Recenzie: Clubul Bonelor – Ideea genială a lui Kristy de Ann M. Martin

109109911_2763158210582717_4990702080501250396_o

Când află că mama ei se străduieşte să găsească o bonă pentru David Michael, lui Kristy Thomas îi încolțește în minte ideea de a înființa un club de bone împreună cu prietenele ei, Claudia, Stacey şi Mary Anne. Toate au experienţă cu îngrijirea copiilor, iar un club le-ar da ocazia să se distreze în timp ce… câştigă o grămadă de bani. Dar niciuna dintre cele patru prietene nu s-a gândit că vor avea de-a face cu apeluri telefonice dubioase, cu animale de companie violente, chiar și cu copii neastâmpăraţi și cu părinți care nu spun întotdeauna adevărul. Să ai un club de bone nu e deloc floare la ureche, dar Kristy şi prietenele ei n-au de gând să cedeze în faţa provocărilor!  O poveste cu personaje memorabile, cu probleme desprinse din viața reală, plină de umor și cu o intrigă care menține treaz interesul cititorului.

O mică recenzie. O lectură foarte ușoară, perfectă pentru o zi de weekend.  Am terminat această carte într-o oră, de aceea vă zic că este o lectură foarte ușoară, pe alocuri amuzantă. Kristy are o idee datorită unei faze cu mama ei, aceasta căuta pe cineva care să aibă grijă de copilul cel mai mic, și hop ideea apăru. Kristy și prietenele sale se ocupau cu babysitting-ul, dar acum vor fi la alt nivel. Dar nu e deloc ușor, pe lângă telefoane ciudate sau greșeli amuzante, fetele au parte și de momente în care școala, părinții le cam dau de furcă, plus că noua fată are un secret, și ce scene mai fac fetele astea! În familia lui Kristy se întâmplă multe, m-a cam enervat Kristy în unele momente, mama lui Stacey îmi este antipatică.  Doamne și faza cu vecina Porter a fost genială, m-a făcut să râd, cine știe ce este cu adevărat, motanul Boo Boo mi-a adus aminte de motanul meu, Mișu.  Mi-a plăcut și faza cu Buffy și Pinky.  In rest este o carte simpatică, face parte dintr-o serie care a avut mult succes și a fost ecranizată, serialul este la Netflix, vă las trailerul aici : Clubul bonelor . Deja aștept să văd serialul, chiar m-a făcut curioasă trailerul, mi-a adus aminte de un film cu bone de pe Disney Channel.

Ardeam de nerăbdare să se facă odată ora nouă, ca să-i pot transmite și lui Mary Anne, prin semnale luminoase, această idee fantastică.

Datorită acestui club fetele se descoperă pe ele, de ce sunt în stare, despre prietenia lor și au parte de ceva aventuri.

Cartea a apărut la editura Litera. Ați citit această carte? Cum vi s-a părut?

M-am entuziasmat și speriat în același timp…și m-am simțit fericită.

Recenzie : Parabolele lui Iisus – Adevărul ca poveste de Andrei Pleșu

109883210_2761405627424642_7232991287748472351_o

 

Şi El le-a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole. (Marcu)

Există întrebări cărora li se poate răspunde prompt şi pertinent. De la cele ale experienţei curente (Ce număr porţi la pantofi?), până la cele ale expertizei ştiinţifice (Ce este legea gravitaţiei?). Există şi întrebări, cele ale primei copilării, care par simple, sau suprarealiste, dar al căror răspuns solicită mai curând talentul metafizic sau fantezia: De ce are mâna cinci degete?, Cine a inventat somnul? Există, în sfârşit, întrebările „mari“, întrebările ultimative, cărora îmi place să le spun „ruseşti“, căci fac substanţa multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce există răul?, Care e sensul vieţii? Pentru astfel de întrebări, nu poţi să propui un răspuns geometric, ci o analogie, o metaforă, un „ocoliş“ transfigurator. E cea mai adecvată soluţie. Singura. În loc să spui, savant: „uite cum stau lucrurile!“, spui: „hai mai bine să-ţi spun o poveste“.În cartea de faţă, va fi vorba despre poveştile spuse de Iisus, în efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul împărăţiei Sale. Sarcina pe care şi-o asumă e imposibilă, aşadar e pe măsura divinităţii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, fără să cadă în reţetă şi abuz doctrinar, şi are de dat nu doar materie de reflecţie, ci şi motivaţie de viaţă, suport existenţial. (Andrei PLEŞU)

Va fi o scurtă recenzie, sincer, merită citită, este profundă, plină de informații, simboluri, fiecare capitol te îndeamnă la mai mult, simți nevoia de a profunda cartea în sinea ei.  Am mai tras cu ochiul și alte cărți scrise de Andrei Pleșu, are un fel de a scrie care m-a făcut să vreau mai mult, nu are un stil greoi.  Cartea în sinea ei este o lucrare despre Iisus, despre simbolul pe care acesta îl reprezintă, nu te încurcă cu nimic, fiecare informație scrisă de către autor nu mi-a îngreunat memoria, mai mult m-a făcut curioasă în privința unor anumite aspecte pe care acesta le-a prezentat.  O carte de filosofie care merită citită de multă lume, mai ales dacă vă place subiectul ales de către autor.

Dacă vă place Andrei Pleșu, vă recomand această carte. Ce alte cărți ați mai citit de la el? Cum vi s-au părut? Mulțumesc Libris pentru acest volum minunat.

Citate : Răzvrătiții de Cristina Nemerovschi

Mai cred că frumusețea stă în a fi curajos și diferit. În a-i inspira pe ceilalți. 

Arată-le tuturor exact ceea ce ești, pentru că așa vei fi liber. Totul la vedere, asumat, asta sunt, cu asta defilez. La propriu. 

Când căutam artă legată de sinucidere, încercam doar să-mi găsesc tribul. Să aparțin, măcar o dată. 

Tocmai, genul ăsta de artă ne ajuta cel mai mult. Pentru că ne regăseam nu în sfârșitul personajelor, ci în trăirile lor, și asta ne pansa rana cea mai adâncă, cea mai dureroasă: senzația covârșitoare și sufocantă că suntem singuri pe lume. Citeai o carte, vedeai un film, ascultai o melodie și înțelegeai că și altcineva a mai trecut prin ce treci tu, că e uman, până la urmă, că nu ești altă specie, sau ești, față de turmă, dar că mai sunt și alții din specia ta. Că faci parte dintr-o minoritate, nu ești singur chiar de tot. Era cea mai mare consolare posibilă. 

93876031_2690094981222374_8595531273689104384_o

 

Îmi iubeam singurătatea. Aveam nevoie de momentele în care lumea mă lăsa în pace.

Dar îți trebuie luciditate ca să accepți așa un adevăr greu de digerat.

Primăvara avea ceva naiv, promițător și superficial, ceva ce te îndemna să nu-ți mai pui atât de multe întrebări, doar să te bucuri de clipă. De culori, de mirosuri, de gusturi.

Dar erau și zilele în care nu puteam iubi pe nimeni. Nici pe mine, evident. 

Cartea o puteți comanda pe site-ul editurii Herg Benet.

Recenzie : The Sputnik ( film )

nNP0t0Tv2zR7PM2G0WZZgTiAw0p

Pe această planetă, noi oamenii suntem campioni la frică.

O mică recenzie. Este un film rusesc ce mi-a adus aminte de Alien și The Thing, pe care vi le recomand, sunt 16 +. Însă să revin la acest film, totul începe cu o misiune în spațiu, URSS-ul este încântat de această misiune, însă…astronauții se întorc acasă, au parte de o mare surpriză, o să urmeze și câteva spoilere, unul dintre ei a murit, altul e infectat. Se ține secret acest lucru, poporul e mințit că astronauții au ajuns cu bine, că misiunea în spațiu a fost un succes.  Lucrurile se complică când astronautul supraviețuitor se schimbă, adoarme și hop apare creatura. Se produce și o legătură între astronaut și creatură, una foarte importantă.

Când creierul uman este condus de frică, produce un exces de cortisol. 

Tatiana este personaj feminin puternic, este în stare de orice, este medic și datorită unui tratament mai ciudat este cooptată în echipa care se ocupă de astronautul infectat. Toate bune și frumoase, dar abia acum începe acțiunea propriu-zisă, o să urmeze niște zile tare ciudate pentru Tatiana.  Am urât câteva personaje, dar fiecare e pentru el. Nu aș vrea să mă întâlnesc cu aceea creatură, care apropo ce sursă de hrană interesantă are…. Chiar mi-a plăcut acest film, nu este un horror care să te țină treaz noaptea, dar suspansul este la el acasă, sunt momente în care te întrebi ce se va mai întâmpla în continuare.  Mi-a plăcut și finalul, mai ales faza cu creatura. Ați văzut acest film? Cum vi s-a părut?

Creatura are acces la memoriile sale, la deprinderile sociale, dar nu în totalitate. 

 

 

Recenzie : Doctor Sleep ( film )

 

dr-sleep-scaled

Da, da, am văzut filmul înainte să citesc cartea, dar filmul m-a făcut să vreau să am cartea, chiar mi-a plăcut. Filmul este continuarea lui Shining, de care știam multe, faza cu Here’s Johnyy nu am cum să o uit în veci.

Filmul începe cu Danny și mama lui după evenimentele din filmul Shining, trăiesc cât de cât mai liniștiți, dar copilul este special, foarte special. Între timp există un grup sinistru care se hrănesc cu strălucirea,  și doamne…cum se hrănesc…deși par obișnuiți la prima vedere, niște hipioți care se plimbă de colo colo, ei au planuri mari cu cei care au strălucire.

Anii trec, ei se hrănesc, Danny e acum un adult, încă are strălucirea, nu o duce prea bine…dar o să aibă parte de o surpriză, una care îl va băga în mari belele, dar nu poate să nu o ajute pe Abra, o fată care are strălucire, e foarte puternică, plus că este o adolescentă foarte matură și înțelegătoare, abilitatea ei este una foarte avantajoasă dacă se va face detectiv.  Datorită abilității sale dă de Danny, e un fel de conexiune între cei care au strălucirea.

Într-un fel sau altul grupul, de fapt Rosie află de Abra, este în mare pericol, între timp Danny și-a găsit locul, dar totul se va schimba, urmează niște momente pline de acțiune și terifiante pentru cei doi, pentru Abra și Danny.  Vor muri multe persoane.  Merită vizionat filmul! S-au întâmplat atâtea, plus că Danny se întoarce la hotelul groazei. Mă opresc aici pentru că nu vreau să dau spoilere.  Mi-a plăcut enorm filmul și deja aștept să fac rost de carte.  Îl recomand tuturor, mai ales celor care adoră acest gen de film.  Apropo care este ecranizarea voastră favorită de la Stephen King?

Puteți achiziționa cărțile de pe site-ul editurii Nemira.

Ați văzut filmul? Cum vi s-a părut? Ați văzut Shining? Ați citit cărțile?