Back to Basics!

Recenzie : Fandom. Fantezie periculoasă de Anna Day

Până unde ai merge pentru a face parte din povestea preferată? Violet şi
prietenii ei iubesc romanul Dansul pe eşafod, însă ajung să… îl
trăiască pe propria piele, iar singura soluţie pentru a reveni acasă
este ca Violet să se sacrifice, jucând rolul care va permite poveştii
să reintre pe făgaşul său normal. Oare merită să mori pentru o fantezie?

O mică părere despre carte – Violet și prietenii ei sunt blocați în lumea cărții favorite, Dansul pe eșafod. Super nu-i așa, dar nu e totul bine când în acel univers lumea e împărțită în două, OIMi și Imperfecți, imperfecți sunt victimele, OIMi sunt oameni perfecți.  O societate plină de răutate în care imperfecțiunea este pedepsită. Există și speranță.

– O poveste este ca un ciclu al vieții, Violet. Vei scăpa de aici doar când povestea se va finaliza. De la început până la sfârșit. 

S-au schimbat multe după venirea lor în acel univers. Anumite personaje nu mai apar. Violet are un rol mare în acest univers. Devine Rose.  Trebuie să facă ce trebuia să facă Rose. Destinul lui Rose devine al ei. Ea și prietenii ei trec prin multe situații. Le e de mare ajutor faptul că au citit cartea, au văzut filmul, știu ce se întâmplă, dar ca de obicei au parte de răsturnări de situații. Mi-a plăcut ideea cărții,  aș vrea și eu să fiu blocată într-un univers al unei cărții, dar există șansa să nu fie prea bună situația, mai ales când vine vorba de universurile distopice.

În ce univers ați vrea să rămâneți blocați? Mulțumesc Târgului Cărții pentru carte. O recomand.

What’s Wrong with Secretary Kim?: Korean drama

Hello! Azi vă prezint o altă dramă coreeană, What’s Wrong with Secretary Kim?, o dramă coreeană care m-a făcut să râd în hohote, şi care a convins-o până şi pe sora mea să se uite cu mine, ceea ce de obicei nu face nici moartă.

Este un serial care se concentrează, în special, pe cele două personaje principale: secretara Kim Mi So şi vicepreşedintele Lee Young Joon. Acesta intră într-o criză atunci când secretara sa de nouă ani îi spune că vrea să demisioneze. Acesta nu poate găsi niciun motiv pentru care secretara Kim să demesioneze, el considerându-se un şef charismatic şi perfect (ceea ce cam este). Pentru mine, narcisismul său nu a făcut decât să mă amuze, mai ales când vorbea de unul singur sau o tot cerea pe Kim Mi So în căsătorie (a făcut-o cam de cinci sau şase ori).

Secretara Kim Mi So a lucrat încă de cum a absolvit liceul pentru a-şi ajuta familia să scape de datorii. Aceasta este angajată de Lee Young Joon ca şi secretară a sa, şi va urma să lucreze pentru el timp de nouă ani, asta până când datoriile sunt plătite iar lui Mi So i se pune pata să demisioneze.

Lee Young Joon este vicepreşedintele companiei tatălui său, şi după cum se vede, chiar este perfect *wink wink nudge nudge*. Am adorat felul în care acesta s-a comportat cu Mi So, felul în care a înnebunit când a auzit că ea vrea să demisioneze şi că şi-a stabilit ţelul de a se însura cu ea.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această dramă coreeană, a fost cum relaţia lor a fost uşor clădită, nu s-au grăbit. Povestea celor doi este cu mult mai complexă decât ne aşteptam. Mica istorie a celor doi o aflăm pe deplin în ultimele epsioade ale serialului, dar până atunci rămânem cu cliffhanger la fiecare episod.

După cum am specificat mai sus, mi-a plăcut relaţia celor doi. A fost un moment în episodul trei în care Mi So cade peste Young Joon, ceea ce m-a făcut să mă scurg (şi acum mă aştept ca Audrey să vină cu mopul după mine şi să mă adune de pe jos) la cât de adorabili au fost. Ceea ce m-a făcut să mă transform într-o baltă de apă a fost privirea lui, o privire care arată că vrea să o sărute până la ultima sa suflare. Daaa, până aici mi-a fost!

Dar ce tot zic eu aici? Mi-a plăcut cam tot la serialul ăsta. Părinţii lui Young Joon nu au fost ca ceilalţi părinţi bogătaşi. Îşi iubesc fiii, şi fac tot posibilul ca să le fie bine. După cum ne-am cam obişnuit, în fiecare dramă coreeană mama, tata sau ambii părinţi nu prea sunt de acord cu cine se căsătoreşte copilul, ei bine aici nu este cazul. Aceştia sunt de acord, şi ca să arate că îl susţin pe fiul lor mai mic, demonstrează că o plac pe Mi So.

Dacă aţi văzut această dramă, cum vi s-a părut? Şi dacă nu aţi văzut-o, v-o recomand din toată inima. Chiar dacă nu sunteţi cu acest tip de seriale, chiar vă îndemn să priviţi măcar un episod şi să-mi spuneţi după părerea voastră.

 

Favourite Movie Trailer!

Favorite TV series Trailer

O da! Serialul perfect pentru această perioadă. Deja aștept să îl văd? Dar voi?

Recenzie : Ucenica Vrăjitoare de James Nicol

Bună tuturor! Știu că am fost un pic moartă pe blog în ultima vreme, dar nu am avut vreme nici să respir 5 minute vara asta. De abia am mai citit vreo carte. Iar acum a început, iar, coșmarul…
Dar, o să încep cu mulțumirile, ca să-mi arăt profunda recunoștiință Târgului Cărții, pentru acest minunat volum! Dacă vă place coperta (măcar, deși eu, sper, să vă placă și recenzia), vă recomand să aruncați o privire aici și veți fi plăcut surprinși.

Când am primit-o m-am speriat. Superbă copertă, am auzit păreri bune – toate bune și frumoase. DAR, numărul de pagini împărțit la timpul meu…nu ieșeau ceva prea frumos…vă zic cu mână pe inimă. Dar, dacă joi de abia am avut timp să citesc vreo 25-35 de pagini, de vineri seara până sâmbată la ora 24:30 – terminată. Nu am crezut nicio clipă că îmi voi abandona treburile ca să o termin. M-a ținut în priză, ce e drept…aveam părul cam …hm…electrocutat după ea, dar s-a meritat.
Dacă tot m-a izbit sinceritatea de azi dimineață, de m-am luat la harță cu jumate din persoanele pe care le cunosc, atunci să strig în gura mare – ca o nesimțită ce sunt, că nu aveam niciun chef de ea, am zis că e iar celebra carte young adult. Țeapă! A fost fix pe gustul meu, deși aș putea trasa o dreaptă imaginară ca să asemăn cartea asta cu Ucenicul vraciului (Cronicile Wardstone). Ucenica – ucenic, vrăjitoare- vraci…cam tot pe acolo, nu?
Da și nu. Deși atmosfera e deprimantă și în cartea lui James Nicol, totuși cursul poveștii e altul.

Aș putea pune un sinopsis, dar ce atâta bătaie de cap? Găsiți unul suficient în copertă și recenzia asta, bine -bine, dacă v-ați deranja să o citiți. Eh…
Arianwyn este o fată înaltă, timidă și o foarte talentată vrăjitoare. Aflăm încă de la început că este pe jumătate orfană, mama ei murind într-un accident, iar tată înrolându-se în armată de durere. Astfel, este crescută de bunica ei, o persoană bătrână și foarte înțeleaptă. Ceea ce își dorește cel mai mult protagonista este să ajungă o vrăjitoare, nu mai că pică un test foarte important. De asta, este trimisă în Lull, unde găsește prieteni, oameni binevoitori, creaturi înfiorătoare și alte bomboane fondante.

O recomand din toată inima. Este minunată. Personajul nostru este o ființă delicioasă, de care prinzi drag, naivă, puternică, care trece prin procesul de maturizare în încercarea de a dovedi că este cu adevărat o vrăjitoare, în ciuda nereușitelor, a unui răutăți cu păr fermecător și a unei cutii metalice.
Cu drag și cu toată inima, nota 10+ . 

 

„Celelalte fete se înghesuiră în jurul lui Arianwyn, rânjind. Gimma își flutură coama de păr lucios.
– Chiar sper să-ți găsească ceva cu care să poți să te descurci, nimic prea solicitant! Nu toată lumea are parte de luxul educației pe care mi-a oferit-o mie familia.”

”Lui Arianwyn îi bătea inima mai repede. Ce se întâmplase? Se uită la mâinile ei. Scântei mici de energie i se ridicau din palme și din vârful degetelor.”

”După aproape o săptămână, Arianwyn reuși să discute cu domnișoara Delafield.Iepurele din lună se înzdrăvenise complet după rănile suferite, iar ea și domișoara Delafield hotărâseră să-l ducă înapoi în Pădurea Mare.”

”Nu știa exact de cât timp stătea acolo când auzi amuleta de la ușă zornăind jos, în Spellorium.
– Wyn?
Era Salle.
-Wyn? Ești aici? strigă ea puțin mai tare, apoi se auziră pași uiți când traversă prăvălia.
Era în siguranță Salle? Arianwyn se uită la dezastrul din bucătărie. Nu voia să riște să-i facă rău prietenei ei!”

 

Recenzie : Ascensiunea de Rebecca Ross

 

 

Descrierea cărții :

Deoarece este un copil din flori, mademoiselle Brienna Colbert a fost alungată din nobila ei familie și trimisă la Casa Magnalia, o școală pentru cei care doresc să devină maeștri ai uneia dintre cele cinci pasiuni: artele plastice, muzica, arta dramatică, înțelepciunea și cunoașterea. Pe măsură ce ziua absolvirii se apropie, Brienna trebuie să facă față nu doar sentimentelor sale interzise pentru inteligentul și frumosul ei profesor, maestrul cunoașterii Cartier Évariste, ci și năucitoarelor amintiri ale unuia dintre strămoșii săi, pe care începe să le retrăiască aievea. Iar aceste țăndări ale trecutului dau la iveala secrete periculoase și ajung să o arunce pe tânără în mijlocul unui complot îndrăzneț, aproape nebunesc, menit să îl detroneze pe regele nedrept al Maevanei pentru a o reînscăuna pe urmașa reginelor îndrituite și a redeștepta la viață magia. Războiul e pe punctul să înceapă, iar Brienna trebuie să aleagă de partea cui vrea să lupte: a pasiunii, loialității și dreptății sau a familiei de sânge și a ambiției.

Lumea creată de Rebecca Ross e una fabuloasă, cu tente magice,  o lume ce ne amintește de secolele ce au trecut…rochii, artă, eleganță, monarhii, comploturi. Magia s-a întors…

Brienna era o copilă când a fost adusă la Casa Magnalia, unde tinerele învățau ce își dezvolte talentul în muzică, artă, cunoaștere etc. sau mai bine zis pasiunile, fiecare studiază și își dezvoltă o singură pasiune.

Îmi doream să stăpânesc pasiunea, dar și să știu cum să mânuiesc o sabie. 

Brienna nu știe cine este tatăl ei, misterul acesta a urmărit-o până la ultimele zile din Casa Magnalia. Ea a fost acceptată cu ușurință, dar nu din cauza a ceea ce putea să facă, de fapt la început nu și-a dat seama ce poate face. În final a ales drumul cunoașterii, un drum anevoios.  Cel puțin a fost acceptată în acel loc, fetele din jurul ei fiind ca niște surori pentru ea.

– În breasla noastră, a stăpânilor pasiunii, suntem legați printr-o camaraderie, am răspuns eu cu glas răgușit. Este ceva ce nu mă aștept  să înțelegi, dar să știi că există o anumită legătură între cei care poartă mantia pasiunii, chiar și între străini. 

Destinul îi pregătește surprize, unele plăcute, altele nu, dar ea trebuie să devină puternică, Cartier îi va fi alături în această aventură. Mai multe nu vreau să dezvălui, dar vă spun sincer că mi-a plăcut enorm această carte, mi-a readus aminte de multe cărți cu eroine cu trecut ascuns, cu un viitor măreț, menite să schimbe ceva în lumea lor.  Mulțumesc mult Libris pentru această carte.  Deja aștept a doua carte. Dar voi?

Voi ați citit această carte? Cum vi s-a părut?

Bună Octombrie!