Testul fierului de Holly Black & Cassandra Clare

Bună tuturor bookaholicilor! Am revenit din letargie cu această carte care cred că e pe buzele oricărui iubitor de fantasy cu tente grimdark. Okay… O mai prezint? Fie, cauza pentru care ea e atât de celebră și atât de căutată este că este scrisă de două autoare celebre, care automat au aruncat cartea în topuri. Nu mai contează conținutul, ci autorul! Glumesc, iar conținutul este delicios. După cum prea bine bănuiți se pleacă de la ideea unui puștan plin de sarcasm sau cel puțin așa ni-l înfățișează cele două autoare, dar eu personal nu-l văd chiar așa, asta pentru că am un standard înalt pentru ironie. Trecând peste acest mic detaliu care m-a dezamăgit pentru că de abia așteptam niște remarci tăioase, cartea începe să depene povestea lui Callum, zis Call care este rămas orfan de mic copil, fiind crescut de tatăl său – un tip ciudat și sobru care fusese în trecut mag, dar de la moartea mamei băiatului urând magia cu toții porii. De aceea îi inserează băiatului său o groază adâncă pentru aceasta. Dar talentul excepțional al lui Call va ieși la lumină, iar el este practic târât în Magisterium, unde pentru prima dată în viața lui are prieteni și aici mă opresc cu spoilerele.
Ce pot să spun decât că mi-a plăcut, nu prea am avut timp să o citesc, dar este o lectură interesantă, magică și puțintel întunecată. Poate fi citită de la 12 ani în sus, pentru că pentru început nu o văd atât de întunecată, deși povestea e tristă, iar magia neagră deși e folosită în sensul pozitiv, dacă există unul. Am înțeles că continuarea ar fi mult mai dark, deci e perfectă, doar de aș fi avut timp să o citesc mai repede.
De ce recomand? Pentru că reprezintă o altă carte fantasy, care expune un univers întunecat, plin de războaie, ciudățenii și tristețe alături de altele.
Mulțumesc din suflet Târgului Cărții pentru că mi-a oferit această carte pe care o doream de mult. Vă las aici linkul ca să trageți cu ochiul. Lectură plăcută!

”Focul vrea să ardă.
Apa vrea să curgă.
Aerul vrea să ridice.
Pământul vrea să se lege.
Haosul vrea să devoreze.”

”Foarte mulți copii cred că sunt cumva speciali, spusese tatăl lui Call cu un dispreț nedisi- mulat în voce. Și părinții lor cred la fel. Mai ales în familiile în care puterile magice datează de generații întregi. Iar în familiile în care magia nu s-a mai manifestat de mult timp, un copil cu puteri magice e o speranță de a se întoarce la putere. Dar cei mai jalnici sunt copiii care nu au rude cu puteri magice. Ei cred că o să fie ca în filme.
Nu are legătură cu filmele.”

”Tatăl se trase înapoi, dar nu destul de repede, iar Call simți cum doi magi îl înșfăcară din strânsoarea tatălui său.”

Recomandarea Săptămânii : The Chilling Adventures of Sabrina Spellman

   

Descrierea serialului :

Aniversarea de 16 ani a unei vrăjitoare este un eveniment cu adevărat deosebit. Chilling Adventures of Sabrina este povestea Sabrinei Spellman , o adolescentă jumătate vrăjitoare, jumătate muritoare. Toată viața a așteptat cu sufletul la gură să împlinească 16 ani, dar evenimente neașteptate o forțează să aleagă între lumină și întuneric. 

Sabrina Spellman s-a întors! De data asta cu o tentă mai întunecată, demoni, secrete. Greendale are multe secrete de dezvăluit lumii.  Sabrina duce o viață destul de obișnuită de la îndepărtare, dar ea este o vrăjitoare, bine pe jumătate, dar e destul de puternică.  Se apropie ziua de naștere, ziua în care își va decide viitorul, un loc în Biserica Neagră, slujind Întunericul.   Îmi place foarte mult povestea din serial, e mai întunecată,sinistră uneori, avem momente creepy și ciudate,  mai ales faza cu Festinul Festinelor sau faza cu exorcizarea. Da, avem parte de vrăjitoare care fac exorcizări, nu au voie să facă asta, sunt rebele și îmi place asta.  E combinație superbă între lumea muritorilor și cea a vrăjitorilor. Sabrina se împarte între aceste două lumi, deși uneori pierde momente cu prietenii ei.  Fiecare episod este impresionant, ador ambele lumi, acum îi înțeleg decizia.  Ea și prietenii ei sunt gata de orice, ei nu știu de partea cealaltă a Sabrinei, nu îi știu secretul.

Indiferent ce decizii ia familia îi este alături, mătușile ei, Zelda și Hilda, și verișorul, Ambrose, care este arestat la domiciliu. Interesantă și afacerea familiei. 😀  Părinții ei au murit într-un accident când era mică și așa a ajuns în grija mătușilor.  Ambele sunt dulci, deși Zelda are niște faze…..Hilda e o gogoașă de om, așa de drăguță, înțelegătoare, dar avem parte și de o Zelda emoționată, grijulie în felul ei.  Le ador, nu ai cum să nu le adori, deși uneori sunt momente de genul : Serios, asta vrei să faci! 

Au și o școală specială pentru vrăjitori, unde sunt trei tipe ciudate, și crush-ul meu, Nick.   Totuși nu te pune cu familia Spellman! 

Sunt impresionată de tot, îmi place totul la acest serial, e perfect pentru perioada asta. Luați o ciocolată caldă sau un ceai, ceva de ronțăit și faceți maraton vrăjitoresc! Vi-l recomand, magie, secrete, probleme de adolescenți și adulți, un sabat periculos și ciudat, horror,iubire, comedie, combinația perfectă zic eu. Eu sunt la episodul 8. De aceea cred că mă voi opri aici, nu vreau să dau spoilere.  Apropo soundtrack-ul este superb. 

Trailer-ul serialului :

Ați văzut acest serial? Cum vi s-a părut? 

The Path of Night or The Path of Light? What you will choose? 

Voi ce seriale îmi recomandați?

Prinţul Nemilos de Holly Black

Citind Prinţul Nemilos de Holly Black, am remarcat că poveştile clasice din copilărie sunt mai sadice decât le ştim noi. Spre exemplu în Capra cu trei iezi a lui Ion Creangă, capetele tăiate ale iezilor fiind la fereastră, mama-capră având impresia că aceştia îi zâmbesc la întoarcerea acasă, şi ca mai apoi să vină răzbunarea, în care antagonistul este batjocorit, ars etc.

Ei bine, în ziua de azi, majoritatea romanelor fantasy ar putea foarte bine fi catalogate ca şi basme pentru adulţi sau young adult.

În Prinţul Nemilos, tot felul de făpturi, Zâne şi Zâni, te seduc, te corup şi te mint doar ca să ia ce vor.

„— Cum poţi să-i suporţi? întreb  eu şi furia mă face să mă dezlănţui asupra lui Locke, deşi el e singurul pe care nu sunt supărată. Sunt oribili. Sunt nişte monştri.
Nu-mi răspunde. Mergem mai departe şi, când ajungem la cărarea de mere căzute, îi dau unuia o lovitură atât de puternică, încât ricoşează în trunchiul unui ulm.
— E şi o plăcere să-ţi petreci timpul cu ei, spune el. Luăm ce vrem, dăm curs oricărui gând teribil. Teribilitatea îţi oferă un fel de siguranţă.”

Acţiunea este povestită din perspectiva lui Jude. Le cunoaştem pe surorile acesteia, Taryn, care îi este geamănă şi Viviane, sora lor mai mare. Cele trei au fost martore la uciderea părinţilor şi au fost luate în Tărâmul Zânelor.

Ne reîntâlnim câţiva ani mai târziu cu ele pe Insula Puterii, în regatul Elfhame, în casa lui Madoc şi sub protecţia acestuia. Madoc este ucigaşul părinţilor lor, dar totodată şi tatăl lui Viviane şi fostul soţ al mamei lor. Este un nobil al acestei lumi, dar şi generalul Înaltului Rege.

Viviane, care este pe jumătate zână, nu îşi doreşte nimic mai mult decât să plece din lumea zânelor şi să ajungă în lumea oamenilor, pe când Jude care este o fire bătăioasă, sfidătoare şi puternică, îşi doreşte să se integreze în lumea lor. Dar, şansele de a se integra în această lume sunt mici, chiar dacă a fost crescută alături de surorile sale ca una de-a lor.

„Sunt obişnuită să am servitori. Impi şi hobi, goblini şi grigi. Aripi diafane şi unghii verzi, coarne şi colţi. Locuiesc pe Tărâmul Zânelor de zece ani. Nimic de aici nu îmi mai pare atât de ciudat. Aici, eu sunt cea ciudată, cu degetele boante, urechile rotunde şi viaţa scurtă cât a unei muşte.”

Îşi fac apariţia şi cei de la curtea regală. Aflăm cum unul dintre copiii regelui Eldred va fi următorul rege, dintre care, cel de-al treilea copil este favoritul, Dain. Cât despre Jude, aceasta nu mai dorea să îndure capriciile, răutăţile şi farsele la care o supuneau prinţul Cardan şi amicii săi.

„Nu tânjesc să fiu egală cu ei. În inima mea, tânjesc să-i întrec.”

Prinţul Cardan este cel de-al şaptelea fiu, şi cel mai mic al regelui, iar Jude îl consideră cel mai nemilos şi crud dintre copiii lui Eldred.

Lui Jude îi este interzis să participe la întrecerile de la Înalta Curte pentru a deveni cavaler, dar i se oferă o altă oportunitate pentru a avea putere: reuşeşte să facă un târg cu Dain şi devine spionul acestuia. Ca spion, aceasta are un atuu în mână, ea fiind om, poate minţi.

Ce am adorat la această carte, a fost faptul că personajele au fost superb schiţate, iar scriitoare m-a făcut să mă implic în carte, m-a făcut să mă simt ca unul dintre personajele ei. Personajele nu sunt schiţate în alb şi negru, sunt între. Sunt imprevizibile. schimbătoare, te surprind la fiecare mişcare.

Acu-i acu… Cardan… Ufff. Aici sunt multe de zis, dar nu vă plictisesc cu detalii aşa de multe. Vă las pe voi să descoperiţi ce fel este el de fapt. Este arogant, vicios, chipeş – la fel ca majoritatea zânelor – impulsiv şi imatur, ceea ce nu m-a surprins mai deloc.

Mi-a plăcut faptul cum autoarea a conturat relaţia lui Jude şi Cardan, relaţia dintre ură şi fascinaţie care este marcată sub o antipatie care mocnea ca un vulcan care e pe cale să erupă, atracţia pe care refuză să şi-o asume.

„— Spune-mi de ce mă urăşti. Odată pentru totdeauna.
 — Prea bine, zice şi mă fixează cu o privire răutăcioasă. (…)
Se apleacă înainte şi închide ochii.
— Mai mult decât orice, te urăsc pentru că mă gândesc la tine. Adesea. E dezgustător şi nu mă pot opri. (…)
Schimb unghiul în care ţin cuţitul, întorcându-l astfel încât să-i străpungă beregata. Nu pare nici pe departe atât de alarmat din cauza mişcării mele pe cât mă aşteptam. Nici pe departe atât de alarmat ca în momentul în care îmi ating buzele de buzele lui.” 

Pentru mine a fost o carte pe care a trebuit să o savurez, să citesc fiecare pasaj de câteva ori până mă săturam. Nu am putut să o las din mână mai deloc. Povestea a fost seducătoare, m-a atras în lumea ei, şi m-a ţinut captivă până la final.

Mulţumesc Libris pentru acest volum! O puteți găsi și site-ul editurii Storia.

Hello November!