Citate – Fortăreața digitală de Dan Brown

fortareata-digitala

NSA părea nu numai să existe în realitate, ci era
chiar considerată una dintre cele mai influente organizaţii
guvernamentale din lume. De peste o jumătate de
secol aduna date despre spionajul electronic şi proteja
informaţiile secrete ale Statelor Unite. Doar trei la sută
dintre americani ştiau de existenţa ei.

Criptografii rămaseră impresionaţi; cu toate astea,
continuară să îi dea lui Becker la tradus doar caractere
individuale din secvenţe.

Se spune că, o dată cu moartea, totul devine limpede;
Ensei Tankado ştia acum că e adevărat. În vreme
ce îşi încleşta mâna în piept de durere şi cădea la pământ,
îşi dădu seama de grozăvia greşelii pe care o făcuse.

1600b39ed5157b39dba46df40ccd8e12

Când era vorba de cercetare discretă pe Internet,
Susan Fletcher se dovedea expertă. Cu un an înainte, o
oficialitate de rang înalt de la Casa Albă se plânsese că
primeşte ameninţări prin e-mail de la cineva cu o
adresă anonimă.

De fapt, Susan crease un emiţător bidirecţional deghizat
în mesaj e-mail. Trimitea mesajul spre adresa
falsă a utilizatorului, iar compania intermediară îşi îndeplinea
obligaţia din contract şi retransmitea mesajul
către adresa reală a utilizatorului.

Cuvintele lui Strathmore îi reveniră
în minte: „Găseşte inelul”. Becker se lăsă
amărât să cadă pe o bancă şi medită asupra următoarei
mutări.
„Care mutare?”

Închise ochii şi trase de braţe. Avea nevoie de un miracol
ca să înşele moartea. Degetele începeau să nu-l
mai ajute.”

Reclame

Citate – Regina Roșie de Victoria Aveyard

red-quuen-carte

În timp ce ne apropiem de porțile de diamant, mijesc ochii pentru a mă uita la ceea ce se află dincolo. Deși Cetatea Soarelui există doar pentru un anotimp, fiind abandonată înainte de primul vânt mușcător, e cel mai mare oraș pe care l-am văzut vreodată. Există străzi aglomerate, magazine, taverne, case și curți, toate îndreptate spre o monstruozitate sclipitoare construită din sticlă-de-diamant și marmură. Și acum știu de unde își trage numele. Reședința Soarelui strălucește ca o stea, un amestec de turle și poduri înalte de vreo treizeci de metri.

Rochia are o nuanță închisă de purpuriu stropit cu argintiu, croită din mătase și dantelă transparentă. Toate casele au o culoare, îmi aduc eu aminte, gândindu-mă la curcubeul familiilor. Din câte se pare, purpuriul și argintiul sunt culorile familiei Titanos, numele meu.

Porecla mă ustură mai tare decât numele meu fals cu care tot încerc să mă obișnuiesc. Fetița cu fulgerele.

E mai elegantă decât tot ceea ce am văzut vreodată – marmură și sticlă, mătase și pene. Lumina s-a schimbat, transformându-se în nuanța portocalie a apusului. Noaptea bate la ușă. Și, împreună cu ea, restul vieții mele.

df000b39f842a991a17cef912edea8cf

E o ținută ridicolă și pompoasă, o complicație de bijuterii purpurii care strălucesc la fiecare mișcare, făcându-mă să semăn cu un gândac sclipitor. Totuși, în seara asta se presupune că sunt o doamnă, o viitoare prințesă, așa că încuviințez și îi ofer un surâs recunoscător.

Obișnuiam să cred că argintiii erau niște zei supremi, care nu puteau fi niciodată amenințați sau speriați. Acum știu că opusul e adevărul. Au petrecut atâta vreme sus, protejați și izolați, încât au uitat că pot și cădea. Forța lor s-a transformat în slăbiciune.

Când eram mică, mă întrebam mereu de ce regele revendica roșul nostru. Era sub demnitatea sa. Acum îmi dau seama că steagurile sunt roșii ca flacăra sa, aidoma distrugerilor – și oamenilor – pe care îi controlează.

— Nu-i place să piardă. Și – își coboară vocea și se apropie atât de tare de mine, încât pot să-i văd micile pete argintii din ochi – nici mie. Mare, n-am să te pierd. N-am s-o fac.
— N-ai să mă pierzi niciodată.

Cred că tu ești viitorul. Cred că tu reprezinți noii zori.
d9218860f5095389fd2223a6ce450b09