Music into my soul

 

 

 

Vassa și noaptea de Sarah Porter

Bookaholici, știți sentimentul acela în care vă treziți dintr-un vis în care într-o clipă îți pregătești o omletă apoi podeaua dispare și tu rămâi pe o bârnă, tigaia brusc dispare și ea iar tu îți aprinzi o țigară deși nu fumezi o scapi ia tot blocul foc, dar tu nu pățești nimic pentru că ai reușit cumva să ajungi ca prin magie jos?

Sunteți încă cu mine? Bine.

Dacă știți înseamnă că vă mai amintiți și senzația pe care o aveți când vă treziți și încercați să puneți cap la cap tocmai ce naiba s-a întâmplat.

Cam așa m-am simțit și eu după ce am citit primele trei capitole și promit că până la final o să înțelegeți de ce spun asta.

1. Preludiu în noapte

Da, acesta e numele primei părți\prolog, descrierea a fost destul de frumoasă, cam în genul unei povești pentru copii sau unei legende.

Prologul ne spune povestea Nopții care este atrasă și păcălită de niște carapace goale sub forma unor bărbați și astfel „tentaculele de întuneric” ajung să fie captive în interiorul lor de către o bătrână foarte bizară care a creat acele corpuri special pentru a întemnița părți din Noapte și a le lua, însă nu oricum și acum citez:

Spunând acestea, așeză o cască pe capul alb-negru. Coiful era imens, ca o cupolă de planetariu și, deși părea mult mai mare decât capul, se potrivea totuși perfect. Așeză un vizor de sticlă neagră, opacă pentru ochii săgetați de stele.

Frântură pierdută a Nopții se liniști, adormind în ceea ce părea a fi un bărbat mare și musculos.

Bărbatul stătea călare pe ceva asemănător cu o motocicletă neagră, iar bătrâna de întinse și porni ceva ce nu era, de plus fapt, un motor, desi suna ca și când ar fi fost. Noaptea privi cum temnița in un formă de bărbat începu să se învârtească în cerc iar și iar.

Ce e drept finalul pare destul de complicat, dar precum în Monte Cristo fiecare parte este importantă pentru a înțelege restul poveștii așa că dacă ceva nu are sens pe moment vă promit că va avea mai târziu.

2. Știu că citești acest articol pe sărite așa că voi fi scurtă

Unii oameni s-ar putea să aibă nevoie să recitească capitolul 1 și 2, știu pentru că sunt unul dintre ei.

În capitolul 1 facem cunoștință cu Vassa, surorile ei vitrege Chelsea și Stephanie și cu păpușa ei Erg care locuiește în buzunarul său mănâncă, fură și face probleme oricui apucă în special Vassei.

Dacă Erg nu se poate controla e de datoria mea să o țin din scurt. Încep să mă gândesc la lanțurile acelea pentru chei, care se încuie.

Vassa ajunge să locuiască cu familia sa vitregă după moartea mamei sale într-un Brooklyn în care magia e la tot pasul, însă cel mai ciudat este că ziua durează câteva ore însă o noaptea poate face cât două zile sau 2 săptămâni.

Un alt lucru bizar este un lanț de magazine dansatoare BY’s în care oamenii intră după o pungă de chipsuri și ajung decapitați de către Babs, femeia care deține magazinul, pentru furt iar capetele lor sunt așezate în țepușe lângă magazin drept avertisment în stilul Game of Thrones.

3. Becuri și mânuțe umblătoare.

Problemele Vassei incep cu sora sa Stephanie orbecăind pe semi-intuneric, când află că toate becurile din casă s-au ars brusc se încăpățânează să meargă să cumpere o cutie de la magazinul menționat mai sus în ciuda celeilalte surori a ei, Chelsea, care încearcă să o oprească.

Când ajunge la BY’s și îl oprește din dansat rostind „Intoarce-te, intoarcete și stai așa te-a așezat mama! Înfruntă-mă, înfruntă-mă” (stați, stați, fac o scurtă paranteză aici, fraza asta trebuie să sune mult mai  a bine în engleză pentru că  în română nu pare decât ridicolă) o găsește pe vânzătoare dormind în post, însă nu și cutia de becuri dând mereu peste orice altceva.

După ce se rotește de câteva ori prin magazin află și motivul pentru care oamenii sunt mereu acuzați de furt și anume niște mâini care le strecoară produse in buzunare.

Erg mușcă mâna înainte că aceasta să reușească să îi însceneze furtul Vassei. Bătrâna care se trezește evident la momentul oportun nu o poate acuza de furt din moment ce produsul nu se află asupra sa, însă nici nu are de gând să o lase să scape ușor așa că o obligă să lucreze la magazin in schimbul vieții sale fără a face vreo greșeală timp de 3 nopți care par nesfârșite și asta nu din cauza clienților.

– Un mic sfat, fetițo. Nu e înțelept să rostești cuvinte precum bine sau rău, corect sau greșit în magazinul meu. Cât timp ești aici, numai eu stabilesc semnificația unor astfel de cuvinte și s-ar putea să nu îți pese de definiții.

********************************************************************

 

PĂREREA MEA

Acum dacă voi ați citit-o și nu o să vă placă ce am scris sau nu sunteți de acord să îmi fie cu iertare, dar sa fiu a naibii dacă schimb vreun cuvânt.

Ce mi-a plăcut

• Personajele sunt bine conturate iar povestea din spatele lor destul de definită, ceea ce în cazul unui personaj secundar nu este chiar necesar, însă este de apreciat;
• Acțiunea are loc într-un timp foarte decent. Nu este nici grăbită nici întinsă în așa măsură încât să te plictisească înainte ca măcar să ajungi la magazinele dansatoare.

Ce nu mi-a plăcut 

• Aici am o problemă cu unele fraze care nu par a fi bine așezate. Sunt unele propoziții care par destul de prost scrise, însă cum nu am citit cartea în engleză nici nu mă pot pronunța mai mult.
• Descrierea la prima vedere a fost destul de încurcată, asta și pentru că probabil nu mă așteptam să citesc despre magazine dansatoare, sora lui Pinocchio și nici să găsesc rudele mânuței din Familia Addams.

                                                  În concluzie

Stau aici și mă gândesc dacă cineva chiar o să citească tot ce am înșiruit eu mai sus.
±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±±

• Autor- Sarah Potter
• Titlu- Vassa și noaptea
• Titlu original- Vassa in the night
• Număr pagini- 336
• Editura- Nemira

Nota mea- 9,90

Recenzie: Luna ucigașă de N.K Jemisin

              Toată lumea are nevoie de un vis, chiar și de unul fragil. Uneori visele mici cresc fără ca măcar să realizezi, nu păși peste cadavre ca să strălucești în ochii celorlalți precum soarele, luna mereu este mai frumoasă.

      În cetatea Gujaareh pacea este o lege pe care nimeni nu îndrăznește să o încalce. Colectorii se mișcă în tăcere pe străzile cetății asemenea unor umbre pentru a fi siguri că nimeni și nimic nu strică echilibrul orașului, ei sunt preoți ai Zeiței Viselor culegând magia din visele celor adormiți folosind-o pentru vindecări și luarea vieților celor considerați corupți.

Orașul este păzit și ținut sub control, dar conspirația de care ei de temeau ia naștere în marele templu al cetății. Ehiru, unul dintre colectori, începe să își pună întrebări în legătură cu misiunea sa atunci când visătorii incep să fie uciși în numele Zeiței pe care el o slujește. În cele din urmă acesta ajunge să protejeze fix persoana pe care trebuia să o ucidă, Ehiru trebuie să își pună ordine în viață și să ia o decizie în cea ce privește moralitatea și lucrurile crezute până acum firești.

Citate:

Ai atât de multe secrete că unele dintre ele se destăinuie atunci când te uiți în altă parte.

Chiar și acum Ehiru îi remarcă pe cei care se dădeau la o parte în timp ce pășea pe străzi în roba sa formală de Colector, cu fata acoperită de glugă, cu trandafirul negru de oază pe umărul său.

Când eram mic nu înțelegeam sensul războiului, îmi doream să devin Colector pentru a-i proteja pe ceilalți. Încă nu înțeleg la ce ajută războiul, dar acum înțeleg că unii trebuie lăsați să moară în chinuri.

Monștrii în întuneric. O magie atât de respingătoare încât chiar și preoții criminali ar fi dezgustați, dacă ar afla de ea. Era limpede cineva își dorea să fie sigur că nu vor afla.

Vrăjitoria era ca laptele de mamă pentru oamenii din Gujaareh. Erau îmbibați de necesitatea ei, mândri de beneficiile ei, nepăsători față de consecinte. Era imposibil să înțelegi Gujaarehul fară să cunoști sursa puterii sale.

Opinia mea : 

Trebuie să recunosc, coperta este superbă deci cine a editat asta are un mare bravo.

Începutul a fost destul de greoi și pentru o vreme am avut tendința să renunț la ea, apoi citind totuși câte puțin înainte de culcare mi-am dat seama că îmi place destul de mult, se vede că este muncită de către autoare și personajele sunt bine conturate, deși după cum am spus începutul nu a avut un mare impact asupra mea odată citită pe de-a-ntregul înțeleg de ce seria Vise Intunecate a fost nominalizată la premiile Nebula și World Fantasy Award.

Titlu- Luna ucigasă
Autor- N.K Jemisin

Serie- Vise Intunecate

Gen- Fantasy

Editura- Nemira

Colectia- Nautilus

Traducere- Silviu Genescu

Anul aparitiei- 2015 ( Romania)

Titlu original- The Killing Moon

Număr pagini- 397

Nota mea- 9

Cartea a fost oferită de către Târgul Cărții. Mulțumim.

Music into my soul

Favorite trailer

Colț Alb de Jack London

Bookaholici, Colț Alb a fost un roman pe care l-am citit în generală cam pe la sfârșitul clasei a 8-a, adică cu 3 clase față de când profesoara mi-a cerut să o fac pe simplul motiv că nu suport literatura, sau orice altceva, care îmi este băgat pe gât.

Bill și Henry, doi oameni curajoși/ căutători de cadavre, se află în ținutul sălbatic al nordului/ Wild-ul, căutând cadavrul unui bărbat dispărut de ceva vreme. Povestea lui Colț Alb nu incepe chiar de aici ci aici ne arată povestea părinților săi, mai exact a mamei sale, care atrăgea câinii celor doi bărbați pentru a-i mânca.

Colț Alb apare ceva mai târziu el fiind rezultatul cățelei din haită și al unui lup bătrân fiind și singurul care reușește să supravietuiască dintre frații și surorile lui.

Numele de Colț Alb îl primește atunci când el și mama lui sunt găsiți de un trib de amerindieni.

Un sfert din carte este lipsit de dialoguri deoarece descrie felul în care Colț Alb realizează și de acomodează cu lumea exterioară și anume învață ce înseamnă pământul, râul, setea, binele și pericolul. Învață ce anume este orice lucru pe care il atinge și dacă acesta îl ajută să trăiască sau doar îl rănește. Practic este exact ca atunci când vezi un copil crescând.

 Cartea pe care o am acum lângă mine este una in engleză, dar am și una prin casă în română, însă nu știu sigur editura și cum încă nu am găsit-o nu vreau să vorbesc prostii.

Top desene animate din copilărie

Bookaholici, ori desenele de pe când eram eu mică erau foarte bune, ori am crescut\imbatranit și nu văd decât încercări nereușite, în anumite cazuri.

Deși în copilărie am văzut o grămadă de desene pe care le-am iubit am ales să fac un top doar cu câteva dintre ele, nu știu câți dintre voi le știți, dar probabil o să înțelegeți sau o să aveți o vagă amintire despre ele.

1. Andersen povestitorul

Andersen povestitorul era un desen care anima poveștile lui Hans Christian Andersen și o făcea într-un mod de prima mână având în vedere vremea în care a fost creat, episoadele sunt incă pe YouTube, însă nu știu dacă lipsesc câteva.

2. Simsala Grimm

Simsala Grimm este tot un desen în stilul lui Andersen Povestitorul animând de data asta, într-o variantă mult mai blândă, poveștile fraților Grimm, doar că este o schimbare care se petrece in fiecare episod ci anume aceste două personaje, Yoyo și Doc Croc, care sunt acolo pe parcursul întregii povestiri.

3. Marcelino Panvino

Marcelino este un băiețel care a fost abandonat de mama lui săracă la o mănăstire imediat cum s-a născut. Deși călugării nu erau foarte incantati de ideea de a avea grijă de un bebeluș decid să îl crească ca pe unul de al lor.

Peste câțiva ani Marcelino află că are posibilitatea de a le vorbi animalelor și începe să le ajute pe fiecare.

4. Regele Shaman

Da, știu. Regele Shaman face parte din categoria anime nu desene, dar cum era dublat in română o să îl pun tot aici.

Regele Shaman era de pe un canal numit Jetix care a fost înlocuit mai târziu de Disney Channel și spunea povestea unui Shaman numit Yoh care împreună cu grupul său de prieteni este nevoit să se lupte pentru a deveni Regele Shaman. Este plin de acțiune, întorsături de situație și originalitate, îmi amintesc că atunci când eram mică nu ratam nici un episod iar uneori rămânea până târziu pentru a-l vedea din nou.

5. W.I.T.C.H

Witch a fost tot un desen de pe Jetix care a fost difuzat în România pe când eu eram prin generală. Acesta spune povestea a 5 fete care pot controla elementele și trebuie să aibă grijă de oamenii de pe pământ și nu numai. Trebuie să recunosc, animația este foarte bună iar asta ce e drept ajută mult desenul oricât de bună ar fi povestea din spatele său.

6. Billy și Mandy

 Billy și Mandy spune povestea a doi copii care au reușit să păcălească…ei bine..moartea când aceasta a venit să ia sufletul hamsterului lor. Nu doar că nu a mai luat viața nimănui dar a ajuns să fie și prietenul\servitorul celor doi. Un desen destul de întunecat ce e drept, însă grozav.

7. Samurai Jack

 Jack este un samurai care în timpul luptei sale cu demonul Aku este trimis din Era Feudală într-un viitor întunecat în care majoritatea populației este orice dar numai oameni nu și de fiecare dată când are loc o luptă importantă pe care aparent nu are cum s-o câștige ajunge cu părul în vânt, chiloți și sandale. Lăsând la o parte acțiunea prezentă în fiecare minut desenul acesta este destul de trist deoarece în anumite episoade chiar poți vedea disperarea lui Jack de a se întoarce acasă și durerea lui când nu reușește.

Music into my soul

Book tags aleatoriu

Bookaholici, nu am creat niciodată propriul meu tag și nu știu dacă acum va ieși mare brânză. Aseară mă uitam pe WordPress și căutăm taguri făcute pentru a fi sigură că nu mă trezesc cu unul deja creat de cineva. Am găsit o grămadă legate de sărbători, mâncare, personaje și mi-am zis că  toate ideile pe categorii sunt deja luate, dar nu am găsit nici un tag aleatoriu în care doar să pui întrebări, de fapt nu chiar, la întâmplare, sunt convinsă că există și ăsta pe undeva, dar cum nu l-am găsit mă bazez pe asta.

1. O carte care ți-a rămas în cap multă vreme după ce ai terminat-o.
2. Un personaj pe care îl detești cu toată ființa ta
3. O scenă/un moment dintr-o carte care te-a făcut/aproape te-a făcut să plângi 
4. Prima carte pe care ți-o amintești din copilărie
5. Ce carte ai recomanda unui prieten care nu citește?
6. Un personaj pentru care ai sentimente mixte
7. Un personaj care a devenit cel mai bun exemplu pentru tine
8. Povestea preferată din copilărie
9. Un loc dintr-o carte în care ți-ar plăcea să ajungi
10. Un personaj pe care ai vrea sa il readuci la viață
11. O carte de la care aveai așteptări foarte mari, însă a ajuns sa te dezamăgească.
12. O carte care te-a mișcat 

Bun, și cum e frumos o să fiu și prima care o să se ocupe de acest tag, țin să menționez că m-am gândit la câteva când eram la muncă și la încă câteva in timp ce scriam, dacă am scris vreuna la fel cu altele de pe alte bloguri văzute de voi sau făcute de voi să îmi fie cu iertare.

1. O carte care ți-a rămas în cap multă vreme după ce ai terminat-o.

Cred că a fost Pădurea Damnaților, de fapt sigur a fost, am ajuns să i-o povestesc prietenei mele cap coadă într-o seară în care am ieșit cu ea, a avut un impact puternic asupra mea făcându-mă să pun la îndoială luciditatea fiecărui om de pe pământul ăsta și că oricât de puternic ai fi niște simple iluzii te pot doborâ.

2. Un personaj pe care îl detești cu toată ființa ta

Incă trebuie să justific? Bine. Știu că mama lui a fost tot timpul cea care i-a suflat in ceva cum că el e cel mai mare și cel mai tare, dar asta nu îl scutește de faptul că a avut un creier pe care nu l-a folosit. Totuși trebuie să recunosc singurul bun la Joffrey este actorul care îl joacă, nu toată lumea poate să întoarcă jumătate de planetă împotriva sa cu un singur rol.

3. O scenă/un moment dintr-o carte care te-a făcut/aproape te-a făcut să plângi

Asta este destul de ridicol pentru că în loc să plâng la o scenă sau un moment cu adevărat trist am făcut asta la sfârșitul cărții Creatura de John Saul, deși povestea in sine este bună, nu grozavă, însă destul de bună cât să merite citită până la capăt. *Spoiler Alert* La finalul cărții nu m-am putut gândii decât la micuța fetită care acum va trebui să trăiască fără mama și tatăl ei.

4. Prima carte pe care ți-o amintești din copilărie

Când eram mică o aveam pe mama care să mi le citească până să învăț, dar cred că prima poveste auzită de mine a fost „Capra cu 7 iezi” pe care mi-o spunea, nu o citea, înainte să adorm. Probabil de aceea am ajuns și atât de morbidă acum.

5. Ce carte ai recomanda unui prieten care nu citește?

Din moment ce nu citește mi-aș răci gură de pomană încercând să îi explic cât de grozav este să întorci paginile unei cărți noi nouțe și cât de grozavă este povestea, în schimb as alege o carte deja ecranizată care îi place și dacă este o serie îi dau doar un singur volum pentru a nu băga groaza in el

6. Un personaj pentru care ai sentimente mixte

Aici sunt mult, mult, mult prea multe. Dar personajul care m-am făcut să fiu pe jumătate de partea lui deși timp de 3 volume l-am vrut mort a fost pentru Tiranul din Cronicile Lumii Pământene *Spoiler Alert* cunoscut mai târziu drept Aster. Pur și simplu perspectiva sa asupra lumii este cât se poate de justă iar telul lui de a schimba lumea în care de află e de apreciat, doar că acțiunile sale sunt asemenea lui Light Yagami din Death Note doar că fără un Carnet al Morții.

7. Un personaj care a devenit cel mai bun exemplu pentru tine

Acela a fost clar Edvard Voșk din Regatul Ghețurilor, el era genul de rege, bărbat, model perfect. Nu era gelos, nu se credea mai presus că alții și avea respect față de toți inclusiv față de tatăl lui care îl altoia din cine știe ce motiv. Un fel de Isus, moral, rus, exceptând că a fost căsătorit de 2 ori și nu întorcea și celălalt obraz când lucrurile scăpau rău de sub control.

8. Povestea preferată din copilărie

Crăiasa Zăpezii de Hans Christian Andersen, nu știu de ce pur și simplu a fost povestea care mi-a plăcut cel mai mult

9. Un loc dintr-o carte în care ți-ar plăcea să ajungi

Probabil sunt țignită, dar mi-ar plăcea să mă aflu în arena din Jocurile Foamei. Nu din cauză că aș fi vreun ninja reîncarnat, dar mi-ar placea să văd cât aș putea să rezist fără să mă aleg cu un cuțit în spate.

10. Un personaj pe care ai vrea sa il readuci la viață

*Spoiler Alert* 

Mi-ar plăcea să îl pot readuce la viață pe Roberth Baratheon, de ce? Pentru că îmi place familia Stark iar faptul că el a mers la vânătoare a…cam stricat viețile tuturor.

11. O carte de la care aveai așteptări foarte mari, însă a ajuns sa te dezamăgească.

Fălci de Peter Benchiley, nu că nu ar fi fost o poveste proastă, începutul mi-a plăcut chiar foarte mult, dar mi s-a părut de prost gust ca în loc să te concentrezi pe acțiunea propriu-zisă să umpli aproape două capitole cu o aventură ieftină în care arată pas cu pas cum soția lui Brody îl înșeală cu colegul sau mai tânăr. Poate sunt prea morală sau doar idioată, voi alegeți.

12. O carte care te-a mișcat

Împăratul muștelor de William Golding. A fost și curios și dureros să văd niște copii normali învățați de mici respectul și loialitatea cum se transformă în niște sălbatici care nu realizează gravitatea unei crime și totul din cauza unei frici iraționale.

 Nu am de gând să dau acest tag nimănui, dacă doriți să îl faceți sunteți invitații mei.

Jocuri paranormale pe care nu ar trebui să le joci

Bookaholici, oricine a citit articolele publicate de mine aici e posibil să fi realizat că eu mă ocup și de poveștile de groază însă și de articolele Science Facts. Azi o să mă ocup doar de acest top cu jocuri paranormale și vă voi explica altă dată cu adevărat motivele pentru care nu ar jucate.

1. Bloody Mary

Pun pariu că doar toată lumea se aștepta la asta.

Jocul Bloody Mary a început pe undeva prin America, evident, jucat in special la petreceri.

Regulile sunt simple: Du-te in baie, noaptea, aprinde o lumânare sau 2, holbează-te in oglindă și spune „incantația” după care ai vrea să apară.

Vă simt puțin confuzi, o să explic mai clar.

Bloody Mary are mai multe variante:

1. Este o fată foarte frumoasă care a fost desfigurată într-un accident și pentru a fi chemată trebuie să îi strigi numele și să îi spui cat de urâtă poate să fie

2. O mamă care și-a pierdut copilul și în cazul ăsta trebuie să urlii in fata oglinzii că tu ești criminalul

3. Ar putea fi regina sângeroasă a Angliei sau Ungariei iar în cazul ăsta trebuie ori să îi zici numele de 3 ori să te învârți in loc de 2 ori tot rostindu-i numele.

Alegeți voi

2. Daruma-san

Daruma-san este o legendă japoneză ce poate chema printr-un ritual o fantomă care să se țină după tine toată ziua.

După ce se lasă întunericul du-te in baie, umple cada cu apă uită-te la reflexia ta, deși o să fie cam greu din moment ce ai lumina stinsă, și spune „Daruma-san”. Bun acum ia sticla de șampon de pe casă și începe să îți speli părul deasupra căzii. În tot timpul ăsta rosteste-i numele femeii japoneze cu un singur ochi imaginându-ți cum aceasta de află în spatele tău intreba-o de câteva ori „Cum ai căzut in cadă?” După ce ai terminat du-te la culcare, jocul va începe mâine dimineață. Daruma-san te va urmării toată ziua, cea ce sincer sper că nu tot timpul, iar dacă te uiți după umăr și vezi că s-a apropiat prea mult îi spui să stea și cu o mână lovești lung de și sus în jos spunând „Ai pierdut eu am câștigat”. Acum știu că am promis să las comentarile, dar de unde naiba știe ea ce bolborosesc eu cu capul in jos in română?

3. Omul cu glugă

După ce se lasă întunericul va trebui să găsești o cabină telefonică, ca cea de sus, și să formezi numărul: 28496888 și să spui că ai nevoie de un taxi, apoi după ce închizi trebuie să suni la același număr doar că invers și îi ceri tot un taxi. După ce ai terminat dă foc cabinei și așteaptă mai la depărtare până apare un taxi. Când te vei urca vei adormi instant iar când te vei trezi va fi ora 03:33 iar la volan se va afla omul cu glugă. Dacă vrei sa termini jocul te duci la urechea sa și îi spui ” Vreau să cobor” sau ” am aflat ce am vrut” sau orice da de înțeles că nu vrei să continui, vei adormi din nou și te vei trezi acasă la tine, dacă continui te rog să ne spui și nouă ce s-a întâmplat mai departe. Povestea asta pare mai degrabă inventată de un piroman care voia să scape basma curată.

4. Dorințe arzătoare

Ca să joci jocul ăsta vei avea nevoie de o foaie de hârtie, o cutie de chibrituri și un creion. Va trebui să mergi într-un loc fără ferestre, cum ar fi pivnița sau podul, ceva îmi zice că tot americanii au inventat asta, iar pe întuneric va trebui să scrieți câteva dorințe, dacă ai scris frumos și ordonat dorințele ți se vor îndeplini dacă nu casa ta va fi cuprinsă de flăcări. Majoritatea oamenilor spun că nu ar trebui să joci asta din cauza riscului de a supăra spiritele, eu spun să nu te joci cu focul sub nici o formă iar dacă tot ai de gând să te încăpățânezi măcar ia o găleată cu apă cu tine.