru a o avertiza. Îi povestise că și ea era membră a Partidului Comunist și că se ducea la adunări și la demonstrații. Vai de capul ei dacă o pâra lui Matilde, o amenințase că, dacă o făcea, avea și ea să le povestească părinților cum o găsise pe Cristina în urmă cu câteva zile giugiulindu-se cu Pablo. Din fericire, sora ei nu schiță niciun gest decât pe la spatele mamei lor.

— Vreau doar să îi arăt tablourile mele, încercă Frida să își liniștească mama. Îmi va spune dacă pot să continui sau nu. Gândește-te și tu, mamă, ce ocazie nemaipomenită este pentru mine. Eu nu îmi pot continua școala, iar dacă spatele îmi va face iar probleme…

Privirea aspră a mamei o reduse la tăcere. Acesta nu era un subiect potrivit de discutat la masă. Când se apropie ora sosirii lui Diego, Frida tremura de emoție. Se uită pentru a mia oară prin cameră. Pe pat era întinsă o cuvertură croșetată, sub baldachin se afla în continuare oglinda care o ajutase să se apuce de pictat. Pe baldachin așezase un schelet în mărime naturală din papier mâché, căruia îi pictase buze și unghii roșii și care era menit să îi amintească despre întâlnirea ei cu moartea de la spital.

Tablourile îi erau înșirate pe lângă pereți, în așteptarea lui Diego. Se schimbase deja de două ori. Acum purta o fustă lungă din mătase galbenă, cu dantelă la tiv, sub care își putea ascunde piciorul subțiat, iar pe deasupra, o tunică albă, fără mâneci și dreaptă, brodată la decolteu și pe umeri cu fir roșu. Găsise acest obiect vestimentar tradițional numit huipil în dulapul mamei ei și îl împrumutase. Aruncă o privire în oglindă. Lumina soarelui se ițea prin ușa deschisă, căzându-i din spate pe păr şi făcându-l să strălucească. Privi pe terasă pentru a vedea dacă nu cumva ajunsese deja Diego. Toate camerele din casa părinților dădeau spre terasă, un dezavantaj al acestui stil de construcție fiind că întotdeauna te deranja cineva. De pe terasă puteai privi practic în toate încăperile.

Frida știa că mama ei își făcea de lucru prin bucătărie, pentru a nu rata sub nicio formă sosirea lui Diego Rivera și pentru a nu-l pierde din vedere. Ieși nerăbdătoare în curte, unde mirosea minunat a flori de

portocal. În jurul bătrânului copac aflat chiar în centrul curții interioare, erau înșirate ghivece cu toate plantele posibile.

Fără să se gândească, Frida apucă creanga cea mai de jos și se cățără în portocal. Știa exact unde să își pună picioarele. În copilărie se ascunsese cu orele în frunzișul des al acestuia, urmărind ceea ce se petrecea în casă și pe stradă. Nimeni din familie nu îi cunoștea ascunzătoarea, care îi aparținea numai ei. Uneori, membrii familiei ei se agitau, căci nu o găseau niciunde. „Frida, uneori parcă ești o stafie!“, îi zisese mama în mai multe rânduri, când apărea brusc după ce toți o căutaseră ore în șir.

Când îl văzu pe Diego intrând pe poartă de pe Calle Londres, căutând-o din priviri, începu să fluiere Internaționala. Bărbatul se uită uimit în jur, descoperind-o deasupra capului său.

Izbucni într-un râs zgomotos.

— Te dai jos? Sau vrei să urc eu la tine?

La ideea că acel bărbat corpolent s-ar fi putut cățăra în copac, Frida chicoti eliberată. Coborî agilă. Gheața se spărsese.

— De unde te inspiri? o întrebă studiindu-i tablourile cu obrajii sprijiniți în mâini.

— Pictez ce văd în jur. Eu… în ultima vreme nu am ieșit prea des din casă.

— Am auzit de accident, o întrerupse el. De aceea ai uneori mersul ciudat.

Frida nu intră în amănunte.

— Nu am avut alte subiecte. Doar pe mine și familia mea. Eu nu pot picta Revoluția cum o faci tu. Revoluția mea se întâmplă în interior. Eu însămi sunt o revoluție.

— O revoluție?

Frida încuviință.

— Da. În tablourile mele mă caut pe mine însămi. Pe cea care a mai rămas din mine după accidentul ăla nenorocit. M-am făcut praf în autobuz, iar în tablouri încerc să mă recompun. Caut ceva care să facă legătura dintre mine și viață.

În timp ce povestea, îl privea plină de speranță. Diego tăcu și o privi îndelung în ochi. La rândul ei, Frida citi într-ai lui că înțelegea despre ce vorbea.

— Atunci, nu te opri, îi zise el. Pictează-ți propria revoluție. Nu-ți fie teamă de nimic atunci când pictezi. Lasă să iasă totul la suprafață. Nu te lăsa oprită de nimeni și de nimic.

Ajunse la ușă din doar câțiva pași.

— Mă întorc săptămâna viitoare.

Fragment în avanpremieră : Editura Nemira – Sanatoriul de Sarah Pearse

La început, n-o să vrei să pleci. Apoi, n-o să mai poți.

Le Sommet stă ascuns într-o pădure pe coastele Alpilor. Este un sanatoriu abandonat transformat recent într-un hotel de cinci stele. Și e ultimul loc în care Elin Warner ar avea chef să vină. Dar, când fratele ei o cheamă la petrecerea lui de logodnă, nu poate să nu accepte. Mai ales că tocmai și-a luat o pauză de la slujba ei de detectiv.

Însă, ceva nu e în regulă în hotelul care îi dă fiori lui Elin din clipa în care îi trece pragul. Iar când logodnica fratelui său dispare fără urmă în timpul unei furtuni puternice care izolează Le Sommet de restul lumii, Elin înțelege că trebuie să se folosească de tot ce știe pentru a evita o tragedie.

La fel de bun ca Shining, doar că acțiunea se petrece într-un hotel plin cu oameni.

People

Un roman care m-a ținut cu sufletul la gură!

Reese Witherspoon

Fragment în avanpremieră

IANUARIE 2015

Pe podea sunt împrăștiate rămășițe de echipament medical: instrumente chirurgicale mâncate de rugină, fiole sparte, borcane, scheletul zgâriat al unui scaun vechi pentru invalizi. O saltea zdrențuită zace răsturnată lângă un perete, ciuruită de pete galbene ca de fiere.

Ținându‑și strâns servieta, Daniel Lemaitre simte un val copleșitor de greață: e ca și cum timpul ar fi pus stăpânire pe sufletul clădirii, lăsând în loc ceva putred și bolnav.

Înaintează repede pe hol, și pașii îi răsună cu ecou pe podeaua faianțată.

Ține‑ți privirea ațintită spre ușă! Nu te uita înapoi!

Dar obiectele distruse îi atrag atenția, fiecare dintre ele spunându‑și povestea. Nu e greu să ți‑i imaginezi pe pacienții care au stat aici, tușind și scuipându‑și plămânii.

Uneori i se pare că simte chiar și mirosul, așa cum era odinioară – încă mai plutește în aer duhoarea grea, acră, a chimicalelor din vremea când saloanele erau folosite.

Daniel a ajuns la jumătatea holului când se oprește.

O mișcare în camera din față – ceva nedeslușit, întunecat. I se strânge stomacul. Se uită drept înainte nemișcat, cuprinzând cu privirea obiectele învăluite în umbră din încăpere – hârtii împrăștiate pe podea, tuburile contorsionate ale unui dispozitiv de respirat, un cadru de pat rupt, curelele roase care erau folosite pentru a lega pacienții și care acum atârnă libere.

Simte furnicături din cauza încordării, dar nu se întâmplă nimic. Clădirea e tăcută, încremenită.

Răsuflă adânc și pornește din nou.

Nu fi prost! își spune. Ești obosit. Prea multe nopți nedormite… te‑ai trezit de prea multe ori prea devreme.

Odată ajuns la ușa principală, Daniel o deschide. Vântul suflă furios și o împinge înapoi în balamale. Face un pas în față și e orbit de o rafală înghețată de ninsoare, dar e o ușurare să fie afară.

Sanatoriul îl neliniștește. Deși știe ce o să devină – a schițat fiecare ușă, fiecare fereastră și fiecare întrerupător al hotelului nou –, acum nu poate decât să reacționeze la trecutul său, la ce fusese cândva.

Nici exteriorul nu‑i într‑o stare prea bună, își dă seama când își ridică privirea. Structura rigidă, pătrățoasă, e pătată de zăpadă. E în ruină, neglijată – balcoanele și balustradele, veranda lungă, toate sunt roase și degradate. Câteva geamuri au rămas intacte, dar majoritatea sunt acoperite cu scânduri, pătrate urâte de lemn care sluțesc fațada.

Daniel se gândește la cât de contrastantă e, în comparație, casa lui din Vevey care dă spre lac. Și al cărei design e contemporan cubist, având pereți din sticlă, în cea mai mare parte, pentru o vedere panoramică a apei. Și o terasă pe acoperiș, și o dană de acostare.

El a proiectat‑o.

Imaginea asta i‑o aduce în minte pe Jo, soția lui. Probabil tocmai s‑a întors de la lucru, gândurile îi freamătă încă în jurul bugetelor și briefurilor de publicitate și deja îi pune pe copii să‑și facă temele.

Și‑o imaginează în bucătărie, pregătind cina, cu părul castaniu care îi cade peste față în timp ce toacă și taie cu eficiență. O să gătească o rețetă ușoară, paste, pește, ceva tras la tigaie. Niciunul din ei nu se prea pricepe la treburile casnice.

Pe moment, gândul îl încălzește. În timp ce traversează parcarea, Daniel e cuprins de prima undă de îngrijorare legată de drumul spre casă. La sanatoriu nu e ușor de ajuns nici pe cea mai bună vreme, căci e izolat acolo, sus, în munți. Fusese o alegere bine chibzuită, menită să îi izoleze pe bolnavii de tuberculoză de smogul orașelor, dar și să țină restul populației departe de ei.

Dar poziția izolată însemna și că drumul până acolo era de coșmar, o serie de curbe în ac de păr care tăiau o pădure densă de pini. Șoseaua abia se vedea când venise dimineață – fulgii se izbeau de parbriz ca niște săgeți albe de gheață, făcând imposibilă vizibilitatea la mai mult de câțiva metri în față.

Daniel aproape c‑a ajuns la mașină când simte sub talpă ceva – rămășițele zdrențuite ale unei pancarte pe jumătate acoperite de zăpadă. Literele sunt grosolane, vopsite cu roșu: NON AUX TRAVAUX!! „NU LUCRĂRILOR DE CONSTRUCȚIE!!“

Furios, Daniel o zdrobește cu piciorul. Protestatarii fuseseră aici săptămâna trecută. Erau peste cincizeci, strigând că e un abuz și fluturându‑i în față pancartele lor ieftine. Se filmaseră cu telefonul mobil și videoclipul fusese apoi distribuit pe rețelele sociale.

Fusese doar una dintre bătăliile nesfârșite duse pentru realizarea proiectului. Oamenii pretindeau că vor progres, că vor banii turiștilor, dar, când venise vorba de construirea efectivă, fuseseră cuprinși de îndoială și începuseră să ezite.

Daniel știa de ce. Oamenilor nu le plac câștigătorii.

I‑o spusese tatăl lui odată și era adevărat. Localnicii fuseseră mândri de el la început. Îi aprobaseră micile succese – mallul din Sion, blocul de apartamente cu vedere spre Rin –, dar apoi fusese prea mult pentru ei, nu‑i așa? Avea prea mult succes, devenise o personalitate cu o prea mare importanță.

Daniel avea senzația că, din punctul lor de vedere, își luase partea de câștig, și că acum era lacom și voia mai mult. Avea numai 33 de ani și cariera lui în arhitectură înflorea – birouri în Sion, Lausanne, Geneva. Și unul în Zürich în viitorul apropiat.

În aceeași situație era și Lucas, dezvoltatorul imobiliar și unul dintre prietenii săi cei mai vechi. Avea aproape 35 de ani și deja deținea trei hoteluri importante.

Ceilalți nu puteau să sufere succesul lor.

Și acest proiect fusese bomboana de pe colivă. Avuseseră parte de toate: troli pe internet, e‑mailuri, scrisori la birou… Obiecții în planificare.

Au sărit la gâtul lui, mai întâi. Au început să circule zvonuri pe blogurile locale și pe rețelele sociale că afacerea lui se duce de râpă. Pe urmă au trecut la Lucas. Povești similare, povești pe care le putea ușor ignora, dar una anume i‑a rămas în minte.

Îl deranja pe Daniel mai mult decât îi plăcea să recunoască.

Se vorbea de mită. De corupție.

Daniel a încercat să stea de vorbă cu Lucas, dar prietenul lui a schimbat subiectul. Gândul îl sâcâie, ca o mâncărime supărătoare, la fel ca atâtea lucruri legate de acest proiect, dar se silește să‑l alunge. Trebuie să‑l ignore. Să se concentreze asupra rezultatului final. Acest hotel o să‑i consolideze reputația. Hotărârea lui Lucas și atenția lui pentru detalii l‑au dus pe Daniel către un design spectaculos de ambițios, un punct final pe care nu‑l crezuse posibil.

Daniel a ajuns la mașină. Parbrizul e acoperit cu un strat gros de zăpadă proaspătă, prea multă pentru ștergătoare. E nevoit s‑o curățe el însuși.

Dar, când își caută cheia în buzunar, observă ceva.

O brățară lângă roata din față.

Se apleacă, o ridică. E subțire, din cupru. Daniel o răsucește între degete. Vede un rând de cifre gravate în interior… o dată?

Daniel se încruntă. E a cuiva care a fost acolo sus azi, nu? Altfel ar fi fost acoperită de zăpadă.

Dar ce făceau așa de aproape de mașină?

Îi trec prin cap imaginile protestatarilor, fețele lor furioase și batjocoritoare.

Ei să fi fost?

Daniel trage aer adânc în piept, dar, în timp ce‑și îndeasă brățara în buzunar, zărește ceva cu coada ochiului: o mișcare dincolo de troianul care s‑a adunat de‑a lungul zidului parcării.

O siluetă încețoșată.

Palma îi transpiră pe cheie. Apasă tare pe buton, să deschidă portiera, și încremenește când se uită în sus.

Stând în fața lui, între el și mașină, se află o persoană.

Daniel se holbează, încremenit pentru câteva clipe, mintea lui încercând frenetic să proceseze ce vede – cum fusese posibil să se miște cineva atât de repede spre el fără să‑l vadă?

E îmbrăcat în negru. Ceva îi acoperă fața.

Seamănă cu o mască de gaze; are aceeași formă, doar că fără filtrul din față. În locul acestuia, e un furtun de cauciuc gros care leagă gura de nas. Un conector. E un furtun gofrat, negru; tremură, în timp ce individul se mută de pe un picior pe altul.

Efectul e înfricoșător. Monstruos. Pare ceva ieșit din adâncurile cele mai întunecate ale inconștientului.

Gândește, își spune, gândește. Creierul începe să deruleze diferite variante plauzibile care să transforme ce vede în ceva inofensiv, benign. E o farsă, asta‑i tot: unul dintre protestatari încearcă să‑l sperie.

Pe urmă, persoana aceea pășește spre el. O mișcare precisă, controlată.

Daniel vede numai imaginea îngrozitoare, tot mai apropiată, a tubului negru de cauciuc întins peste față. Pliurile acestuia. Pe urmă, sunetul respirației: unul bizar, ca și cum un lichid ar fi supt. Și sunetul expirării acestui lichid.

Inima îi bate cu putere, gata parcă să‑i sară din piept.

— Ce‑i asta? întreabă Daniel tare și‑și aude teama din voce, un tremur pe care încearcă să‑l controleze. Cine ești? Ce încerci să faci?

Pe față i se prelinge o picătură. E zăpada care i se topește pe piele sau sudoarea? Nu‑și dă seama.

Haide, își spune. Controlează‑te! E vreun cretin care se ține de farse. Treci, pur și simplu, pe lângă el și urcă în mașină!

Abia acum, din unghiul acesta, observă și cealaltă mașină. Nu era aici când venise. O camionetă neagră. Un Nissan.

Hai, Daniel! Mișcă‑te!

Dar trupul i‑a încremenit și refuză să‑i mai dea ascultare. Aude răsuflarea bizară din mască. E mai tare acum, mai rapidă, mai greoaie.

Un sunet slab de supt și un șuierat ascuțit.

 Iar și iar.

Mogâldeața se apropie, ține ceva în mână. Un cuțit? Daniel nu‑și dă seama ce e. Mănușile groase acoperă mare parte din obiect.

Mișcă‑te, mișcă‑te!

Reușește să se pună în mișcare, un pas, doi, dar teama îi înțepenește mușchii. Se împiedică în zăpadă, piciorul drept fuge de sub el.

Până când se ridică, e deja prea târziu: mâna înmănușată i‑a acoperit gura. Daniel poate să simtă mirosul de sudoare stătută din mănușă, dar și pe cel al măștii – izul de plastic ars al cauciucului și ceva în plus.

Ceva familiar.

Dar înainte ca mintea să facă legătura, ceva îi înțeapă coapsa. O durere ascuțită. Gândurile i se împrăștie, mintea i se liniștește.

O liniște ce se preschimbă, în câteva clipe, în nimic.

Cum vi se pare?

Fragment în avanpremieră : Editura Litera – Secrete din trecut de Barbara Davis

EDITURA LITERA : Secrete din trecut de Barbara Davis a apărut la Editura Litera în luna decembrie și spune povestea adouă fetițe găsite pe fundul unui lac, nouă generații de femei cu puteri speciale și un mister rezolvat magistral.

Lizzy Moon nu și-a dorit niciodată ferma Moon Girl. În urmă cu opt ani, a părăsit orășelul Salem Creek pentru a începe o nouă viață la New York. Lăsa în urmă șoaptele legate de moștenirea ciudată a familiei. Dar când iubita ei bunică Althea moare, Lizzy trebuie să se întoarcă și să facă față unei tragedii: uciderea a două tinere fete și acuzațiile care au urmat-o pe Althea până în mormânt.

Citește un fragment în avanpremieră din „Ipoteza iubirii” de Ali Hazelwood

Lizzy nu dorește altceva decât să vândă ferma și să se întoarcă la viața ei din New York, până când descoperă un jurnal pe care Althea i l-a lăsat și cu ajutorul căruia poate să devină conștientă de propriile puteri speciale. Mai rămâne să dezlege misterul acelor crime și apoi poate să se întoarcă în metropolă. Dar când îl reîntâlnește pe arhitectul Andrew Greyson, unul dintre puținii din oraș care au crezut în nevinovăția bunicii ei, Lizzy va alege să urmeze sfatul bunicii: să își asculte inima și să își trăiască viața.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DIN LIMBA ENGLEZĂ DE GABRIELA GHIRCOIAȘ

16 iulie

Althea Moon murise.

Asta era esența scrisorii. Murise în patul ei într-o dimineață de duminică. Murise în urma unei îndelungate și covârșitoare suferințe. Murise și fusese deja incinerată, iar cenușa, împrăștiată odată cu răsăritul lunii pline, așa cum ceruse în testament.

Camera era în ceață. Lizzie citea scrisoarea printr-o peliculă de lacrimi, rândurile lapidare șiroind pe pagină. Necunoscându-se locul în care se află mama dumneavoastră, ați fost declarată singura moștenitoare a proprietății Moon Girl Farm. Vă trimit acest pachet, potrivit ultimelor dorințe ale bunicii dumneavoastră.

În josul paginii era o semnătură. Evangeline Broussard. Nu-i era cunoscut numele, însă era limpede că femeia asta – oricine ar fi fost ea – știa mai multe decât ea despre ultimele zile ale Altheei. Ea nici măcar nu știuse că bunica sa fusese bolnavă.

Lizzie și-a înghițit lacrimile usturătoare, simțind pe limbă gustul amar de vinovăție amestecat cu cel de mâhnire, în timp ce se întindea spre pachetul care însoțise scrisoarea. Era învelit în hârtie brună și destul de deteriorat. S-a uitat lung la cuvintele tipărite pe pachet cu cerneală roșie: RETUR LA EXPEDITOR. Se pare că fusese trimis inițial la vechiul apartament, înapoi de către noii locatari și retrimis la biroul ei.

Avusese de gând să-i trimită Altheei o carte poștală de schimbare a adresei, dar, ca multe altele în ultimul timp, îi scăpase din vedere. Cu sufletul la gură, a rupt hârtia și a răsuflat brusc când a zărit un colț de piele neagră extrem de uzată. Cunoștea bine manuscrisul. Era jurnalul pe care i-l dăruise Althea când împlinise șaisprezece ani – jurnalul pe care toate fetele Moon îl primeau la șaisprezece ani.

Îi tremurau degetele în timp ce mângâia coperta, cotorul striat, paginile rugoase netăiate, cunoscând senzația pe dinafară. În Salem Creek mai erau opt asemenea, ferecate într-o bibliotecă din camera de lectură a bunicii ei, fiecare având ca titlu numele autoarei ce-l scrisese. Memoriile Sabinei. Memoriile Dorothéei. Memoriile Aurorei. Din generație în generație. Probabil al nouălea – Memoriile Altheei – tocmai își ocupase locul printre ele.

În familia Moon, acestea reprezentau o tradiție, un rit de trecere, pe măsură ce membrele sale se dedicau Făgașului. Tomuri măiestrite meticulos, de leacuri și rețete, sacre binecuvântări și filoane de înțelepciune femeiască, păstrate prudent pentru generațiile următoare. Iar acesta îi aparținea, picat din cer ca piaza rea, lipsit de conținut, ca în ziua în care-l primise.

L-a deschis cu grijă, uitându-se la inscripție. Pentru Elzibeth – A venit Timpul să-ți scrii povestea.

Nu Elizabeth. Elzibeth. Nici măcar un nume normal nu avea.

La șaisprezece ani, refuzase să fie părtașă la tradiție și la orice ținea de straniile datini ale familiei. Își dorise să fie normală, ca oricare alt om. Așa că pusese jurnalul într-un sertar și acolo îl lăsase.

Să-l țină acum în mâini, după atâta amar de vreme, venea ca un reproș, un memento care-i spunea că prin nesocotirea rânduielii sacre a familiei, întorsese spatele vieții, învățămintelor și crezurilor bunicii ei. S-ar fi putut preface de dragul Altheei, să se fi lăsat dusă pe valul așteptărilor și să fi umplut jurnalul cu fleacuri stupide. Până și fetele normale țineau jurnale – chestii roz, cu inimioare pe copertă și lăcățele fragile de alamă, menite să descurajeze curioșii. Numai că fusese prea încăpățânată să se supună, hotărâtă să rupă tradiția fetelor Moon și să-și traseze propriul viitor. Și o făcuse, măcar că o arăta noua plăcuță de pe ușa biroului ei – de la boboc la Dickerson, la stagiar la Worldwide, la director de creație la Chenier Fragrances Ltd., toate în numai opt ani.

Totuși, la șase luni după mult râvnita promovare, încă se străduia să se dumirească în privința postului și a recentelor talazuri de schimbări din viața ei. Nu avusese timp să o anunțe pe Althea – cel puțin asta își spusese. Adevărul era că, de-a lungul anilor, comunicarea între ele devenise tot mai sporadică. Nu din lene, ci dintr-un sentiment de vinovăție. Nu-i venea deloc să se fălească pe seama succesului ei, când bunica sa fusese silită să-și vadă munca de o viață – iubita ei fermă – ofilindu-se și prăpădindu-se. În schimb, se convingea singură că cecurile pe care i le trimitea din când în când aveau să răscumpere absența de opt ani, scrisorile care nu primeau răspuns și telefoanele pe care le dădea doar arareori. Firește că nu era totuna. Nimic nu le putea răscumpăra. Iar acum era prea târziu să-i mai spună ceva Altheei.

Încerca să asimileze totul – o lume fără Althea Moon, însă nu izbutea. Cum era posibil ca o asemenea femeie, atât de plină de înțelepciune, viață și dragoste, care părea să fi răsărit din însăși țărâna pe care o iubea și îngrijea, să moară vreodată?

Nu-i suflase o vorbă despre boală. Nici măcar o dată, în lungile scrisori, doldora de noutăți. Cu toate astea, scrisoarea lui Evangeline Broussard menționase o boală lungă. De ce i-ar fi ascuns Althea așa ceva?

– Ah, ai venit – în sfârșit.

Litera3027.jpg
Credit foto: Cristina Venedict
CE SPUN CRITICII DESPRE SECRETE DIN TRECUT

„O carte frumos scrisă, pe care nu o poți lăsa din mână… În parte ficțiune contemporană despre femei, în parte roman istoric, intriga rătăcește impecabil prin timp pentru a elucida secretele de familie care leagă patru generații de femei. În acest roman găsești tot ce dorești.” (Barbara Claypole White)

Citește un fragment din „Vara noastră de demult” de Roxanne Veletzos

DESPRE BARBARA DAVIS

Barbara Davis a fost mai mult de zece ani directoarea unei companii de bijuterii înainte să părăsească lumea corporațiilor pentru a-și urma pasiunea de o viață pentru scris. Este autoarea unor romane precum When Never Comes,  Summer at Hideaways Key, The Wishing Tide,  The Secrets She Carried și Love, Alice. Fată din Jersey crescută în sud, Barbara locuiește acum  în Rochester, New Hampshire, cu soțul ei,  Tom, și iubitul lor motan portocaliu, Simon.

În acest moment lucrează la următoarea ei carte. O găsiți pe http://www.barbaradavis-author.com.

Editura Nemira : Reading Challenge Nemira 2022

EDITURA NEMIRA : Așa cum v-am obișnuit, în ianuarie lansăm #ReadingChallengeNemira pentru cititorii de cursă lungă, o provocare care să vă ajute să vă organizați lecturile, dar și să avem motive să discutăm și să dezbatem împreună ce citim. Suntem siguri că doar împreună putem să citim mai mult și mai divers!

Mulțumim tuturor care au început și/sau finalizat provocarea noastră din 2021 de a citi 30 de cărți! Au fost peste 50 de cititori înscriși în #ReadingChallengeNemira și s-au postat peste 1900 de fotografii cu ce ați citit în anul care a trecut. Ca de obicei, ne-ați copleșit cu multe mesaje faine și ne bucurăm că am reușit să vă îndemnăm poate să citiți mai mult și mai diversificat

Reading challenge-ul din 2022 diferă un pic față de cel din 2021. Pentru fiecare lună vă dăm o temă generală, iar noi vă ajutăm cu idei de recomandări pentru cărți care se potrivesc cu tema respectivă. Fii sigur/ă că citești minimum o carte din categoria propusă de noi și nu uita să postezi și ce citești.

Provocarea Nemira din 2022 e să citim în fiecare lună minim o carte care să se afle în categoria propusă de noi.

Calendarul pentru Reading Challenge Nemira:

  1. Ianuarie: Citește o carte de nonficțiune
  2. Februarie: Citește o carte recomandată de un prieten drag
  3. Martie: Citește o carte scrisă de un autor român (ziua mondială a scriitorilor)
  4. Aprilie: Citește o carte despre cărți (world book day)
  5. Mai: Citește o carte premiată
  6. Iunie: Citește o carte despre vară sau călătorii
  7. Iulie: Citește o carte pe care o amâni de prea mult timp
  8. August: Citește o carte dintr-un gen pe care nu îl citești de obicei (try something new)
  9. Septembrie: Citește o carte clasică
  10. Octombrie: Citește o carte a cărei copertă te-a atras de cum ai văzut-o
  11. Noiembrie: Citește o carte dintr-o serie
  12. Decembrie: Citește o carte despre iarnă

În fiecare lună vom face recomandări pe social media și aici pe blog cu ce cărți puteți citi pentru fiecare lună în parte.

Descarcă aici și calendarul nostru, dacă vrei să îl ai la îndemână tot timpul.


 Postați pe social media până la finalul anului fotografii cu cărțile din challenge pe care le-ai citit.
 

Folosiți hashtag-ul #ReadingChallengeNemira și dați-ne TAG 

La finalul anului, dacă le-ați citit (și postat) pe toate, veți putea câștiga un set de 12 de cărți Nemira (vom alege 1 singur câștigător, prin tragere la sorți).

Veți accepta această provocare?

Recenzie : Destrămarea întunericului de Elizabeth Lim

Descrierea cărții : Călătoria Maiei Tamarin pentru a face rost de cele necesare pentru a croi rochiile din zâmbetul soarelui, lacrimile lunii și sângele stelelor are urmări nebănuite. Tânăra se întoarce într-un imperiu aflat în pragul războiului. Edan, băiatul-vrăjitor pe care îl iubește, a dispărut – poate pentru totdeauna –, și, de îndată ce pune piciorul în Palatul de Toamnă, Maia este silită să îmbrace rochia din zâmbet de soare și să ia, în secret, locul viitoarei mirese a împăratului pentru a păstra pacea. Când rivalii suveranului află despre înșelăciune, sunt hotărâți să îi facă pe vinovați să plătească. Totuși, războiul care pornește  în jurul Maiei este nimic în comparație cu lupta care se dă în sufletul tinerei. De când a fost atinsă de maleficul Bandur, Maia a început să se transforme în demon: ochii îi sclipesc roșii în cele mai nepotrivite momente, și nu-și mai poate stăpâni magia, corpul sau mintea. Pentru că nu mai are mult timp la dispoziție, tânăra este dispusă la orice sacrificiu pentru a-l găsi pe Edan, a-și proteja familia și a aduce pacea pe meleagurile natale.

Maia Tamarin este pe cale să se transforme într-un demon… Deși a reușit să termine rochiile, viața ei tocmai s-a complicat, lady Sarnai dispare, ea preia rolul ei pentru scurt timp, împăratul o ia puțin razna, na , și-a pierdut Vrăjitorul, a devenit disperat într-un fel sau altul. Bandur îi face zile fripte Maiei. Destrămarea întunericului este ultima carte, iar pentru anumite personaje am avut multe emoții, în anumite momente mi-a displăcut lady Sarnai. Dar pe parcurs am început să o înțeleg mai bine. Timpul trece și Maia începe să se piardă, începe să uite lucruri, îi este teamă, dar nu vrea să dispară din viețile celor dragi până nu rezolvă anumite probleme politice, mai ales că este vorba de țara ei, locul în care ea a copilărit, unde se află familia ei.

Mi-a plăcut că s-a făcut și o mică conexiune cu o altă carte scrisă de Elizabeth Lim, Six Crimson Cranes, pe care o vă recomand, prințesa Shiori este menționată în carte.

Chiar dacă ar fi o oglindă vrăjită, ți-ar arăta același lucru. Așa arăți acum. Am privit insistent spre tavan, căutând umbra demonului care tocmai vorbise. Dar era demonul meu, cel din interiorul meu.

Doamne ce enervant este Bandur, îi trebuie un hobby, o stai, hobby-ul lui este să nu o lase pe Maia în pace, el chiar se plictisește. Maia Tamarin are multe chestiuni de rezolvat în acest volum, bine că măcar este Edan lângă ea, sunt așa de drăguți împreună! Doamne, Edan este în stare de orice pentru Maia, și când îi zice xitara, mă topesc. O altă persoană care nu o lasă în pace pe Maia este shansen-ul, mai am puțin și fac top 5 persoane care nu o lasă pe Maia să trăiască în pace. Nici împăratul nu o lasă în pace. Maia devine puternică, nu se lasă învinsă de nimic, nu vrea să renunțe nici la umanitatea ei, nu vrea să devina un demon, o ființă malefică, ea duce mai multe lupte. Susținătorul nr. 1 al Maiei este Edan. Este ajutată pe parcurs și de alte personaje, precum Ammi, frații ei, doamne ce emoționant a fost când au apărut și frații ei, și momentul cu mama Maiei.

,,Noi suntem legați, tu și eu, în această viață și în viitoarea. Oriunde vei dori să mergi, eu te voi urma.”

,, Dar mă ajută să-mi amintesc foarte bine ce anume se pierde război după război. Arta se pierde. Arta și copiii noștri. Croitorul și-a coborât glasul și a continuat : Trăim vremuri periculoase, maestre Tamarin.

O să urmeze multe pierderi omenești, sfârșitul este aproape, iar pofta de sânge și răzbunare se simte în aer, shansen-ul este în stare de orice și dovedește ce persoană rea este, el este ajutat și de un demon, acesta l-a ajutat în mai multe bătălii, și el a suferit niște schimbări, schimbări pe care le-a observat din timp lady Sarnai. Mi-a plăcut finalul, a fost perfect, nu vă speriați, e happy end, dar până acolo mai e mult. Hai că am dezvăluit câte ceva, dar vă spun, merită citită duologia asta.

Mulțumesc Libris pentru acest volum, vi-l recomand! Recenzia primului volum – Urzeala Zorilor. Ați citit această carte? Cum vi s-a părut? Dar primul volum? Îmi va fi tare dor de Maia și Edan.

Noi toți știam că șansele noastre împotriva shansen-ului erau slabe, că dura luni, nu zile, să faci un soldat. Dar speranța e o armă valoroasă, iar noi îi ascuțim fiecare margine.

Voi sta alături de tine până când focul soarelui se va răci, iar lumina lunii va dispărea. Până când timpul va stinge stelele.

„Elementele din cultura chineză îmbogățesc intriga pe muche de cuțit, iar proza ​​frumos scrisă oferă  o încheiere fermecătoare unei duologii remarcabile.” Booklist

„Forța acestei povești constă în luptele care se dau în sufletul Maiei, precum și în modul în care autoarea țese în structura romanului diferite mituri și legende asiatice […] Cititorii cărora le-a plăcut prim parte vor descoperi că, în volumul al doilea, totul a fost amplificat, inclusiv revărsarea de violență și tragismul evenimentelor.” Kirkus Reviews

„Seria aceasta este pură magie. Vă rog, poate cineva să îmi trimită schițele celor trei rochii croite de Maia?” YOURWORDSMYINK.COM

“We were like the sun and the moon, sharing the same stars and the same sky.”
― Elizabeth Lim, Unravel the Dusk

Editura Nemi : Anul 2022

Cărți pentru copii în pregătire la Editura Nemi în 2022

E început de an și iată că venim cu vești minunate! Pentru 2022 avem în pregătire continuări de serii mult îndrăgite, dar și serii noi, perfecte pentru micii cititori, cu noi personaje de la care copiii pot învăța multe lucruri noi. Dacă sunteți curioși ce vă pregătim, aveți mai jos câteva dintre noutățile anului.


Noapte bună, lama lama! & Bună Dimineața, lama lama! de Anna Dewdney

Mult îndrăgita Lama lama – boardbooks, acum pentru cei mai mici cititori!
Să spunem Bună dimineața sau Noapte bună cu Lama Lama și să ne pregătim pentru ziua cea nouă sau pentru somn și pentru cele mai plăcute vise.
Aceste cărticele sunt perfecte pentru cele mai mici mâini și cu siguranță vor trezi zâmbete pe chipurile copiilor și părinților deopotrivă!

Kipper & Noul prieten al lui Kipper, de Mick Inkpen

Kipper îi învață pe copiii de pretutindeni să citească, să deseneze, să se împrietenească, să asculte de părinți și să fie curajoși și creativi de peste 30 de ani.
Îndrăgita serie de cărți pentru copiii de 3+ ani va oferi momente de neuitat în familie: părinții și copiii se vor distra citind împreună punând în aplicare lecțiile și jocurile din aventurile celui mai faimos cățeluș din lume. Sunteți entuziasmați să vă faceți un nou prieten?

Cele opt prințese și oglinda fermecată, de Natasha Farrant

Fiind lectura perfectă după Fetele rebele, dedicată cititorilor 6+ ani și votată în topul celor mai bune cărți la The Guardian în 2019, cartea spune povestea a opt prințese curajoase, puternice, curioase, aventuroase și hotărâte să fie ele însele în orice situație. Prințese care se uită în oglindă și refuză să fie ce le cer ceilalți: politicoase, drăguțe și ascultătoare.
Opt povești extrem de originale, care se petrec în diverse colțuri ale lumii și reinterpretează arhetipuri folclorice și de basm, însoțite de ilustrații de vis! Micii cititori vor învăța multe lucruri din poveștile acestea.

Frumoasa albastră: oceanele lumii & Ce plantă frumoasă! Despre plantele cu flori, de Marguerite Tiberti

Noile titluri Nemi Explorator explorează lumea naturală într-un mod accesibil și prietenos pentru copii.
Oceanele sunt medii fascinante, pline de o viață incredibilă, de plante și animale acvatice, iar cei mici vor fi uimiți de câte vor descoperi în Frumoasa albastră, completându-și astfel cunoștințele în științele naturii și învătând să respecte și să iubească mediul.
Plantele reprezintă micile bijuterii ale lumii naturale, iar copiii vor fi fascinați de informațiile jucăușe din Ce plantă frumoasă și își vor completa într-un mod creativ cunoștințele de botanică.

Sensational Butterflies, de Ben Rothery

Fluturii sunt printre cele mai uimitoare creaturi în natură. Sunt 180.000 de specii diferite și pot fi găsite pe orice continent, mai puțin Antarctica.
Copiii vor învăța cum văd fluturii, despre viața acestora, dar vor fi și uimiți de ilustrațiile în amănunt ale aripilor lor.
O carte unică, în care Ben Rothery ne arată lumea fluturilor, ilustrate frumos și pline de facts și informatii despre aceștia.

Hidden Planet, de Ben Rothery

Cartea perfectă pentru toți iubitorii de animale. O carte pentru toate vârstele, create și ilustrată de Ben Rothery.
Cartea e plină de informații despre păsări și animale, de citit împreună cu micii cititori.

Tallulah’s Tutu & Tallulah’s Solo, de Marilyn Singer & Alexandra Boiger

Povestea lui Tallulah în drumul ei spre a fi o balerina e pentru cititorii care vor să învețe să danseze. Copiii vor învăța de aici ce înseamnă baletul, care sunt pașii de dans, ce înseamnă motivația și munca și ce trebuie să faci pentru a-ți îndeplini visele.

Sleeping Beauty, de Valeria Docampo

Seria de cărți despre reprezentațiile companiei de balet New York City Ballet, recreate și ilustrate magistral de Valeria Docampo sunt musai de colecționat atât de către iubitorii de balet, cât și de iubitorii poveștilor cu aer clasic, de basm.
Din această serie, v-am bucurat cu Spărgătorul de nuci și Lacul lebedelor. Seria continuă la Editura Nemi cu Sleeping Beauty, un alt basm classic, frumos ilustrat, perfect pentru cei care vor să învețe dans, balet și nu numai.

Sperăm să vă placă ce vă pregătește editura Nemi și că veți fi aproape și în 2022!

Ce cărți v-au făcut cu ochiul?

Oferte, reduceri #13

CARTEPEDIA – EDITURA CORINT –

CARTEPEDIA – ,, Editura Corint este editura lunii ianuarie la Cartepedia.ro. 🥳 Hai pe site și alege-ți cărțile preferate! 🤩 Ți-am pregătit reduceri de până la 50% la toate cărțile, ca tu să începi anul 2022 cu biblioteca plină de lecturi noi!* Oferta este valabilă pentru toate cărțile editurilor Corint, Corint Junior și Leda.

PRECOMANDA – COROANA DE OASE AURITE

IPOTEZA IUBIRII

Spor la cumpărături! 🙂 Orice comandă de pe link-urile de mai sus mă ajută enorm.

Editura Nemira : Anul 2022

EDITURA NEMIRA : Ne pregătim de un nou an, în care să ducem plăcerea lecturii și mai departe decât am făcut-o până acum în 30 de ani, și cu povești diverse, interesante, magice. Pentru 2022 vă pregătim și vă așteptăm cu multe noutăți editoriale și surprize – continuări de serii, romane noi și premiate, dar și câteva reeditări mult așteptate.

Mai jos vă dezvăluim doar o parte dintre cele mai așteptate cărți Nemira în anul care se ivește, rămâneți pe aproape în comunitatea Nemira de pe pagina de Facebook, grupurile de cititori, Instagram, TikTok sau Youtube, ca să aflați treptat ce vă mai pregătim.


Cărți în curs de pregătire pentru 2022

În imprintul ARMADA, vă vom aștepta cu o altă serie de Andrzej Sapkowski, scriitorul polonez care v-a făcut cunoștință cu faimosul WITCHER. Primul volum va fi publicat chiar în prima lună a anului, Turnul nebunilor. De la maestrul Stephen King vă facem bucuria de a reedita câteva cărți consacrate, precum Sub Dom sau Cujo, dar și două titluri noi: If it bleeds, pe care știm că îl așteptați de ceva timp și pe toamnă vom avea și Fairy Tale, cel mai nou roman de maestru, în curs de apariție la nivel internațional.

O să vă bucurați și de un nou SF de Kim Stanley Robinson, The Ministry for the Future, dar și We are sattelites, de Sarah Pinsker, roman care acum la final de an a luat Hugo pentru proză scurtă. Pentru toți fanii seriei Dune și cititorii care vor să rămână cât mai mult timp în universul început de Frank Herbert, urmează să începem trilogia Legendele Dunei, de Brian Herbert. Pasionații de thrillere psihologice se vor bucura să afle că le pregătim un nou roman de la C.J. Tudor, Burning girls. Vom continua mai multe serii îndrăgite, precum The last Graduate, de Naomi Novik, sau The Fated Sky, de Mary Robinette Kowal, dar și Valurile liniștesc vântul, de Frații Strugatki sau Lumii îi spuneau pădure, de Ursula K. Le Guin.

Pentru partea de thriller pregătim câteva surprize și page turners captivante: Sanatoriul, de Sarah Pearse, considerat un „Shining cu hotelul plin de oameni” de către cititori, Mother in law, de Sally Hepworth, declarată cea mai bună carte din 2020 pentru Bustle, Cosmopolitan, Woman’s Day și Refinery29; de asemenea, autoarea hitului Ceva în apă, Catherine Steadman, revine cu o nouă poveste încurcată și fermecătoare în Dissapearing act. Iar în toamnă vom răspunde împreună la întrebarea: Cine e Maud Dixon, prin romanul semnat de Alexandra Andrews, un soi de „Talentaul domn Ripley” în lumea editorială.

În colecția de romance & historial fiction Damen Tango, promitem să vă aducem povești de care să vă îndrăgostiți și care să rămână lipite de inimile voastre. Continuăm seria de romane care au în centru o personalitate istorică foarte îndrăgită. începută cu Mademoiselle Coco și parfumul iubirii, cu Frida Kahlo și Edith Piaf. De asemenea, vom continua povestea romanului Artista Henna și vom afla mai multe despre Lakshmi, cu The Secret Keeper of Jaipur. Rebecca Serle revine cu romanul perfect de citit vara care vine (pe Coasta Amalfitană, unde altundeva?), One Italian Summer, dar și Josie Silver cu o poveste heartwarming și șarmantă (așa cum ne-a obișnuit deja prin O zi de decembrie), One Night on the Island, precum și Louise Fein (autoarea bestseller-ului Fiica Reichului), cu The Hidden Child, povestea unui secret teribil și rușinos – cât de departe sunt dispuși oamenii să meargă pentru a-și proteja viața fermecată – chiar dacă asta înseamnă să-și abandoneze copilul unei soarte îngrozitoare?

În colecția de literatură străină Babel vom avea numeroase noutăți mult îndrăgite la nivel internațional și premiate, precum:

Situl, de John Preston, romanul care stă la baza filmului Netflix cu Carey Muligan și Ralph Fiennes, despre povestea fascinantă, inspirată din realitate, a unei comori anglo-saxone descoperite pe un domeniu englezesc. Mrs England, de Stacey Halls, un roman amplasat în peisajul atmosferic din West Yorkshire, care demonstrează că autoarea este una dintre cele mai convingătoare povestitoare noi din vremurile noastre. Avem vești frumoase și pentru cititorii care au îndrăgit Pachinko, pentru că urmează să publicăm un nou roman de Min Jin Lee, Free Food for Millionaires, dar și pentru cei care au citit Un gentleman la Moscova de Amor Towles – îi vor recunoaște stilul inconfundabil al scriitorului în romanul Lincoln Highway. Avem pentru voi un roman istoric din frumoasa Italie, care o să vă aducă aminte de Downtown Abbey sau The Crown: Hotel Portofino, de J.P. O’Connell. Continuăm seria de mituri cu Lion’s Honey: The Myth of Samson, de David Grossman, despre mitul lui Samson, unul dintre cele mai furtunoase, carismatice și pline de culoare personaje din Biblia ebraică, dar și Weight, de Jeanette Winterson, despre mitul lui Atlas și Hercule. Nu în ultimul rând, un roman despre unirea interzisă dintre doi tineri înrobiți într-o plantație Deep South, dar și despre refugiul pe care îl găsesc unul în celălalt și o trădare care le amenință existența – The prophets, de Robert Jones Jr.

Pentru iubitorii de nonficțiune pregătim în 2022 surprize de neratat.

În imprintul Orion apar câteva eseuri care pot schimba vieți: Misterul regelui. Despre scris, de Stephen King, un tur de forță despre viață și meșteșugul de a scrie, Genele materne, de Abigail Tucker: un eseu despre biologia și psihologia din spatele instinctului matern și The musical Human, de Michael Spitzer, cartea din care veți afla cum ne-a modelat muzica viața și societatea de-a lungul secolelor. Seria de auto- și biografii continuă cu figuri publice care modelează societatea în care trăim: The Truths We Hold. An American Journey, o declarație de credință semnată de vice președintele SUA Kamala Harris, The Queen, de Matthew Dennison și incredibila poveste Born a Crime. Stories From a South African Childhood a lui Trevor Noah. Iar pentru toamnă pregătim un nou memoir inspirațional: The Mountain is you: Transforming self sabotage into self mastery, de Brianna Wiest.

Așa cum v-am obișnuit, în colecția Yorick de arte ale spectacolului aducem cărți despre artiști care au schimbat lumea și domeniul lor artistic, iar în 2022 îi veți descoperi pe regizorul Ingmar Bergman, cântăreața Edith Piaf, trupa Beatles și inegalabilul „prieten” Mathew Perry, care scrie pentru prima dată despre aventurile pe platourile de filmare de la Friends, dar și despre partea întunecată a celebrității.

La n’autor, 2022 se va deschide cu o revenire mult așteptată: Bogdan Munteanu, autorul volumului Ai uitat să râzi, va publica primul său roman. O carte care-l are în centru pe Ciprian, un bărbat a cărui călătorie în sine, în trecut, în familie și în(tre) ceilalți e o încercare de acceptare a vieții cu o boală tabu: epilepsia. O poveste contemporană cu miez, cu umor și fără încrâncenare.
Îi vor urma alte reveniri splendide – titluri noi de Goran Mrakić, Florin Chirculescu, Liviu Ornea, Horea Sibișteanu ș.a. –, dar și debuturi foarte faine – cum ar fi cel al lui Cătălin Ceaușoglu.

Ce cărți v-au făcut cu ochiul?

Citate : Six Crimson Cranes

“I would tell you stories from dawn to dusk if it meant filling your eyes with happiness.”

“Find the light that makes your lantern shine,” she used to say. „Hold on to it, even when the dark surrounds you. Not even the strongest wind will blow out the flame”

“You are my daughter, not of my blood, but of my heart.”

“If fate is a bunch of strings, then I’ll carry scissors. My choices are my own. I’ll make them as I please.”

I would not have you be alone, Lina, not in your joys or your sorrows. I would wish your strand knotted to mine, always.”

“To this day, cranes carry the strands of our fate. They say that each time two people’s paths cross, so do their strands. When they become important to one another or make a promise to one another, a knot is tied, connecting them.”

“Surround yourself with those who’ll love you always, through your mistakes and your faults. Make a family that will find you more beautiful every day, even when your hair is white with age. Be the light that makes someone’s lantern shine.”

“Now I saw in his eyes the richness of summer soil. His nose looked endearingly ruddy from being in the cold, and his voice was like a favorite song I never tired of hearing. Funny how he’d stolen his way into my heart when I’d been the thief the day we met.”

“Somehow, I knew I would see you again. It was as if I could feel our strands crossing. Yet when you came to Iro, you seemed different. Sadder, more withdrawn. I’d look for you in the kitchen as Pao and I walked around the castle. I wanted to make you smile.”

“Let’s play a game,” I shouted, echoing his earlier words. “You let go before I kill you.”

“No matter where life takes you, you will be like those stars – connected by the light you shine together.”

“I took in the smudges of ink and charcoal on his rolled sleeves, the windswept hair neatly gathered at his nape, his dark eyes, somehow brighter every time I saw them. Kiki was right, he wasn’t so much the barbarian I’d pictured.”

“Surround yourself with those who’ll love you always, through your mistakes and your faults.”

Puteți comanda cartea de aici sau aici. 🙂