Vassa și noaptea de Sarah Porter

Bookaholici, știți sentimentul acela în care vă treziți dintr-un vis în care într-o clipă îți pregătești o omletă apoi podeaua dispare și tu rămâi pe o bârnă, tigaia brusc dispare și ea iar tu îți aprinzi o țigară deși nu fumezi o scapi ia tot blocul foc, dar tu nu pățești nimic pentru că ai reușit cumva să ajungi ca prin magie jos?

Sunteți încă cu mine? Bine.

Dacă știți înseamnă că vă mai amintiți și senzația pe care o aveți când vă treziți și încercați să puneți cap la cap tocmai ce naiba s-a întâmplat.

Cam așa m-am simțit și eu după ce am citit primele trei capitole și promit că până la final o să înțelegeți de ce spun asta.

1. Preludiu în noapte

Da, acesta e numele primei părți\prolog, descrierea a fost destul de frumoasă, cam în genul unei povești pentru copii sau unei legende.

Prologul ne spune povestea Nopții care este atrasă și păcălită de niște carapace goale sub forma unor bărbați și astfel „tentaculele de întuneric” ajung să fie captive în interiorul lor de către o bătrână foarte bizară care a creat acele corpuri special pentru a întemnița părți din Noapte și a le lua, însă nu oricum și acum citez:

Spunând acestea, așeză o cască pe capul alb-negru. Coiful era imens, ca o cupolă de planetariu și, deși părea mult mai mare decât capul, se potrivea totuși perfect. Așeză un vizor de sticlă neagră, opacă pentru ochii săgetați de stele.

Frântură pierdută a Nopții se liniști, adormind în ceea ce părea a fi un bărbat mare și musculos.

Bărbatul stătea călare pe ceva asemănător cu o motocicletă neagră, iar bătrâna de întinse și porni ceva ce nu era, de plus fapt, un motor, desi suna ca și când ar fi fost. Noaptea privi cum temnița in un formă de bărbat începu să se învârtească în cerc iar și iar.

Ce e drept finalul pare destul de complicat, dar precum în Monte Cristo fiecare parte este importantă pentru a înțelege restul poveștii așa că dacă ceva nu are sens pe moment vă promit că va avea mai târziu.

2. Știu că citești acest articol pe sărite așa că voi fi scurtă

Unii oameni s-ar putea să aibă nevoie să recitească capitolul 1 și 2, știu pentru că sunt unul dintre ei.

În capitolul 1 facem cunoștință cu Vassa, surorile ei vitrege Chelsea și Stephanie și cu păpușa ei Erg care locuiește în buzunarul său mănâncă, fură și face probleme oricui apucă în special Vassei.

Dacă Erg nu se poate controla e de datoria mea să o țin din scurt. Încep să mă gândesc la lanțurile acelea pentru chei, care se încuie.

Vassa ajunge să locuiască cu familia sa vitregă după moartea mamei sale într-un Brooklyn în care magia e la tot pasul, însă cel mai ciudat este că ziua durează câteva ore însă o noaptea poate face cât două zile sau 2 săptămâni.

Un alt lucru bizar este un lanț de magazine dansatoare BY’s în care oamenii intră după o pungă de chipsuri și ajung decapitați de către Babs, femeia care deține magazinul, pentru furt iar capetele lor sunt așezate în țepușe lângă magazin drept avertisment în stilul Game of Thrones.

3. Becuri și mânuțe umblătoare.

Problemele Vassei incep cu sora sa Stephanie orbecăind pe semi-intuneric, când află că toate becurile din casă s-au ars brusc se încăpățânează să meargă să cumpere o cutie de la magazinul menționat mai sus în ciuda celeilalte surori a ei, Chelsea, care încearcă să o oprească.

Când ajunge la BY’s și îl oprește din dansat rostind „Intoarce-te, intoarcete și stai așa te-a așezat mama! Înfruntă-mă, înfruntă-mă” (stați, stați, fac o scurtă paranteză aici, fraza asta trebuie să sune mult mai  a bine în engleză pentru că  în română nu pare decât ridicolă) o găsește pe vânzătoare dormind în post, însă nu și cutia de becuri dând mereu peste orice altceva.

După ce se rotește de câteva ori prin magazin află și motivul pentru care oamenii sunt mereu acuzați de furt și anume niște mâini care le strecoară produse in buzunare.

Erg mușcă mâna înainte că aceasta să reușească să îi însceneze furtul Vassei. Bătrâna care se trezește evident la momentul oportun nu o poate acuza de furt din moment ce produsul nu se află asupra sa, însă nici nu are de gând să o lase să scape ușor așa că o obligă să lucreze la magazin in schimbul vieții sale fără a face vreo greșeală timp de 3 nopți care par nesfârșite și asta nu din cauza clienților.

– Un mic sfat, fetițo. Nu e înțelept să rostești cuvinte precum bine sau rău, corect sau greșit în magazinul meu. Cât timp ești aici, numai eu stabilesc semnificația unor astfel de cuvinte și s-ar putea să nu îți pese de definiții.

********************************************************************

 

PĂREREA MEA

Acum dacă voi ați citit-o și nu o să vă placă ce am scris sau nu sunteți de acord să îmi fie cu iertare, dar sa fiu a naibii dacă schimb vreun cuvânt.

Ce mi-a plăcut

  • Personajele sunt bine conturate iar povestea din spatele lor destul de definită, ceea ce în cazul unui personaj secundar nu este chiar necesar, însă este de apreciat;
  • Acțiunea are loc într-un timp foarte decent. Nu este nici grăbită nici întinsă în așa măsură încât să te plictisească înainte ca măcar să ajungi la magazinele dansatoare.

Ce nu mi-a plăcut 

  • Aici am o problemă cu unele fraze care nu par a fi bine așezate. Sunt unele propoziții care par destul de prost scrise, însă cum nu am citit cartea în engleză nici nu mă pot pronunța mai mult.
  • Descrierea la prima vedere a fost destul de încurcată, asta și pentru că probabil nu mă așteptam să citesc despre magazine dansatoare, sora lui Pinocchio și nici să găsesc rudele mânuței din Familia Addams.


                                                  În concluzie

Stau aici și mă gândesc dacă cineva chiar o să citească tot ce am înșiruit eu mai sus.
±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±

  • Autor- Sarah Potter
  • Titlu- Vassa și noaptea
  • Titlu original- Vassa in the night
  • Număr pagini- 336
  • Editura- Nemira

Nota mea- 9,90

Anunțuri

Recenzie: Luna ucigașă de N.K Jemisin

              Toată lumea are nevoie de un vis, chiar și de unul fragil. Uneori visele mici cresc fără ca măcar să realizezi, nu păși peste cadavre ca să strălucești în ochii celorlalți precum soarele, luna mereu este mai frumoasă.

      În cetatea Gujaareh pacea este o lege pe care nimeni nu îndrăznește să o încalce. Colectorii se mișcă în tăcere pe străzile cetății asemenea unor umbre pentru a fi siguri că nimeni și nimic nu strică echilibrul orașului, ei sunt preoți ai Zeiței Viselor culegând magia din visele celor adormiți folosind-o pentru vindecări și luarea vieților celor considerați corupți.

Orașul este păzit și ținut sub control, dar conspirația de care ei de temeau ia naștere în marele templu al cetății. Ehiru, unul dintre colectori, începe să își pună întrebări în legătură cu misiunea sa atunci când visătorii incep să fie uciși în numele Zeiței pe care el o slujește. În cele din urmă acesta ajunge să protejeze fix persoana pe care trebuia să o ucidă, Ehiru trebuie să își pună ordine în viață și să ia o decizie în cea ce privește moralitatea și lucrurile crezute până acum firești.

Citate:

Ai atât de multe secrete că unele dintre ele se destăinuie atunci când te uiți în altă parte.

Chiar și acum Ehiru îi remarcă pe cei care se dădeau la o parte în timp ce pășea pe străzi în roba sa formală de Colector, cu fata acoperită de glugă, cu trandafirul negru de oază pe umărul său.

Când eram mic nu înțelegeam sensul războiului, îmi doream să devin Colector pentru a-i proteja pe ceilalți. Încă nu înțeleg la ce ajută războiul, dar acum înțeleg că unii trebuie lăsați să moară în chinuri.

Monștrii în întuneric. O magie atât de respingătoare încât chiar și preoții criminali ar fi dezgustați, dacă ar afla de ea. Era limpede cineva își dorea să fie sigur că nu vor afla.

Vrăjitoria era ca laptele de mamă pentru oamenii din Gujaareh. Erau îmbibați de necesitatea ei, mândri de beneficiile ei, nepăsători față de consecinte. Era imposibil să înțelegi Gujaarehul fară să cunoști sursa puterii sale.

Opinia mea : 

Trebuie să recunosc, coperta este superbă deci cine a editat asta are un mare bravo.

Începutul a fost destul de greoi și pentru o vreme am avut tendința să renunț la ea, apoi citind totuși câte puțin înainte de culcare mi-am dat seama că îmi place destul de mult, se vede că este muncită de către autoare și personajele sunt bine conturate, deși după cum am spus începutul nu a avut un mare impact asupra mea odată citită pe de-a-ntregul înțeleg de ce seria Vise Intunecate a fost nominalizată la premiile Nebula și World Fantasy Award.


Titlu- Luna ucigasă
Autor- N.K Jemisin

Serie- Vise Intunecate

Gen- Fantasy

Editura- Nemira

Colectia- Nautilus

Traducere- Silviu Genescu

Anul aparitiei- 2015 ( Romania)

Titlu original- The Killing Moon

Număr pagini- 397

Nota mea- 9

Cartea a fost oferită de către Târgul Cărții. Mulțumim.

wp-image-373993726.jpeg

Colț Alb de Jack London

Bookaholici, Colț Alb a fost un roman pe care l-am citit în generală cam pe la sfârșitul clasei a 8-a, adică cu 3 clase față de când profesoara mi-a cerut să o fac pe simplul motiv că nu suport literatura, sau orice altceva, care îmi este băgat pe gât.

Bill și Henry, doi oameni curajoși/ căutători de cadavre, se află în ținutul sălbatic al nordului/ Wild-ul, căutând cadavrul unui bărbat dispărut de ceva vreme. Povestea lui Colț Alb nu incepe chiar de aici ci aici ne arată povestea părinților săi, mai exact a mamei sale, care atrăgea câinii celor doi bărbați pentru a-i mânca.

Colț Alb apare ceva mai târziu el fiind rezultatul cățelei din haită și al unui lup bătrân fiind și singurul care reușește să supravietuiască dintre frații și surorile lui.

Numele de Colț Alb îl primește atunci când el și mama lui sunt găsiți de un trib de amerindieni.

Un sfert din carte este lipsit de dialoguri deoarece descrie felul în care Colț Alb realizează și de acomodează cu lumea exterioară și anume învață ce înseamnă pământul, râul, setea, binele și pericolul. Învață ce anume este orice lucru pe care il atinge și dacă acesta îl ajută să trăiască sau doar îl rănește. Practic este exact ca atunci când vezi un copil crescând.

 Cartea pe care o am acum lângă mine este una in engleză, dar am și una prin casă în română, însă nu știu sigur editura și cum încă nu am găsit-o nu vreau să vorbesc prostii.

Top desene animate din copilărie 

Bookaholici, ori desenele de pe când eram eu mică erau foarte bune, ori am crescut\imbatranit și nu văd decât încercări nereușite, în anumite cazuri.

Deși în copilărie am văzut o grămadă de desene pe care le-am iubit am ales să fac un top doar cu câteva dintre ele, nu știu câți dintre voi le știți, dar probabil o să înțelegeți sau o să aveți o vagă amintire despre ele.

1. Andersen povestitorul

Andersen povestitorul era un desen care anima poveștile lui Hans Christian Andersen și o făcea într-un mod de prima mână având în vedere vremea în care a fost creat, episoadele sunt incă pe YouTube, însă nu știu dacă lipsesc câteva.

2. Simsala Grimm

Simsala Grimm este tot un desen în stilul lui Andersen Povestitorul animând de data asta, într-o variantă mult mai blândă, poveștile fraților Grimm, doar că este o schimbare care se petrece in fiecare episod ci anume aceste două personaje, Yoyo și Doc Croc, care sunt acolo pe parcursul întregii povestiri.

3. Marcelino Panvino

Marcelino este un băiețel care a fost abandonat de mama lui săracă la o mănăstire imediat cum s-a născut. Deși călugării nu erau foarte incantati de ideea de a avea grijă de un bebeluș decid să îl crească ca pe unul de al lor.

Peste câțiva ani Marcelino află că are posibilitatea de a le vorbi animalelor și începe să le ajute pe fiecare.

4. Regele Shaman

Da, știu. Regele Shaman face parte din categoria anime nu desene, dar cum era dublat in română o să îl pun tot aici.

Regele Shaman era de pe un canal numit Jetix care a fost înlocuit mai târziu de Disney Channel și spunea povestea unui Shaman numit Yoh care împreună cu grupul său de prieteni este nevoit să se lupte pentru a deveni Regele Shaman. Este plin de acțiune, întorsături de situație și originalitate, îmi amintesc că atunci când eram mică nu ratam nici un episod iar uneori rămânea până târziu pentru a-l vedea din nou.

5. W.I.T.C.H

Witch a fost tot un desen de pe Jetix care a fost difuzat în România pe când eu eram prin generală. Acesta spune povestea a 5 fete care pot controla elementele și trebuie să aibă grijă de oamenii de pe pământ și nu numai. Trebuie să recunosc, animația este foarte bună iar asta ce e drept ajută mult desenul oricât de bună ar fi povestea din spatele său.

6. Billy și Mandy

 Billy și Mandy spune povestea a doi copii care au reușit să păcălească…ei bine..moartea când aceasta a venit să ia sufletul hamsterului lor. Nu doar că nu a mai luat viața nimănui dar a ajuns să fie și prietenul\servitorul celor doi. Un desen destul de întunecat ce e drept, însă grozav.

7. Samurai Jack

 Jack este un samurai care în timpul luptei sale cu demonul Aku este trimis din Era Feudală într-un viitor întunecat în care majoritatea populației este orice dar numai oameni nu și de fiecare dată când are loc o luptă importantă pe care aparent nu are cum s-o câștige ajunge cu părul în vânt, chiloți și sandale. Lăsând la o parte acțiunea prezentă în fiecare minut desenul acesta este destul de trist deoarece în anumite episoade chiar poți vedea disperarea lui Jack de a se întoarce acasă și durerea lui când nu reușește.