Visase să-și descătușeze inspirația și să-și elibereze mâinile pentru a crea fără nicio reținere – dar tumultul imaginației lui Alizeh era înăbușit, întotdeauna, de-o nenorocită de nevoie de autoapărare.
Iblees o bântuise toată viața ei, împingând-o aproape de nebunie cu șaradele lui de neînțeles. Nu reușise niciodată să înțeleagă interesul lui permanent pentru ea, căci, deși știa că înghețul din venele ei o făcea neobișnuită chiar și printre ai săi, i se părea totuși că este un motiv insuficient pentru a o face să îndure acest chin. Alizeh ura modul în care viața îi fusese întrețesută cu șoaptele unei astfel de bestii.
Anii de antrenament îl învățaseră pe prinț să recunoască până și cele mai mici inconsecvențe ale adversarilor săi; slăbiciuni care puteau fi exploatate și manipulate cu promptitudine . Kamran își cunoștea propriile forțe, iar instinctele sale în acest caz nu puteau fi negate. Îi văzuse contradicțiile din momentul în care pusese ochii pe ea. Fără îndoială că ascundea ceva.
Nu-și pusese niciodată viața sub semnul întrebării, pentru că nu-l constrânsese niciodată până acum. Nu-și dorise nimic și, ca urmare, se învrednicise să nu se coboare la experiența dorinței, căci dorința era îndeletnicirea oamenilor mai săraci, oameni ale căror singure arme împotriva cruzimii lumii erau închipuirile.
“I think I might fetch you the moon if only to spare your tears again.”
„Să mergi pe muchia unui tăiş e distractiv doar până când lama încetează să mai fie o metaforă.”
Ochii îi erau în continuare nemiloşi, dar şi visători. Fiorul pe care îl simţeam ori de câte ori se uita la mine era pe cât de captivant, pe atât de periculo, ca şi cum ţi-ai înlănţui pe neaşteptate privirea cu cea a unui râs sau a unui lup, dar nu oriunde, şi nu oricând, cu în pădure, la amurg.
„Eşti un trandafir viu strecurat printre flori de ceară. Poate că noi ţinem o veşnicie, dar tu înfloreşti mai strălucitor, miroşi mai dulce şi verşi sânge cu ţepii tăi.”
„Preferăm să pretindem altceva, dar adevărul este că nu am fost niciodată noi cei nemuritori. Poate trăim suficient de mult pentru a vedea lumea care se schimbă, dar n-am fost niciodată noi cei care am schimbat-o. Când ajungem, în cele din urmă, la final, suntem singuri şi nimeni nu ne iubeşte şi nu lăsăm nimic în urmă, nici măcar numele nostru cioplit pe o lespede de piatră. Şi totuşi…muritorii, prin operele lor, prin Meşteşugul lor, nu sunt niciodată uitaţi.”
Descrierea cărții : Pentru toți, Alizeh este o slujnică de care te poți lipsi oricând și a cărei identitate nu va fi dezvăluită niciodată: ea este moștenitoarea de mult pierdută a unui străvechi regat al djinnilor. Este mereu vânată și silită să se ascundă la vedere, altminteri se va expune la pericole cumplite. Până într-o zi, când face o greșeală. Prințul moștenitor, Kamran, a auzit profețiile; știe despre înfiorătorul monstru care, se spune, îi va ucide bunicul. Întunericul se pogoară cu repeziciune asupra imperiului său, îmboldindu-l pe tânăr să îi caute originile. Însă cu cât devine mai suspicios în privința slujitoarei cu ochi bizari, cu atât află tot mai multe lucruri despre ea – și cu atât mai greu îi este să o dea uitării. Chiar dacă ideea de-a se lăsa captivat de Alizeh înseamnă să ignore tot ce-a învățat până atunci. Un regat întrețesut este o poveste despre împărății care se ciocnesc, iubiri interzise și o regină de mult uitată care trebuie să își croiască drum prin întuneric pentru a-și recăpăta tronul, a-și reconstrui imperiul și a-și salva oamenii de la așa-zisa viață pe care au fost obligați să o ducă.
Pot spune că Tahereh Mafi a dat lovitura încă o dată cu această carte, lumea creată de autoare este superbă, iar când descria mâncarea mi se făcea o poftă! Un regat întrețesut e o carte fantasy perfectă pentru cei care au citit Orașul de bronz sau trilogia Rebelul nisipurilor .
Visase să-și descătușeze inspirația și să-și elibereze mâinile pentru a crea fără nicio reținere – dar tumultul imaginației lui Alizeh era înăbușit, întotdeauna, de-o nenorocită de nevoie de autoapărare.
Djini sunt creaturi supranaturale , aceștia au fost vânați de oameni de foarte multă vreme, până când bunicul lui Kamran a preluat puterea în regat, însă mai există câteva nereguli la acest tratat de pace. Bunicul lui Kamran îi ascunde ceva acestuia, la final am aflat care a fost treaba, într-un fel sau altul mă așteptam la ceva de genul, să nu uităm că totul are un preț, indiferent de rangul social pe care persoana în cauză îl are, nevoia de putere poate să îți ia mințile, dar bunicul lui Kamran a făcut asta pentru regat și nepot. Mama lui Kamran m-a enervat la culme… uneori comportamentul lui Kamran m-a enervat, el ar face orice pentru regatul lui.
Iblees o bântuise toată viața ei, împingând-o aproape de nebunie cu șaradele lui de neînțeles. Nu reușise niciodată să înțeleagă interesul lui permanent pentru ea, căci, deși știa că înghețul din venele ei o făcea neobișnuită chiar și printre ai săi, i se părea totuși că este un motiv insuficient pentru a o face să îndure acest chin. Alizeh ura modul în care viața îi fusese întrețesută cu șoaptele unei astfel de bestii.
Alizeh se ascunde de cei care ar putea să îi facă rău, cineva ca ea este foarte periculos . Mi-a plăcut ideea cu aleasa, moștenitoarea unui regat de mult pierdut, speranța celor din neamul ei, salvarea lor, ador genul ăsta de povești, Alizeh este foarte specială, bonus e și talentată la cusut. Iar Kamran este fermecat de ea, asta îi provoacă multe probleme. Mi-au plăcut interacțiunile lor, deși au început cu stângul.
Anii de antrenament îl învățaseră pe prinț să recunoască până și cele mai mici inconsecvențe ale adversarilor săi; slăbiciuni care puteau fi exploatate și manipulate cu promptitudine . Kamran își cunoștea propriile forțe, iar instinctele sale în acest caz nu puteau fi negate. Îi văzuse contradicțiile din momentul în care pusese ochii pe ea. Fără îndoială că ascundea ceva.
Off Kamran și Alizeh se întâlnesc și e ceva magic când se văd, dar problema e că cei doi nu trebuie simtă ceva unul pentru celălalt, mai ales că neamurile lor nu se au la inimă. Offf și câte prejudecăți…offf și ce viață a dus și duce Alizeh, mereu pe fugă, ea trebuie să îndure multe pentru că este diferită, plus că este urmărită, mai apare și Iblees și dă niște ghicitori, îi face viața mai grea. Dar apar și persoane care îi vor binele. Kamran este surprins de o anumită persoană pe care o cunoaște de când era mic, iar la final apare un anumit personaj care ne va da bătăi de cap.
Nu-și pusese niciodată viața sub semnul întrebării, pentru că nu-l constrânsese niciodată până acum. Nu-și dorise nimic și, ca urmare, se învrednicise să nu se coboare la experiența dorinței, căci dorința era îndeletnicirea oamenilor mai săraci, oameni ale căror singure arme împotriva cruzimii lumii erau închipuirile.
Mulțumesc Libris pentru această carte, mi-a plăcut la nebunie și deja aștept următorul volum! Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut? Mai știți cărți cu djini?
„Într-o poveste construită cu măiestrie, Mafi urzește o vrajă a destinului și a primejdiei, a iubirii interzise și a intrigilor de curte, a magiei și a revoluției.” CASSANDRA CLARE, autoarea seriei „Instrumente Mortale”
„Un regat întrețesut m-a captivat prin lumea abil construită și romantismul ei torid. Această carte este o nestemată strălucitoare, dar cu margini ascuțite ca lama.” RENÉE AHDIEH, autoarea seriei „Urgia și zorile”
„Proza luxuriantă, plină de descrieri, se combină cu un romantism sfâșietor în această poveste plină de fantezie. Dureros de frumoasă!” Kirkus Reviews
„Glasul poetic, sclipitor ca diamantul, al lui Mafi țese un basm învăluit în magie, tivit cu subterfugii, împodobit cu brocartul unui romantism chinuitor și înfrumusețat de broderia mitologiei persane. Abia aștept continuarea!” ROSHANI CHOKSHI, autoarea romanului Aru Shah și sfârșitul timpului
„În acest roman excepțional bazat pe texte islamice și pe poemul persan Șah-Namé, Mafi completează o lume superb construită cu o proză bogată și sensibilă care îmbogățește enorm fundalul mitologic al poveștii, reușind să plăsmuiască un subiect emoționant și o poveste de iubire tragică, plină de intrigi de curte.” Publishers Weekly
„Pregătește-te să fii distrus – această poveste îți va pătrunde în inimă și o va face să bubuie, iar la final te va lăsa fără suflare.” STEPHANIE GARBER, autoarea seriei „Caraval”
The Sagittarius's Books 