Recenzie : Spider-Man : Into the spider verse

d8kwsmvbtf2vm2dq1igm.png

În sfârșit am reușit să mă uit la acest film, prima dată când văzusem trailer-ul mi-am zis că neapărat trebuie să îl văd, aveam de gând să mă duc la cinema, dar au intervenit alte chestiuni. Dar nu regret că l-am văzut acum 2 zile, mi-a făcut seara și mai frumoasă.

Spider-man , după zece ani. Bun, deci acțiunea animației se bazează pe Miles Morales, noul spiderman, și alți spider-meni din dimensiuni paralele. Cum de se întâlnesc aceștia? Păi datorită lui Kingpin, acesta are un plan de a-și aduce înapoi familia datorită unei mașinării, datorită ăstuia se complică treaba, moare un erou și apar ceilalți spider-mani. Miles Morales devine Spider-man prin metoda clasică. Săracul de el… e doar un puști, cum reacționase prima dată, am avut parte de momente hilare, emoționante și multă acțiune, plus că soundtrack-ul e super, mi-a plăcut enorm anumite melodii, iar pe una am să o las în acest post la final. El își dă seama că are o misiune de rezolvat, doar a promis cuiva și hop apar și ajutoarele!

ELxN4wwUUAABCdI

Mașinăria e periculoasă, Kingpin trebuie oprit, măi și ce răsturnări de situație, chiar mă luase prin surprindere o anumită scenă, animația trebuie urmărită, indiferent că ești fan Marvel sau nu. Mi-a readus aminte de copilărie, când mă uitam la Spider-man, versiunea din anii 90.  Povestea animației e fantastică, dimensiuni paralele, spider-meni, o situație delicată, salvarea universului, că dacă ei nu reușesc s-a zis cu lumea la propriu, Kingpin nu are remușcări la această fază. E malefic, ce să îi faci. Viața lui Miles se complică…oare va face față evenimentelor ce vor urma? Va reuși planul lui Kingpin? Ce plan au cu toți?

Trailer-ul animației :

Vi-l recomand!!! Mie mi-a plăcut la nebunie! Voi l-ați văzut? Cum vi s-a părut? 10/10

Melodia favorită :

 

Back to Basics!

 

Echipa The Sagittarius Books vă urează : Un an nou fericit!

Mulțumim că ați fost alături de noi și în acest an. Mulțumim și colaboratorilor noștri.

Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri – Ilf si Petrov

Buna tuturor! Mai intai, va urez un An Nou cu multa sanatate, bucurii, pace, impliniri si carti!

Apoi, sa trecem la chestiuni mai fine.

Dupa o perioada de inactivitate literara (pe care ati vazut-o si de care v-ati povestit suficient) m-am apucat sa caut carti umoristice, pline de ironii spumoase si faze inteligent de amuzante, fara vulgar, grotesc sau pueril. Am cautat cateva zile bune si a dat Domnul si am reusit sa fac o comanda inainte de Craciun care mi-a venit, din fericire, si inainte de acesta. Ca o fiara dezlantuita am sarit pe romanul Firmin a lui Sam Savage, dar vrand ceva mai scurt ca sa zic asa, m-am apucat de  Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri de Ilia Ilf si Evgheni Petrov. Sumarul? Am devorat-o. Cum am fost foarte lenoasa in privinta lecturii uitasesi cum de puteam citi cu disperare, uitand de somn, tabieturi si aproape uitand de mancare. Cu aceasta carte mi-am reamintit ce Firmin uman sunt, ca sa fac o legatura intre cele doua carti, despre Firmin o sa revin cu o recenzie in viitor.

Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri de Ilf si PetrovIlf Si Petrov

Este o necrutatoare ironie in mai multe particule a celor doi scriitori si prieteni rusi, cunoscuti de toata lumea(se pare ca mai putin de mine) pentru inteligenta lor ironie indreptata, mai ales, asupra regimului bolsevic din Rusia natala. In aceasta carte exista mai multe povestiri prin care sunt ridiculizate lipsa umanitatii in relatiile interumane, ineficienta administrarii statului rus si umilintele pe care, neavand de ales, trebuind sa le indure cetateanul rus. Exista si vreo doua povesti care ridiculizeaza America, istoric vorbind, America infatisata de Ilf si Petrov este una decadenta, in plina criza a anilor `29-33, trebuie sa tinem cont totusi ca cenzura si-a pus amprenta asupra cartilor celor doi scriitori rusi, in volum acesta, exista in notele de subsol, versiunea din caietele unuia sau a altuia din scriitori, asa cum ar fi putut suna. Totusi ele nu-si pierd cu nimic de umor si satira, unele dintre povestiri uita sa-ti aduca zambetul pe buze, iar altele uita sa ti-l ia…rusii astia…numai excese. M-as aventura sa fac o analogie, poate ca nu cea mai reusita: scriitura lui Ilf si Petrov are ceva din Caragiale al nostru dar si din savoarea proprie umorul sec englezesc. Razi, dar razi cu amar, caci nu e vorba doar despre o societate ipocrita si vanitoasa ori despre banalitati comice ci despre un stat incapababil sa fie eficient asa cum pretinde ca e si despre o societate robotizata si inecata in propria mizerie si insensibilitate, insensibilitate cu care este tratata si cu care trateaza la randul ei. Culegerea aceasta de povestiri a lui Ilf si Petrov are aceeasi ton, nuanta, pe alocuri se schimba registrul. Poate ca acesta ar fi minusul, te plictisesti de la jumatatea cartii spre final, te plictisesti sa vezi aceeasi rautate, cruzime, lipsa a milei si prostie si cand te plictisesti mai tare, vine in prim-plan, mare, volumptoasa, cumplit de amuzanta, povestirea cu RE- descoperirea Americii de Cristofor Columb. Bine plasata spre final. A fost singura care mi-a smuls hohote de ras la 3 dimineata cand in casa era o liniste deplina.
Nu prea reusesc sa redau farmecul acestui volum, fiind o impatimita dupa umorul inteligent si satira, am adorat acest volum si mi-a deschis o noua perspectiva asupra rusilor, cu care nu prea am purtat tratative.

Pofta buna! O recomand cu caldura intre doua feluri principale, se gusta cu putina tarie(eu am luat mai multa, posibil de acesta m-am inteles bine cu rusul 🙂  ) si va las sa va distrati de Anul Nou, o sa vedeti Romania si statul roman mai pozitiv dupa ce o veti termina de citit!

Citate : Frumoasa adormită și Fusul de Neil Gaiman

80005575_570986473467304_5551456667025014784_o

 

Fiecare lovitură de ciocan suna ca o bătaie de inimă. 

  • Cum poate somnul să fie o molimă? vru să înțeleagă piticul cel mai mic, care nu avea barbă.

– Un sărut, spuse bețivul. Însă nimeni nu a reușit să se apropie atât de mult de prințesă. Și încearcă de mai bine de șaizeci de ani. Se spune că vrăjitoarea…

Părul fetei era auriu ca florile verii. Buzele ei aveau culoarea trandafirilor care se cățărau pe zidurile castelului. Cu toate că nu văzuse de foarte multă vreme lumina zilei, pielea ei era albă ca frișca, nu îngălbenită și bolnavă.

– Muritorii s-au ridicat împotriva noastră și ne-au învins. Așa că am așteptat clipa răzbunătorii ascunse în crăpăturile pământului, acolo unde nu ne pot vedea. 

Să înveți să fii puternică e greu ; dar, odată ce ai prins șmecheria, n-o mai uiți niciodată. Și chiar nu-și dorea să conducă continente.

Există opțiuni, se gândi, după ce stătu vreme îndelungată. Întotdeauna ai de unde alege. Și atunci regina făcu o alegere.

Ați citit cartea ? Cum vi s-a părut? Cartea o puteți găsi la editura Nemira.

Anunț!

Am decis să prelungesc concursul de activitate.

Se va sfârși pe pe 1 martie, iar pe 2 martie voi anunța câștigătorul.  Pentru că am să prelungesc concursul am să ofer încă două cărți dar de data asta va fi surpriză. 🙂

Concursul de activitate : Concurs de activitate.  Și pentru întrebarea de la concurs puteți să scrieți și ce ați mai citit în această perioadă.

Citate : Anomalii de Sadie Turner și Colette Freedman

80268367_568465380386080_62937252459708416_o

 

Știu că Sun trăiește. Undeva. Că mă așteaptă. Uneori îl întreb pe tata ce s-a întâmplat cu ea, iar el îmi răspunde că nici nu a existat vreodată.

Trebuie să fie o greșeală. Fața mea se transformă într-o mască a șocului când mă uit în jur, la cei șapte membri ai taberei rămași.

– Istoria are obiceiul periculos de a se repeta, Stâlp de Telegraf.

80999109_2590866774478529_6480738996895875072_o

– Sunteți conducătorul lumii. Sunteți cu adevărat fericit? spun fără să mă gândesc. 

Calix încercă să-și ignore tatăl, dar, pe măsură ce simțea că devine tot mai puternic, își dădu seama, fără putință de tăgadă, pe ce drum avea să apuce. 

S-ar părea că, oriunde merg, sunt un outsider. Cred că așa m-am simțit toată viața, deși n-am recunoscut-o niciodată până acum. 

Îmi doream cu atâta disperare să mă potrivesc în peisaj, încât am ignorat mereu orice lucru care mă făcea să ies în evidență. 

E genial : un act nonviolent de rebeliune, la care Protectorii nici nu se așteptă. 

Cartea a apărut la editura Herg Benet. Vă o recomand.  Dacă v-a plăcut seria Divergent cartea asta este potrivită pentru voi.