Tortilla, Monterey

Mulțumesc Libris pentru această carte!

Titlu: Cartierul Tortilla

Autor: John Steinbeck

Categorie: Beletristică

Pilon băgă de seamă că pe chipul lui Danny se aşternea umbra poverii proprietăţii. N-o să mai scape de griji cât îi hăul. N-o să mai spargă Danny geamuri, acum, că le avea pe ale lui de spart.

John Steinbeck e un nume mare în literatura americană. Majoritatea operelor sale s-au bucurat atât de succes comercial, cât și de bunăvoința criticilor. Pentru Fructele mâniei a câștigat în 1941 Premiul Pulitzer, iar în 1962 a câștigat Premiul Nobel pentru scrierile sale realiste și imaginative, îmbinând un umor afectuos cu o observație socială ascuțită. Majoritatea operelor sale se predau în liceele americane, faimoasa nuvelă Oameni și șoareci fiind inclusă în programa obligatorie pentru examenele GSCE.

În alte cuvinte, de la un autor de talia lui Steinbeck avem așteptări mari.

Publicat în 1935, Cartierul Tortilla a fost primul său roman de succes din mai multe puncte de vedere: s-a vândut ca pâinea caldă, a inspirat un film după numai șapte ani de la publicare și a câștigat medalia de aur a unui club Commonwealth local. Spre deosebire de majoritatea operelor sale celebre, Cartierul Tortilla este un roman comic, cu acțiunea plasată după Primul Război Mondial, dar înainte de Marea Criză Economică din 1929, în scurta perioadă în care americanul de rând vedea viitorul în roz. Sau, cel puțin, paisano de rând din cartierul Tortilla, o frumoasă corcitură între mexican, spaniol, indian și caucazian, care vorbește engleza cu accent de… paisano, spaniola tot așa, dar jură pe ce are mai sfânt că în venele sale curge sânge pur spaniol, neîntinat de la conchistadori încoace.

Nu plătim chirie. Uneori ne îmbătăm şi spargem mobile. Ne batem cu el când suntem supăraţi şi-l înjurăm. Ah, suntem nişte nemernici, Big Joe. 

Asemenea oameni sunt legendarul Danny, un Robin Hood autohton, și prietenii săi, Pilon, Pablo, Jesus Maria, Piratul și Big Joe Portughezu’, care își fac apariția pe rând în peisajul arid al micului oraș Monterey din Golful Californiei. Hoinăresc în pace pe străzile prăfuite ale orașului, în pădure, sau pe lângă o apă, beau cât pot și când pot și se țin după femei. Acesta este portretul tipic al unui vagabond californian de provincie, acel paisano ca la carte, fără griji.

cartierul-tortilla_1_fullsize

— Nu, Pilon, zău nu mint. Viejo a murit. Sunt moştenitor. Eu, nepotul preferat.

— Eşti singurul nepot, punctă realist Pilon. Unde sunt casele astea?

 Aflăm de la începutul cărții că Danny și Pilon au fost împreună în război; Pilon, infanterist, iar Danny, ocupându-se de măgari cum a făcut toată viața lui. Când se întorc, eroul nostru își amintește că i-a murit bunicul, viejo, și că i-a lăsat două case din cartierul Tortilla. Pilon, supărat că prietenul său s-a ridicat la rangul de proprietar, prevede că  va dispărea orice urmă de camaraderie dintre ei. În schimb, Danny îi dă în chirie casa mai mică lui Pilon, care i-o dă în chirie lui Pablo, care i-o dă în chirie lui Jesus Maria Corcoran.

În cele din urmă, cei trei chiriași dau foc din greșeală casei și se ascund o zi în pădure de Danny, după care se întorc cu brațele încărcate de mâncare furată ca să ceară iertare. Danny îi iartă și îl mai ia în primire și pe Piratul, un sihastru după care se țin cinci câini. Danny bea cu Pilon, uneori Pilon bea cu Pablo, uneori Jesus Maria adoarme sub cerul liber, și Big Joe, care și-a petrecut jumătate din viață la închisoare, sapă după bani. Trecând din peripeție în peripeție, într-un du-te vino constant, eroii noștri provinciali se învârt după văduve bogate, neveste de negustori, vin, rachiu, whisky, comori îngropate în pădurea din jurul orașului, tihnă și trai bun. Mi se pare ironic cum niște vagabonzi simpatici, care o duc de pe o zi pe alta, muncind pe la unul și pe la altul, se bucură de o viață eminamente idilică; Monterey devine o grădină a edenului aridă, iar Danny și anturajul său devin o versiune care nu se ia în serios a Regelui Arthur și a cavalerilor săi.

Pilon şi Pablo se aşezară sub un trandafir din curtea lui Torrelli şi începură să-şi soarbă liniştiţi vinul, lăsând după-amiaza să crească pe nesimţite deasupra lor, precum creşte părul.

Cartea a apărut la editura Polirom.

Povestea prindea treptat contur. Lui Pilon îi plăcea genul. O poveste nu face doi bani dacă o torni pe nerăsuflate. O poveste bună se naşte din frânturi şi lucruri pe jumătate spuse pe care trebuie să le completezi din experienţa celui care ascultă.

Cartierul Tortilla, John Steinbeck

Fiction allows us to slide into these other heads, these other places, and look out through other eyes. And then in the tale we stop before we die, or we die vicariously and unharmed, and in the world beyond the tale, we turn the page or close the book, and we resume our lives.

American Gods, Neil Gaiman

Top 4 fenomene naturale pe care o să-ţi doreşti să le vezi

  1. Bioluminiscenţa

Imagini pentru bioluminiscenta

Bioluminiscenţa e un fenomen rar care poate fi remarcat doar în întuneric total ca efect al coloniilor de alge într-un numar foarte mare. Pentru ca lumina să apară apa trebuie să fie tulburată, inclusiv de tine, iar efectul este de scurtă durată. Bărcile sunt cele care pot lovi apa destul de tare cât să provoace un efect unic.

2. Fulgerul vulcanic

Imagine similară

Acesta e un fenomen frumos de privit, dar periculos de prins pe cameră deoarece pentru ambele variante trebuie să te afli în apropierea gurii vulcanului cu posibilitatea de a fi împroşcat cu lavă şi marcat pe viaţă.

3.. Scara spre lună- Broome, Australia

Imagine similară

 

Scara spre lună este de fapt o iluzie optică care poate fi văzută doar trei zile pe lună din martie până în luna octombrie iar pentru asta luna trebuie să fie cât mai mare, cerul senin şi bineînţeles refluxul când nivelul apei e foarte mic. Fenomenul e vizibil timp de 30 de minute.

4. Poarta spre infern- Darvaza, Turkmenistan

Imagini pentru poarta spre iad

Poarta spre infern s-a născut în 1971 din ambiţia unor „genii” care s-au gândit că e o idee bună să dea foc unei cantităţi extrem de mari de gaz ca mai apoi s-o privească frumos cum arde o oră sau două, acele ore sau transformat în zile, zilele în luni, lunile în ani iar craterul încă arde.

Buuun, întrebarea mea este: aţi avea curajul sau curiozitatea de a vedea unul din aceste locuri?

Recenzie : Moartea demonului de Anne Holt

 

moartea-demonului_1_fullsize

 

Răsfoia raportul medicului psihiatru, deși în starea ei de spirit nu înțelegea prea multe. Cunoștea cuvintele. Erau aceleași pentru toți copiii, doar cu mici variațiuni de terminologie sau în combinații diferite. 

Hanne s-a întors! Ceva liniște până la noul caz, acest caz pare destul de ușor la prima vedere, dar nimic nu e ceea ce pare.  Agnes Vestavik, directoarea unui orfelinat este găsită moartă. Acum câteva zile a apărut un nou copil la orfelinat, este un copil ciudat. Olav, copilul cel nou nu prea se înțelege cu grupul de copii din acel orfelinat. Dar faza e că el nici măcar nu e orfan, are o mamă, care nu mai face față situației.  Agnes este găsită înjunghiată iar Olav spusese la un moment dat ceva înspăimântător, e un copil tare ciudat. Cam în același timp dispare și Olav. Se săturase de viața la orfelinat, vroia la mama lui.

Dar astea sunt numai vorbe. Chiar dacă polițista părea destul de drăguță, știu eu ce le poate pielea ăstora ca ea. Doar gura e de ei, iar apoi totul se termină când faptele lor nu au nicio legătură cu vorbele lor. 

Cazul Agnes este preluat de Hanne și echipa ei, ea este noul inspector-șef. Se va dovedi un caz greu. Unii dau vina pe Olav, puștiul cel ciudat, care a dispărut. Mama lui îl ascunde. Hanne și echipa ei sunt în stare de orice. Mi-a fost cam greu să îmi dau seama cine era făptașul.  E o carte foarte interesantă, o recomand tuturor, mai ales celor care adoră acest gen de carte. După părerea mea cartea e plină de suspans.  Nu lipsesc problemele în viața amoroasă a lui Hanne, fiecare personaj are o problemă.  Nu voi da spoilere.  Ați citit această carte? Cum vi s-a părut? Cartea a apărut la editura TREI.

Mulțumesc Târgul Cărții pentru această minunată carte. Mi-a plăcut la nebunie, dar nu se compară cu primele volume.  Acesta este al treilea volum din seria Hanne Wilhelmsen.  Deja aștept următorul volum!

– Am încercat să mă pun în situația ta, spuse Hanne pe un ton prietenos. Am încercat să mă gândesc oare cum m-aș fi simțit eu dacă aș fi fost deconspirată, atunci când șeful meu a descoperit că, de fapt, nu am terminat academia. Și că toți ceilalți vor afla, iar eu voi fi dată afară și voi rămâne fără loc de muncă. 

 

 

 

Wishlist

Testul psihopatului, Jon Ronson

Omul care își confunda soția cu o pălărie, Oliver Sacks

Musicophilia, Oliver Sacks

În căutarea fericirii, Bertrand Russel

Statut și anxietate, Alain de Botton

Cum ne construim dușmanul, Umberto Eco

Kant și ornitorincul, Umberto Eco

Arme și utopii, Maria Vargas Llosa

Existentialism, Thomas Flynn

Music into my soul!

English:

Walking in the mist                                              
Alone in the deep silence
Can´t see any cairns
Gone are all the houses
I call out but no one answers
In between the gaps
In the mist-clad night
I sense shadows
Seems as though something is moving there
I call out but no one answers me
Friend, friend can you see me
Walking here in the mist
Have you wandered as I have
In the silence deep as death
Did you see the street lights
Shining in the village
Did you see what they did there
Do you remember what the state of things were
Was anyone looking for me
Friend, friend can you see me
Walking here in the mist
Have you wandered as I have
In the silence deep as death
Have you as I have
Walked in the mist
Strayed from the beaten path
Near the mountain edge
Do you know this loneliness
Friend, friend do you understand me
Do you know any secret path
Have you wandered as I have in the endless uncertainty
Friend, friend do you understand me
Don´t you know any secret path
Have you wandered as I have In the endless mist

 

Gangi í tokuni
Eina í djúpu kvirruni
Síggi ongar varðar
Burtur allir garðar
Rópi men ongin svarar
Inn ímillum gloppini
Í mjørkaklæddu náttini
Hómi eg skuggar
Tykist sum okkurt rørir seg har
Rópi men ongin svarar mær
Vinur, vinur sært tú meg
Gangi her í tokuni
Hevur tú reikað líkasum eg
Í deyðadjúpu kvirruni
Sást tú gøtuljósini
Lýsa í bygdini
Sást tú hvat tey gjørdu har
Minnist tú hvussu støðan var
Leitaði nakar eftir mær
Vinur, vinur sært tú meg
Gangi her í tokuni
Hevur tú reikað líkasum eg
Í deyðadjúpu kvirruni
Hevur tú eins og eg
Gingið í tokuni
Burturvilst frá slóðini
Ytst á fjallatromini
Kennir tú hetta einsemi
Vinur, vinur skilir tú meg
Veist tú nakran loyniveg
Hevur tú reikað líkasum eg
Í endaleysu óvissuni
Vinur, vinur skilir tú meg
Veist tú ongan loyniveg
Hevur tú reikað líkasum eg
Í endaleysu tokuni