Concurs!

WhatsApp Image 2017-09-19 at 12.47.19

Durata concursului 19.09 -19.10.2017.
Like and Share concursului. Like paginii de facebook a blogului. Ultima carte citită de la editura Rao.
Extragerea se va face prin Random.org.
Nu uitaţi să daţi follow blogului!

Anunțuri

Factorul Groazei de Robert Harris

Bookaholici, Robert Harris ne transpune prin intermediul poveștii sale într-o lume în care tehnologia e pe cale de a ne controla viețile, cea ce nu e foarte diferit de zilele noastre. Tehnologia a avansat foarte mult în foarte puțin timp așa că nu e de mirare că azi îl putem avea pe Robotboy in realitate.

Nu zic că tehnologia nu este de folos, nici vorbă, doar eu o folosesc acum să scriu asta iar voi o veți folosi ca să o citiți în caz că reușiți să dați peste ea, tot ce spun e că dacă vă încredeți mai mult în ea decât în capacitățile voastre s-ar putea, ca peste multe generații și clar nu în România, să ajungeți în aceeași situație ca Alexander Hoffman. Cine e Alexander Hoffman? Ei bine ăsta e momentul în care voi face o încercare subtilă de a sări de la introducere la recenzia propriu-zisă a cărții.

Alexander Hoffman este un bărbat care are următoarele titluri: om de afaceri, cercetător, geniu matematic. Ultima nu i se potrivește în totalitate deoarece atunci când a creat programul VIXAL-4, care putea alege cum să joace la bursă în situații riscante și să reușească să facă, la propriu, bani pe bandă rulantă, nu se gândise că o mașinărie, ironic precum o ființă umană, are limitele sale.

În momentul in care VIXAL scapă de sub control pe piață se crează un haos pe care Alexander Hoffman nu știe cum să îl mușamalizeze.

Cum am spus tehnologia a avansat ridicol de mult în foarte puțin timp, dacă stați bine să vă gândiți timp de secole întregi oamenii au trebuit să se descurce singuri cu mâinile goale, dar în ultimele 2 secole am ajuns de la trăsură la tren, la masini, la membre bionice care pot fi folosite exact ca cele adevarate până la tableta pe care o folosesc să scriu acum și multe altele care nu îmi vin pe moment în minte.

Într-o secundă, își calculă pașii, estimând distanța pe care o avea de parcurs, cântări șansele, apoi făcu un alt salt spre scări și strigă din toate puterile:

– Gabrielle! Gabrielle!

De-abia ajunse la jumătatea podelei de marmură, când totul păru să explodeze în jurul său. Scările se cutremurau, dalele pardoselii de ridicau, pereții se prăbușeau in noapte.

Încercă să ghicească ceva in privirea ei, dar nu văzu decât plictiseală. ” Probabil dă vești proaste tot timpul”, își spuse.

– S-ar putea să nu fie nimic. Dar, și țineți minte că doar speculez, ipotezele ar fi scleroză multiplă sau demență. Mai bine să fiți pregătit, îi spuse ea și-l bătu pe mână. Duceți-vă la doctor, monsieur. Credeți-mă pe cuvânt. Groaza înseamnă de fapt să nu știi.

Preț de câteva secunde, Hoffman rămăsese neclintit, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Traversă cu ezitare coridorul și apăsă butonul de chemare. Ușile se deschiseră către tubul de sticlă care forma casa liftului. Se aplecă peste margine, privind golul de cincizeci de metri la al cărui capăt întunecos și liniștit de afla parcarea subterană. Țipă cu disperare:

– Ghana!

Cartea Factorul groazei de Robert Harris poate fi comandată online pe website-ul  editurii All

Wishlist!

  1.  Warcross de Marie Lu
  2.  Trădarea de Marie Rutkoski
  3.  Choice de Livia Furia
  4.  Zile dense, Nopți imposibile de Lina Moacă
  5.  În ape adânci de Paula Hawkins
  6.  Ce a lăsat în urma ei de Ellen Marie Wiseman
  7.  Vrăjitoarele de Roald Dahl
  8.  O buclă în timp de Madeleine L’Engle

Dar voi? Ce titluri aveți pe wishlist?

Dacă ai trăi\vizita…

Bookaholici, articolul ăsta nu se diferențiază prea mult de cel cu „tradiții din jurul lumii” exceptând că de data asta voi veți putea fi „în mijlocul acțiunii”.

Deci….

Dacă ai trăi\vizita

  • Africa- Ai putea bea bere din banane

 Berea din banane se găsește cel mai des in Tanzania și se face prin fermentarea lor, ce-i drept în condiții destul de neigienice dacă ne luăm după standardele europene.

  • Japonia- Nu ai avea voie sa fi obez

 Și nu, nu mă refer că ai fi încurajat să pierzi câteva kilograme, mă refer că ești forțat să o faci. Obezitatea este interzisă prin lege așa că bărbații peste 40 de ani nu au voie să aibă o talie mai mare de 80 de cm iar femeile de 85 , de fapt angajații au datoria de a le măsură talia angajaților odată pe lună și să le atragă atenția pentru că altfel riscă să fie amendați iar cel mai incredibil lucru este că ei au până și clinici speciale care să îi ajute să slăbească. Ironia face că Japonia să fie și cea care a inventat luptătorii sumo.  Legea de aplică doar locuitorilor Japoniei cât timp ești turist poți mânca cât de mult dorești.

  • Germania- Ai fi amendat pentru că ai rămas fără combustibil autostradă
  •  Vă explic imediat, pe străzile din Germania se conduce cu o viteză atât de mare încât dacă nu ți-ai făcut calculele cum trebuie și ai rămas fără benzină vei fi amendat pentru că din cauza neatenției tale ceilalți șoferi, care merg cu viteză mare, riscă să facă accident din cauza ta. Pe scurt in loc să îi amendeze pe cei care gonesc pe autostradă poliția, care trebuie anunțată personal, o să îi ia la ochi pe cel care a rămas cu mașina în drum.
  • Rusia- Ai avea cel puțin un costum tradițional în dulap.

 Nu trebuie să fie un anumit tip de port, poate să fie un costum tradițional sau o rochie, o haină, păstrată de la bunici. Rușii sunt mândri de istoria și tradițiile lor vrând să le păstreze cât mai mult posibil, și sincer privind la Rusia astăzi nici nu îi învinuiesc.

  • Turcia- Ai știi să faci măcar un desert de al locului

 Bine, asta nu e complet adevărat, dar îl vei recunoaște sigur după gust. Mereu când mă gândesc la Turcia primul lucru care îmi vine în minte sunt dulciurile lor care ar putea să îmi dea diabet in secunda doi, de fapt îmi amintesc că am cumpărat în urmă cu 2 ani din Saturn o înghețată turcească de la o tarabă, deși nu cred că aș putea să o numesc înghețată deoarece era mai mult o cremă, și primul lucru pe care l-am făcut cu prietena mea a fost să dăm pe gât cate o sticlă de apă.

  • Franta- Nu ai avea voie să porți pantaloni ca și femeie (Lege abolita in 2013)

  Legea a fost dată în anul 1799 și a avut o schimbare in anul 1892 pentru a le permite să călărească și în 1902 pentru a merge cu bicicletă și abea in anul 2013 guvernul francez a renunțat la această lege.

  • Grecia- Nu ai vedea nimic rău in a sparge farfuriile

 Nu mă refer la cele de acasă ci la petreceri, nunți sau orice ține de distracție. Grecii consideră spartul farfuriilor ca aducătoare de noroc și un mod foarte bun de a te elibera de stres. Un lucru e clar: nu aș vrea să fiu eu cea care trebuie să le plătească.

  • India- Te-ai trezi peste noapte cu o nuntă aranjată

 Hai să ne înțelegem India nu e singura care încă practică căsătoria aranjată, dar este singura care nu pare atât de groaznică in privința asta. Deobicei tinerii nu știu nimic unul despre altul și uneori nu află de planurile părinților săi decât pe ultima sută de metri iar refuzarea sa este considerată o adevărată ofensă față de vârstnici, bunici, părinți iar refuzul in general de a te căsătorii reprezintă un tabu în majoritatea zonelor din India fie rurale sau urbane. Pe lângă încălcarea liberului arbitru India mi se pare mult mai pașnică decât ce am găsit până acum. Și înainte de a încheia țin să precizez că această tradiție este doar in cazul celor de religie hindusă și bengaleză, evident că sunt și zone în care nu de mai ține cont de ea.

Vreți să vedeți Praga de aur?

Mulțumesc Libris pentru această carte!

Titlu: Vremurile bune de altădată

Autor: Bohumil Hrabal

Categorie: Beletristică

… ar fi fost de-ajuns un strănut ca toate resturile danturii să-i zboare în odaie ca niște petale uscate de flori de iasomie, care, în adierea ușoară a vântului, cădeau din boschete, presărându-se pe jos, ca fulgii unei ninsori de vară…

Povestirile lui Bohumil Hrabal sunt încărcate de umor de cea mai zeflemistă natură: pățanii, petrecanii, povești lăsate neterminate, povești cu tensiune narativă dar fără punct culminant, povești cu mincinoși, motocicliști și înmormântări, cu personaje exagerate, vesele, furioase, indiferente. Universul lui Hrabal, care pare a-și avea centrul de interes în Praga și împrejurimi, abundă în personaje inedite, care își depană pe rând istoriile pe fundalul unor pagini întregi de dialog sau blocuri narative gigantice.

21754639_2034015043497041_747013261_n.jpg

Un bărbat gras și frumos se întristează pentru că ajunge să mănânce salamul pe care îl păstrează pentru prietenii săi (În grădină). Un tânăr asistent de instalator se îndrăgostește de o țigancă ce muncește la fabrica de cărămidă după ce aceasta îi cere un pulover în mijlocul străzii (Romanță). O fată oarbă și ceilalți pasageri din vagonul său povestesc despre tații lor în drum spre Praga, iar unul dintre călători ajunge să alerge de-a lungul trenului ca să-și termine povestea (Ochi de diamant). Un tânăr intră cu o carte într-o tavernă și e criticat de cârciumar și companionii săi. După aia, intră un fost jucător de fotbal cu o tavă mare cu varză călită (O după-amiază anostă). Un bărbat misterios cu o pălărie albă îi promite naratorului o înmormântare pe cinste, pentru a muri peste câteva zile (Domnul Iontek).

Dumnezeule mare, cum văd, tatăl dumneavoastră a fost și el un om celebru! izbucni Vendulka. Un tată care s-a prefăcut în oglinzi.

Desigur, acestea sunt doar câteva dintre minunatele peripeții puse pe hârtie de autorul ceh, care mai scrie, printre altele, și despre lecțiile sale de motocicletă, pasiune moștenită de la tatăl său, care a fost, la vremea sa, mare cascador. Discuțiile cehilor despre fotbal, mașini, vânătoare și gătit arată că, în ticurilor și bizareriilor lor, aceștia sunt oameni oarecare, ancorați în lumea în care trăiesc. Frumusețea povestirilor reiese totuși din momentele de joacă, de abandonare a realității și intrare în vis, minciună sau spectacol.

Personajele lui Hrabal sunt mari actori.

… poate pentru a ne demonstra că pisicile îi sunt mai dragi decât noi, cei de afară, nu se stăpânea nicidecum și, când te uitai, se apleca asupra pisicilor, care-i dădeau, pe rând, câte un pupic pe frunte, și iar se ducea domnul Novak după flori și ghivece cu ciclame, și iar împletea ghirlande din crenguțele de asparagus…

Top povești de groază pentru copii

Bookaholici, poveștile pentru copii nu au fost din totdeauna menite lor, dar asta nu înseamnă că au fost excluși, căci să fim serioși nu avea rost să îți înveți copilul că viața este roz când oricum aveai de gând să îl căsătorești la 16 ani.

Motivul pentru care oamenii au ajuns să le pună în categoria aceasta este din cauza faptului că atunci când au apărut, în masă, cărțile de cercetare psihologică, romanele sau orice altceva care îți putea oferi o imagine sofisticată cât timp o țineai in mână poveștile cu prinți și prințese au fost văzute că fiind mult prea copilăroase. Cu toate astea au existat o mulțime de povești atât de oribile încât nu au rezistat cu totul trecerii timpului unele fiind modificate pentru a fi mai prezentabile iar altele au dispărut cu totul.

1. Scufița roșie

 Povestea scufiței roșii a apărut pe undeva prin secolul al 10-lea și de atunci a tot fost refăcută pentru că varianta sa originală e destul de oribilă.

 De fapt sunt atât de multe variante încât aș putea să fac un post numai despre ele, dar cea care le întrece pe toate este aceea în care lupul de dă drept bunica ei și o invită să ia masa cu ea, astfel Scufița roșie ajunge să își mănânce propria bunică.

După ce lupul se arată și îi zice ce tocmai a făcut o închide în casă și îi zice sa mai dea hainele jos in timp ce el stătea pe un fotoliu, evident că el nu a stat doar să se uite la ea și a violat-o ajungând să își înfigă ghearele în gâtul ei in timpul actului această căzând moartă. Evident nimeni nu a făcut vreun film acestei variante și nici nu cred că cineva și-ar dori să vadă așa ceva.

2.  Mica sirenă

 Ultima dată când am scris despre povestea sa nu am intrat în detalii, mă voi revanșa acum.

Mica sirenă scrisă de Hans Christian Andersen are un final mult mai trist decât am văzut în variantele de la Disney sau Minimax. În varianta originală aceasta de îndrăgostește de prințul pe care îl salvează de la înec și pentru a putea fi împreună cu el de duce la vrăjitoare, nimic neobișnuit până acum, dar față de ecranizările sale animate vrăjitoarea nu ii ia vocea pur și simplu ci ii taie limba apoi o înghite pentru a avea glasul său.

Odată ce a ajuns să aibă picioare aceasta ajunge să eșueze pe plajă unde e găsită de prinț, dar acesta de dovedește a nu fi chiar un domn. O ia la castelul sau cu adevărat, însă doar pentru a o umili in permanență profitând de faptul că nu poate cere ajutor.

Deși o chinuise în tot acest timp când prințul de însoară cu altcineva ea tot are inima sfărâmată, fix în seara acea surorile ei îi spun că pentru a rupe vraja trebuie să îl înjunghie cu un pumnal luat de la vrăjitoare. Fata intra peste ei in noaptea nunții lor, după ce aceștia au adormit, dar cum încă îl iubește nu poate să o facă așa că, precum o avertizase vrăjitoarea, in dimineața aceea se transformă în spuma mării, un proces foarte dureros deoarece oasele ii fuseseră zdrobite și carnea sfâșiată de valuri.

3. Pocahontas

 Pocahontas, pe numele ei real Matoaka, era o fata amerindiană și fiica șefului de trib. În cea ce privește povestea de la Disney, da e adevărat că ea îl salvase pe englezul luat prizonier de tatăl ei, dar nu au avut nici o relație pentru că asta ar fi intrat la capitolul pedofilie. Matoaka avea 12 ani in timp ce el avea în jur de 25-30 de ani. Abea 5 ani mai târziu, când relațiile cu englezii de degradaseră, aceasta fu răpită iar soțul ei ucis. A fost dusă în Anglia, convertită la creștinism și a primit numele de Rebecca pentru ca mai apoi să fie nevoită să se mărite cu John Rolfe, nu o duce chiar foarte rău in Anglia, însă din cauza bacteriilor din Europa se îmbolnăvește și moare la 19 ani fără să își mai vadă vreodată tribul.

 

Oarecum dacă stai să analizezi variantele Disney acestea de leagă cu povestea sa originală.

4. Pinocchio

 Nu îmi amintesc foarte bine povestea originală a lui Pinocchio, dar îmi amintesc de vechile desene de pe Minimax pe care nu le mai pot găsi nicaieri. Cred că aveam vreo 5 sau 6 ani și nu mi de părea nimic în neregulă ca Pinocchio să fie spânzurat, ars, mutilat, bătut în cuie sau îngropat de viu, cred că era prin aceași vreme când de difuza Marcelino Pan Vino.

5. Ana

Ana era fiica unui păstor și o fată foarte frumoasă, dar în aceași măsură foarte geloasă. Aceasta avea o relație secretă cu un băiat chipeș care urma să se însoare in curând, când află se supără atât de tare încât decide că în ziua nunții să o pedepsească pe fată.

În timpul ce o ajuta pe viitoarea mireasă să se pregătească aceasta ii zice Anei că pantofii îi sunt prea mici, Ana ii spune că trebuie să își taie degetele de la picioare pentru a nu se face de râs în fața întregului sat. Fata, pentru a salva reputația familiei sale, acceptă fără tragere de inimă. După ce își aranja rochia fata observă că nu se aseza foarte bine pe abdomen, Ana ii zice să își taie o bucățică de carne pentru a avea o talie suplă, aceasta, nu foarte inteligentă ce-i drept, acceptă din nou. La final Ana ii așează niste trandafiri cu spini cu tot în păr pentru arăta mai bine, spinii intră atât de adânc în pielea fetei încât o face să sângereze și imediat cade moartă la podea, presupun că a treia e cu noroc, Ana o dezbracă și îi mănâncă carnea apoi de dă drept mireasa și de căsătorește cu iubirea vieții ei. Frumos final, nu-i așa?