Made in RO.

Ați citit aceste cărți? Pe care? Cum vi s-au părut?

Anunț!

O super idee de la editura Quantum Publishers :

Comandă din librăria noastră http://www.quantumpublishers.ro și primești gratuit câte un semn de carte personalizat pentru fiecare titlu.
Pe ele poți scrie citatul tău preferat, iar asta îți poate aduce, la final de lună, o carte cadou la alegere.

Ce ziceți?

Să stai la adăpost sau să ieși la suprafață?

Simon s-a născut în Jeeha, a crescut în Jeeha și credea că o să moară în Jeeha. În definitiv, indiferent cât de adânc poți să sapi, dacă trăiești ca o cârtiță, ascuns între galerii, e clar că următorul cutremur te va ucide. Tocmai de aceea, toți locuitorii satului Jeeha trăiesc cu sufletul la gură, de la o zi la alta. Toți, în afară de curajosul – și nu prea deșteptul – său frate, rebelul Kamina.

După unul dintre cutremurele mai slabe, care zdruncină satul, locuitorii satului Jeeha află că acestea erau produse de roboții mecha Ganmen, creați și conduși de oameni-bestie care urăsc oamenii. Alături de Ganmen își face apariția Yoko, o luptătoare ultrasexualizată care îi ajută pe cei doi să evadeze din Jeeha și îi conduce către o viață mai grea, cu bătălii constante. Din fericire, Simon și Kamina află că și oamenii pot să controleze roboții Ganmen, ba chiar să fuzioneze pentru a dobândi puteri incredibile…

Cam asta este premisa anime-ului Tengen Toppa Gurren Lagann, produs în 2007 de studio Gainax. Un anime (aproape) la fel de esențial ca Naruto sau Bleach, Tengen Toppa tratează problema unui viitor în care puțini sunt cei care apucă să vadă lumina soarelui, iar majoritatea omenirii trăiește în condiții mizere, în subteran. În mod ironic, problema unei umanități pe cale de dispariție e tratată și de anime-ul superstar al anului 2013, Shingeki no Kyojin, deși într-o manieră diferită.

Tengen Toppa seamănă din unele puncte de vedere cu clasicul Neon Genesis Evangelion, mai ales din cauza prezenței roboților mecha, controlați de oameni (sau de alte vietăți), dar are un ton mult mai ușor decât capodopera traumatizantă a… aceluiași studio.

Mamă, Gainax chiar iubește roboții și apocalipsa, nu?

În orice caz, Tengen Toppa Gurren Lagann e un anime de calitate, care reușește să prezinte un viitor sumbru cu o nuanță de umor, conturează personaje bine construite și simpatice și ne conferă speranța că, în cele din urmă, totul va fi bine.

Ceea ce nu vă pot garanta e că toți protagoniștii vor fi în viață la sfârșitul anime-ului.

Ghiciți cine moare dintre următoarele personaje!

 

Recenzie : Anna în veșmânt de sânge de Kendare Blake

Titlu : Anna în veșmânt de sânge
Autor : Kendare Blake
Categorie : Beletristică

Cas Lowood ar părea un adolescent normal dar nu e, este un vânător de fantome, le eliberează. După ce tatăl lui a fost ucis într-un mod misterios, Cas se ocupă de fantome. Alături de el sunt mama lui, o vrăjitoare wicca și motanul lor, Tybalt. Acțiunea cărții se desfășoară în Thunder Bay.
Cas are chemare spre „ slujba ” asta, la fel ca strămoșii lui. După cazul autostopistului, Cas are un nou caz. Cazul este Anna, cea în veșmânt de sânge, o fată de 16 ani care o ucisă în seara balului și acum bântuie casa unde a murit.
Anna a făcut multe victime iar Cas se duce după ea, este un caz mai dificil pentru el.
Află de multe fantome datorită persoanelor sale de contact.
Misiunea asta va fi una grea pentru Cas, dar nu va fi singur de această dată.
Îi are alături pe Thomas, Morfran și Carmel. Thomas are o abilitate interesantă.
Ce mai aventură pentru acești puști! Anna face din nou o victimă. Dar este foarte interesant cum situația se schimbă când Anna va fi eliberată.
Încă un lucru interesant e că Anna nu îl ucide pe Cas. Am avut parte de multe răsturnări de situații, nimic nu e ceea ce pare, o entitate din trecut se întoarce după Cas și asta va necesita un sacrificiu. Aceea entitate era mereu cu el, dar nu și-a dat seama Cas de asta. Aceea entitate are legătură cu tatăl lui.
Va avea nevoie de ajutor. Nu vreau să dezvălui prea multe, vreau ca voi să descoperiți aventura lui Cas și a prietenilor lui, ce vor mai face ei, cum se va termina totul.
O recomand tuturor.
Mi-a plăcut enorm cartea, deja aștept continuarea. Cartea a apărut la editura Leda.
Ați citit această carte? Cum vi s-a părut?
Mulțumesc Libris pentru această carte. Pe Libris puteți găsi multe cărți interesante, de toate genurile și la prețuri bune.

„ E cumplită. Nu în sensul grotesc, ci în cel nelumesc. ”

„ Ochii îi sunt adumbriți. Se simte singură, vinovată și captivă. Își plânge de milă și nu pot să spun că i-o iau în nume de rău. ”

„ Inspir adânc și simt miros de ceai și lavandă. Asta mă readuce în corpul meu. Amintirea acelei zile, când am explorat casa aceea, face ca pulsul să-mi bubuie în timpane. ”

„ Toamna în Thunder Bay e mai frumoasă decât în majoritatea altor locuri. O mulțime de culori. O mulțime de foșnete. ”

„ Ea a deschis o ușă, de aici spre altundeva. Și ușile pot fi făcute să se deschidă în ambele sensuri, din ce mă învață experiența. ”

Wishlist!

1. A doua fată de Maggie Mitchell
2. Și am privit cu toții spre cer de Tommy Wallach
3. Poștașul sună întotdeauna de două ori de James M. Cain
4. 13 probleme de Agatha Christie
5. Galapagos de Kurt Vonnegut
6. Moartea demonului de Anne Holt
7. Marele uriaș prieten de Roald Dahl
8. Furia roșie de Pierce Brown
9. Omul ilustrat de Ray Bradbury
10. Viață după viață de Kate Atkinson

Dar pe lista voastră ce titluri se regăsesc?

Recenzie : Buruiana care împletește ștreangul de Alan Bradley

Cât o ador pe fetița asta, mă uimește când începe să vorbească de chimie și de reacții, atunci când face experimente. 😀
Flavia de Luce e o fetiță foarte interesantă, mi-ar plăcea să o cunosc, dar să revin la carte.
Un caz din trecut este dezvăluit, ce s-a întâmplat cu Robin, acel băiețel de cinci ani, titlul îți dă un indiciu despre cam ce s-a întâmplat cu Robin, dar înainte de dezvăluire, Flavia se va ocupa de tot, se pricepe la asta, adică la dezlegarea cazurilor de acest gen.
Un mic Sherlock Holmes și în variantă feminină. 🙂
Și în această carte nimic nu e ceea ce pare….foarte multe persoane se află pe lista suspecților a Flaviei.
Flavia află mai multe despre aceea zi și alte indicii despre anumite persoane.
Moare un anumit personaj care era prezent în Bishop Lacey și în zilele în care Robin era încă viață. Foarte multe secrete apar în privința anumitor personaje dar Flavia se va ocupa de asta . Moartea acelui păpușar și acest caz îi vor da de gândit Flaviei dar ea va face față ca de obicei. Flavia are parte de anumite dezvăluiri din partea mătușii ei, care a venit în vizită.
Nu vreau să dezvălui prea multe. E plină de suspans această carte și o recomand tuturor, mai ales celor care citesc acest gen de carte.
Cartea face parte din seria Flavia de Luce. La noi au fost traduse primele 3 volume : Plăcinta e dulce la sfârșit, Buruiana care împletește ștreangul și Hering roșu fără muștar.
Voi ați citit aceste cărți? Cum vi s-au părut?
Cartea a apărut la editura Trei. Mulțumesc Târgul Cărții pentru această carte.

Câteva citate din carte :

„ Și apoi începu să cânte, iar mâinile i se mișcau ușor și repede peste clape ca suveicile într-un război de țesut. Muzica era Marșul Turcesc: o melodie cadențată, puternică, vioaie care mă făcea să zâmbesc. ”

„ Cum puteam fi liniștită, m-am întrebat brusc, știind că un necunoscut de-al meu stătea ascuns în turnul întunecat al unei voliere? ”

„ Nialla! Aproape că uitasem de Nialla! Convocarea tatei la cină venise chiar în momentul în care terminam experimentul chimic. ”

„ În spatele șopronului era o alee îngustă care ducea undeva în dreapta. Oare fugarul țâsnise pe acolo pentr a mă face să-i pierd urma? ”

„ Nimeni nu ar fi pus la îndoială faptul că Robin s-a spânzurat în mod accidental. Era suficient de bizar ca să fie adevărat. ”

The Book Blogger Test Tag!

Am văzut tag-ul ăsta acum câteva zile la Lecturi cu aromă de viață și mi-a plăcut la nebunie, așa că mi-am propus să îl fac și eu și să-l trimit mai departe, de curiozitate. Fără alte comentarii, vă prezint Testul Book Blogger-ilor!

Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte

Plagiarismul și lipsa de originalitate. Nici nu vă pot spune cât de mult detest o carte fără pic de inspirație. În momentul în care poți rezuma toată substanța ei într-o comparație cu o altă operă sau într-un paragraf de două rânduri, încep să urăsc cu sinceritate cartea respectivă.

Personajele secundare simpliste, al căror singur rol e caracterizarea eroului. Romanele lui Charles Dickens tind să sufere de această boală. Tipa angelică, fără cusur, tipul cel rău, omul sărac dar fericit, toate acestea sunt stereotipuri fără rost, lipsite de viață, care nu fac altceva decât să prezinte o idee mult-prea-cunoscută sau să transmită un mesaj mai vechi decât lumea. Boooo-ring! Admir personajele complexe, multilaterale, care au contradicții și emoții diverse, nu păpuși de hârtie. Păpuși de hârtie pot să fac și eu, acasă.

Cinismul edgy, fabricat doar pentru a părea cool. Atunci când o carte abundă în sexism/racism sau alte forme de discriminare, fatalism sau pur și simplu lipsa credinței în umanitate just because, las cartea din mână cu o privire dezgustată. Nu vorbesc de Împăratul muștelor, 1984 sau Ferma animalelor, romane inteligente care pun probleme reale, ci de romanele care chiar sunt scrie de misogini, rasiști sau cinici fără regrete.

Descrie locul tău preferat pentru citit.

Un fotoliu… orice fotoliu, ador fotoliile. Mai ales dacă am o pisică și ceva bun de băut alături.

Trei confesiuni legate de cărți.

Aș vrea să vorbesc fluent rusa pentru a putea citi Război și pace în original. Tolstoy, you da man.

Nu citesc în metrou/autobuz, de teamă să nu îmi pierd stația.

Nu am citit foarte multe cărți sf la viața mea, chiar dacă am început să iubesc genul. Pentru mine, genul sf e echilibrul perfect dintre fantasy și realism. Abordarea e adesea științifică, deci acordă credibilitate poveștii, iar diversitatea speciilor poate aborda tema sociale precum discriminarea socială sau pe clase. Primul meu roman sf e Jocul lui Ender, de Orson Scott Card, pe care intenționez să îl recitesc în 2016.

Când e ultima oară când o carte te-a făcut să plângi?

Prin martie/aprilie 2016, când citeam Și munții au ecou, de Khaled Hosseini.

Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?

Adică… pe birou. Am exact trei cărți în momentul ăsta, număr magic, cu noroc, din câte știu. Prefer să păstrez misterul, puteți să le ghiciți dacă vreți.

Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?

Ce apuc, presupun, dar prefer să mănânc când mă uit la filme/seriale. Uneori încerc să îmi fac ceai înainte să citesc, dar nu am răbdare.

Trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.

Ei, asta e de-a dreptul imposibil. Ce îmi place mie nu îți place ție, și vice versa. Dar pot recomanda trei cărți ușoare de citit în vacanță, tren sau avion. Presupun că toată lumea are uneori nevoie de așa ceva.

Misterul crimei fără cadavru, de Agatha Christie.

Fraier de București, de Florin Iaru.

Nuvelele lui Chekov.

Trei cuvinte: ce înseamnă cărțile pentru tine.

Cărțile înseamnă pentru mine mai mult decât trei cuvinte, dar dacă tot vreau să fac tag-ul ăsta bine, pot spune doar: magie, magie, magie…

Care este cel mai mare secret de cititor al tău?

Uneori consider că filmul este mai bun decât cartea (1) și nu sunt un cititor avid (2). Cred că astea sunt secrete destul de mari.

Aș dori să dau mai departe acest tag lui Jessie’s Blog, More Than Books, Equilibristic on words și World of Books Web. Abia aștept să le citesc răspunsurile, dar pe lângă asta vă invit și pe voi să vă dați cu părerea și poate chiar să faceți book tag-ul, dacă vreți.

Ce am mai găsit pe Pinterest. #2

Acest post trebuia să apară ieri, dar am fost plecată.

Music into my soul! Japanese music.

The Book Blogger Memory Challenge Tag

Am preluat tag-ul de la We Are Women of Letters, în speranța că nu mă voi face de râs când sunt pusă la încercare. Fără alte adăugări, vă prezint The Book Blogger Memory Challenge Tag!

Numește o carte scrisă de un autor pe nume Michael.

Povestea fără sfârșit, de Michael Ende.

Numește o carte care are un dragon pe copertă.

Eragon, de Christopher Paolini.

Numește o carte care are un personaj pe nume George.

Când eram băiet… oftam după gemenii George și Fred Weasley, din seria Harry Potter. Ce băjeți!

Numește o carte scrisă de un autor al cărui nume de familie e Smith.

Wreck This Journal și Finish This Book, de Keri Smith. Le-am văzut de mai multe ori în Cărturești și certific faptul că sunt foarte simpatice. Sunt folosite în scop terapeutic, pentru momente de criză, sau pentru a te distra. Mie-mi plac, dar nu îndeajuns cât să cumpăr una.

Numește o carte a cărei acțiune este plasată în Australia.

Hai… mă lași?

Numește o carte al cărei titlu conține o lună a anului.

Decembre, de George Bacovia… glumesc! September, de Rosamunde Pilcher.

Numește o carte cu un cuțit pe copertă.

The Knife Edge, de Malorie Blackman.

Numește o carte care are cuvântul un/o în titlu.

Un tramvai numit Dorință, de Tennessee Williams.

Numește o carte al cărui personaj principal are același nume cu autorul.

Hmm, pe lângă autobiografii? Nu mulți autori au tendința să își ofere numele eroului, dar Franz Kafka i-a dat lui K, din Castelul, doar inițiala. Kafka se identifică în K doar parțial, așa cum noi ne identificăm cu eul nostru din vise, o formă a suboconștientului.

Astfel, Kafka nu abuzează de vanitate sau de egocentrism când scrie despre K, ci doar caută să se regăsească în ceva, fie și într-o versiune haotică a sa.

Numește o carte care a fost ecranizată.

Anna Karenina, de Lev Tolstoi.