Recenzie „Podul de lut” de Markus Zusak

Hello everybody! Din fericire, nu m-a lovit (încă) tovarășul Covid-19 și n-am murit, drept urmare am ajuns să recenzez prezentul volum.

Ați citit bine. Markus Zusak sau mai bine zis maestrul care a scris arhicunoscutul roman „Hoțul de cărți”. Cum să nu-l iubesc eu pe cel care a scris minunăția de roman „Hoțul de cărți”?
Markus Zusak se menține sus pe al său piedestal, venind cu încă o poveste emoționantă, cutremurătoare, umană, realistă, fără a se feri să folosească mici clișee precum faptul că, în ” Hoțul de cărți”, deși acțiunea e permanent previzibilă, totuși crăpi de ciuda să vezi ce are să se întâmple. Dacă ar fi să găsesc un cusur prozei de față ar fi limbajul, care aici, în „Podul de lut” e trivial, și cum nu sunt mare amatoare de frivolități…ar fi fost mai bine fără el, dar fără el, nu are farmec povestea, ar fi creat un mediu utopic, ce băieți de cartier mai sunt ăștia care vorbesc elevat si politicos?
Moartea nu lipsește nici din acest roman, e prezentă prin amintirea mamei celor 5 băieți Dunbar și a faptului că tatăl celor 5 nu este numit „tata” sau nominalizat prin prenume măcar, ci este suit (parcă insurmontabil) pe poziția de „Ucigaș”.

Făcând doi pași înăuntru, Ucigașul se uita.

Aștia păreau să fie toți.

O pisică, o pasăre, un pește, un ucigaș.

De ce tatăl este numit „Ucigaș” vă las să aflați, ideea este dacă va reusi să „decadă” de la acest statut „pozitiv”? Oare va reuși să redevină tatăl a 5 băieți rămași orfani de mama de mici și al căror tată a fugit lăsându-i singuri?

Maniera scrierii e telegrafică, cinematografică, cu un fin simț ironic și auto-ironic care te face să râzi sau măcar să zâmbești, în ciuda dramatismului realității.

Alături, pe canapeaua erodată, adormită între telecomandă și o șosetă murdară, era o brută mare și gri: un motan tărcat, cu labe negru uriașe și coada ca un semn de exclamare, pe care-l chema Hector.
Din multe motive, Hector era cel mai detestat animal din casa, iar azi, chiar și pe o asemenea căldură, era încovrigat ca un C gras si blănos- cu excepția cozii, care stătea înfiptă în el aidoma unei săbii flocoase.

Personajele sunt remarcante, bizare, stranii, cu caractere clar conturate, cu personalități puternice, în ciuda vârstei destul de fragede, fiind preadolescenți, adolescenți și tineri, dar care viața grea i-a obligat ca indiferent dacă se băteau, certau, înjurau să continuie să se iubească.
Cred că nu-și mai are rostul să spun că te ține cu sufletul la gura povestea în ciuda numărului deloc neglijabil de pagini (549). Nu vreau să dau spoilere așa că vă invit să vă aruncați în lumea fraților, băieților de cartier Dunbar, al cărui tata este un „ucigaș”, iar a căror mama este moartă.

Mulțumesc în mod deosebit, Libris, pentru această carte, așa că vă invit să o cumpărați de pe site-ul lor, de aici, putându-vă bucura și de o reducere de 10% și dacă mai cumpărați de minim 75 de lei beneficiați de transport gratuit. De asemenea, vă recomand cu toata inima „Hotul de carti” – carte la care nu m-am rușinat să plâng în hohote.

Citate : Revolta celor răi de Danielle Paige

Era doar imaginația mea. Dar eu voiam să fie real. Și putea fi real. Nu trebuia decât s-o fac.

La fel ca Maude și Ollie, maimuțele se holbau la mine fără să clipească, nemișcate. La fel ca Maude și Ollie, toate păreau speriate de mine.

Nu uita : magia străveche e foarte puternică. Ea găsește o cale să răzbată. Poate magia străveche l-a făcut pe Tip să-și părăsească singura casă pe care o cunoștea .

Ozma s-a răsucit în cer, reluându-și înfățișarea, apoi a pornit. Cel puțin părea clar stăpânită de o idee. Vraja cu păianjenul funcționa.

Chiar și fata care eram eu atunci. Fusese o fată obișnuită, dar fusese cineva, iar acum nu mai era. Nu mi-am făcut niciodată timp să-mi iau rămas-bun de la ea. Am fost așa de copleșită de sentimentele astea, încât n-am observat imediat că eu și Ozma nu mai eram singurele persoane de pe plajă.

Se schimbase dintr-odată. Nu mai era zâna aeriană și nițel sonată care ne întâmpinase la ușă. Acum părea mai matură și mai rațională.

Iar bunătatea e o slăbiciune. Acum îmi dau seama. Dar e o slăbiciune la care tot nu sunt convinsă că vreau să renunț. Nu aveam de ales. Și el ar fi făcut la fel pentru mine.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii sau de pe Libris. 🙂 Ați citit această carte? Cum vi s-a părut? Dar primul volum? Recenzia primului volum.

Music into my soul!

Vraja spinilor de Margaret Rogerson

Toți vrăjitorii sunt malefici. Elisabeth a știut asta întotdeauna. Abandonată de mică, a fost crescută în una dintre Marile Biblioteci din Austermeer și a crescut printre unelte vrăjitorești – grimoare magice care șoptesc pe rafturi și își zornăie lanțurile de fier. Dacă sunt provocate, se transformă în monștri grotești din cerneală și piele. Când un act de sabotaj eliberează cel mai periculos grimoar din bibliotecă, intervenția disperată a lui Elisabeth o implică în complot. Neavând pe nimeni altcineva la care să apeleze, cu excepția dușmanului ei de moarte, vrăjitorul Nathaniel Thorn, și a misteriosului său slujitor demonic, Silas, se trezește în mijlocul unei conspirații vechi de secole, care ar putea să ardă până în temelii nu numai Marile Biblioteci, ci și întreaga lume odată cu ele. În timp ce legătura dintre ea și Nathaniel devine din ce în ce mai strânsă, Elisabeth începe să pună sub semnul întrebării tot ce a fost învățată – despre vrăjitori, despre bibliotecile pe care le iubește, despre sine însăși. Pentru că Elisabeth are o putere pe care niciodată nu ar fi bănuit-o și un viitor pe care niciodată nu și l-ar fi putut imagina.

O ucenică. O bibliotecă magică. Un vrăjitor puternic.
Și o luptă pe viață și pe moarte pentru salvarea Marilor Biblioteci.

Speranța se zbătea înăuntrul ei asemenea unei păsări închise într-o casă, își lua zborul, cădea, apoi își lua din nou avânt, istovindu-se până la epuizare pentru promisiunea cerului liber, undeva, departe. Apoi a pâlpâit groaza, ca o umbră.

Deci vă spun cu mâna pe inimă că această carte a fost minunată, păcat că nu are continuare, m-am atașat de personajele din carte ca de niște buni prieteni, îmi este dor de ei. Mi-a dat senzația aceea ca și cum mă uitam la un serial sau un anime, Silas, mi-a adus aminte Sebastian din anime-ul Black Butler. Și faza cu pisica a fost demențială, numele e de nota 10 – Mr. Fluffington! Deci să revin la subiectul cărții. Bibliotecarii au rol foarte important, puterea cunoașterii se află în mâna lor, grimoarele sunt foarte periculoase.

– Am fost avertizat că urmează să văd unele lucruri ciudate la țară, dar nu mă așteptam să dau peste o bibliotecară sălbatică rătăcind printre grămezile de cărți, a zis el.

Elisabeth muncește în cadrul unei Mari Biblioteci, a fost abandonată de mică, ea a crescut în acel loc, biblioteca și cărțile îi sunt familie, ele o înțeleg, e mai ușor de lucrat cu ele decât cu oamenii, deja știe ce vrea să facă cu viața ei, slujba ei de vis este de a fi Gardian. De mică ea a crescut cu ideea că Vrăjitorii sunt răi, mai ales că au servitori demoni, adică este de înfricoșător acest fapt, mai ales când urmează anumite faze cu aceștia, faze foarte neplăcute, asta îl include și pe Ashcroft. În această lume grimoairele vorbesc și sunt periculoase, foarte periculoase, iar Elisabeth este nevoită să fugă din locul unde a trăit până atunci. Hehehe și mai e și Nathaniel, vrăjitorul nostru, ador dialogurile dintre el și Silas! Doamne, fac o echipă minunată, dar să nu uităm de Elisabeth, prima lor întâlnire a fost haioasă, dar nu e totul lapte și miere în lumea lor.

Există o amenințare care ar putea să schimbe total lumea lor, sunt multe lucruri la mijloc, conspirații și demoni. Când crezi că poți să ai încredere în cineva, hop, răsturnare de situație! Ahh, momentele dintre Elisabeth și Nathaniel, doamne îmi vine să îi protejez de toată răutatea din lume, deși se descurcă ei. Silas este cireașa de pe tort. Relația dintre Elisabeth și Nathaniel progresează, doamne, îi ador, se completează minunat, și mă bucur că o iau încet, încet, au altele pe cap, Nathaniel este bântuit de trecut, Elisabeth încearcă să își dea seama ce trebuie făcut, care este rolul lor, lumea ei s-a schimbat de când Marea Bibliotecă din Summershall a fost atacată. Se ajută reciproc, alături de ei este și Silas.

A privit peste orașul lucitor, vechi, exagerat de întins, și s-a întrebat cum de putea exista toată acea lumină și frumusețe alături de atâta întuneric. Nu se simțise niciodată mai măruntă și mai neînsemnată . Dar în sfârșit, pentru prima dată după atâtea săptămâni, era liberă.

Ashcroft este ca un ghimpe în coaste, sincer, doamne, poate să dispară, e genul de personaj care ar sta la un ceai cu directoarea Umbridge, sincer, doamne, îi și văd. Cred că sunt rude. Sfârșitul lumii se apropie…iar cei trei sunt pregătiți, un mare sacrificiu urmează să se întâmple. Însăși Biblioteca prinde viață și este gata de luptă!

Mi-a plăcut enorm această carte. 5/5 Ați citit această carte? Cum vi s-a părut? Cartea a apărut la editura Storia Books .

Un adevărat copil al bibliotecii. Prin venele ei curgeau cerneală și pergament. În oasele ei trăia magia Marilor Biblioteci. Erau o parte din ea, iar ea – o parte din ele.

Music into my soul!

Hello October!