Citate : Alys și fiara

118154471_2792423334322871_6298087207061559443_o

 

Erau prea multe răspunsuri îngrozitoare pe care putea să le dea, așa că Alys îl alese pe cel care i-ar fi speriat cel mai puțin, dar care cu toate astea, era adevărat.

–  Am văzut ceva. Ceva ce nu trebuia să văd.

Alys se simți învinsă. Era învinsă.

Fiara îi spuse lui Alys că avea să știe ce să facă. Dar Alys nu știa nimic în afară că era disperată. 

De ce le văd. Ce vor de la mine. Și ce vreau eu de la ele. În fiecare zi, m-au făcut să mă întreb cine și ce sunt. Și nu-mi voi găsi pacea până când nu voi afla.

d4567d9b88653db132d9bda944c61c9c

 

Fiara o privi de aproape. Apoi își deschise gura de parcă ar fi vrut să urle, dar Alys simți doar un vânt. Sufla prin ea și simți pârâul, râul, firul ierbii și petalele. 

Că frumusețea putea fi, uneori, urâtă, și că nu găsea întotdeauna binele și răul acolo unde se aștepta – sau acolo unde i se spunea că le găsi. 

Vedea prin pielea lui, acolo unde ar fi trebuit să bată o inimă caldă, dar unde era doar cenușă în locul ei.

Această nevoie de el, acest loc din inima ei pe care el îl umplea, aducea un fel de durere, un sentiment de pierdere înainte de a fi pierdut ceva. Era un fel de groază. 

Cartea a apărut la editura Rao. Ați citit această carte? Cum vi s-a părut?