Recenzie Bună seara,Melania! de Rodica Ojog-Brașoveanu

Buna seara, Melania!Bună tuturor!
Bună seara,Melania! reprezintă al doilea volum al seriei Melania Lupu,primul fiind Cianură pentru un surâs,volum de care din păcate nu am avut ocazia să mă ating.
Amân de două zile încropirea acestei recenzii,care sper eu că este binevenită.Sper…
Și cum ziceam…

Melania Lupu este o bătrânică de 62 de ani plini de eleganță,vitalitate,copilărie și desigur viclenie.Un singur lucru m-a convins să cumpăr cartea asta și anume faptul că seria se învârte în jurul ideii că poate să existe o persoană vârsnică care să aibă nu tocmai cele mai nobile preocupări precum ar fi furatul unor tablouri celebre,camuflarea unor cadavre și dezlegări de enigme(bine asta ce ceva mai nobil).
M-am îndrăgostit numai la ideea de așa ceva.Cât despre bătrânica Melania Lupu pot spune că a avut grijă ca totul in viața să iasă bine pentru ea,fără un soț foarte probabil sâcâitor,fără copii cu alte probleme pe cap,o viață aparent inocentă,puerilă și plictisitoare,Melania Lupu sfidează normele în privința bătrâneții și prin ea Rodica Ojog-Brașoveanu ne oferă o delicatesă literară,o hoață extrem de vicleană,care mi-a stârnit un râs dement când vedeam chinurile prin care trece maiorul Cristescu.
Din păcate nu este tocmai Happy-end,dar de abia aștept volumul următor ca să văd ce pocinoage îi mai face Melania maiorului.

Pe lângă dimanica personalitate,Melania este de o ciudată răutate-binefăcătoare,deținând o adevărată obsesie față de Femeia cu Evantai a lui Goya și sinceră de aș fi nu înteleg de ce.Dar mai presus de asta,Melania Lupu este o feministă,după cum ea chiar afirmă:”Nu înteleg de ce femeile nu pot fi elegante în propria casă,ci doar pe stradă sau în vizite”.

O personalitate perfect bizară ce sfidează normele și tipologiile personajelor feminine,o să o reîntâlnesc cu mare drag pe Melania.Cea mai delicioasă caracterizare o face maiorul,care deși polițist îi apreciază viclenia,ingeniozitatea și joculețele complet sărite de fix.Însuși maiorul o respectă și o prezintă într-o manieră atât de delicioasă,încât poți spune că formează un duet formidabil.

Dar trebuie să critic anturajul pe care și-l alege Melania pentru a comite furtul,metodele de persuasiune,sugestie și eschivare folosite pot da lecții viabile oricărui infractor din ziua de azi,care au uitat că scopul principal este de a nu avea dovezi pentru capetele de acuzare.Cei 3 imbelici sunt din cel mai prost soi,drogați,nebuni sau doar proști ei o trag la fund pe Melania,din cauza asta i-am urât,nu doar disprețuit.Și mi-a displăcut total alegerile ei.Dar se compensează prin capacitatea de a sugestiona a bătrânicii.

Mirciulică mi s-a părut o ființă vie cam falsă,nu i se acordă prea multă importanță fiind acolo doar de dragul de a realiza o delicioasă caracterizare a stăpânei,dar ce aș mai fi preferat să și vorbească în adevăratul sens al cuvântului.

Planui realizat de Melania este atât de bine pus la punct încât îmi și vine să-l aplic.Păcat că n-am făcut o obsesie pentru Femeia cu evantai.

Final m-a cam dezamăgit tocmai fiindcă speram un Happy-end for me,adică să învingă Răul,dar autoarea preferă tipologia Binele învinge Răul până la un punct de dată asta.Așa n-ar mai avea căutare celelalte volume.
Nota mea este 9,dar Melania Lupu face toată cartea.Mai multă grijă draga mea data viitoare!

Anunțuri

Recenzie Talion:Revenantul de Michael Stackpole

Talion: RevenantulPrevin pe toată lumea ce are de gând să citească această recenzie că am să vorbesc mult.
Pot  spune multe și să mă rezum la și mai multe.Mi-am compromis acum câteva zile seara numai să termin ”cărămida” de față.Pornind de la aceasta voi lăuda sau nu volumul.
Bazat pe o intrigă complexă și destul de originală,Talion:Revenantul se întinde pe 600 de pagini în două planuri ,atunci și acum.Mi-a plăcut plasarea aceasta oscilantă temporală căci n-am mai citit de mult ceva asemănător,spre deliciul meu,trecutul cu prezentul se îmbină frumos,nefiind extraordinar de greu să-ți dai seama care e și care(te ajută și faptul că fiecare capitol spune cine vorbește)Unele capitole trecute alunecă în prezent,nu pentru a-l îngreuna ci pentru a dezlega misterele,întrebările  și supozițiile sau poate doar adâncindu-le mai mult.Sunt momente,spre final când eu am avut tendința să o iau la trei păzește pe carte ” Dă-mi odată răspunsul!”Mi-a fost teamă,văzând că nu mai aflu dacă supozițiile mele sunt corecte,dacă voi mai afla până să se sfârșească volumul.
Am stat cu sufletul la gură mereu,nu m-am plictisit,față de celelalte volume pe care le-am început de la Editura Trei și de care nu m-am simțit în stare să le continui,acesta e diferit.
Dar trebuie să fiu și rea,căci îmi stă în fire.Nu mi-a plăcut de Marana,ba chiar am detestat-o destul de repede,când am văzut din ce aluat e făcută și presupunerile mele au fost atât de … aproape de adevăr sau nu?Indiferent,Marana nu mi-a plăcut.Pe Lothar l-am disprețuit,dar mi-a părut rău de el,căci din cauza ghiciți cui prietenia lui cu Nolan(protagonistul) s-a făcut fărâme.Nu mi-au plăcut unele personaje din fruntea Talianei,dar era de așteptat.Stackpole a bătut bine unde a bătut,a făcut niște personaje atât de credibile încât,atât de necinstite,de crude unele,pe când altele bune,corecte și demne,dar toate au secrete,se mint unii pe alții din bunătate,iubire sau doar interes.Nu pot să nu apreciez geniul lui Stackpole,care îl urcă printre autorii mei preferați.
Lumea sa nu este fantasy cu monstrii,creaturi mutante,troli,puteri etc.Nu!Lumea sa este plină de dă pe afară de comploturi,trădători,ascunzișuri,dar că să recunosc,avem și un element pur fantasy.O minunată și dragălașa creatură demonică,invincibilă etc,cu o denumire ce-ți îmbunătățește dicția.
Încă de la 13-14 ani îl cunoaștem pe Nolan,rămas orfan în urma unui masacru al familiei sale de către oamenii regelul Hamisului.Nolan este un copil plin de determinare,dornic de răzbunare,dar și plin de bunătate și cu concepții în privința atitudini față de un Talion cu totul diferite de obișnuit.
Și vine întrebarea…Ce este un Talion?Simplu sau nu.Talionii sunt ucigași,dar nu orice ucigași ci unii care împart dreptatea,Robini-Hood pe scurt.Sunt mulți Talioni,locul unde locuiesc cu toții numindu-se Talianna.Nolan poate deveni Lăncier,Elit,Vrăjitor etc. ,dar el alege cel mai temut Talion să devină:Justițiar.Justițiarul este cel ce împarte dreptatea,dacă ceilalți Talioni sunt mai mult războinici,Justițiarul este cel mai bun și cel mai crud,putând să ia viața unui om înghițindu-i sufletul printr-un tatuaj monstruos sub forma unui craniu.Pe Nolan îl vedem când îl cunoaște pe Jevin,de care îl va lega una dintre cele mai frumoase prietenii.Jevin suferă de pe urma faptului că este diferit și că seminția sa este nemută ca fiind groaznică,crudă și oribilă.Aspectul fizic nu-l prea ajută,având pielea gri-verzuie și peste 2 metrii pe lângă o construcție foarte solidă.Dar Jevin este amuzant,curajos și puternic,fiindu-i acolo la greu lui Nolan.
Cartea se desfășoară așa de frumos,într-o manieră palpitantă,totul potrivindu-se la un loc bine ales.Am bănuit după ani de Agatha Christie cine poate fi trădătorul,dar restul finalului m-a lăsat complet șocată,nici că-mi trecuse prin cap așa trădare,prea ticăloasă,prea mare răsturnare de situații.
Stackpole prin finalul său m-a făcut să-mi vină să-l îmbrățișez.A fost surprinzător.Toată cartea este foarte palpitantă,superb scrisă,cu mici excepții și cu personaje frumoase.
Nolan are multe de furcă și ca copil și ca adult,dar lucrul cel mai bizar este relația sa cu celebrul Morai,nimeni altul decât singurul hoț,infractor care reușește să-i scape de ani.DAr împrejuărrile în care îl cunoaște pe Morai sunt atât de surprinzătoare,asta împreună cu tot ce fac aștia doi nebuni încât de departe,este relația cea mai comico-tragico-nebuno relație dispre vânat și vânător.Cred că nu greșesc când spun că cei doi sunt prieteni și toată fuga asta e doar un banal joc,o distracție de oameni mari și semi-nebuni de legat.
Nolan are de îndeplinit o răzbunare,dar măsura în care o să îndeplini și tot șirul de evenimente vă las să-l descoperiți,pentru că Talion:Revenantul combină în mod gingaș suspansul,cu comicul,sinceritatea,dreptatea,nebunia,corectitudinea dincolo de sentimente,cruzimea,bizarul și prietenia într-un volum cu adevărat de excepție.

Ce să mai spun că mi-a plăcut,am devorat-o și aștept continuarea.Mă duc să bat la cap editura până data viitoare :)))
Ah nota….da sigur 10+/10

Recenzie Calul bălan de Agatha Christie

Calul balanBună!Cum am mai menționat până la acest moment această carte semnată(iar) de Regina Crimei(iar)m-a păcălit,așa că o să anormal de scurtă,ca să nu plictisesc pe nimeni și nici pe mine.

Calul bălan spune o poveste ce bate spre supranatural,mi-a adus aminte de  Zece negrii mititei,fără a semăna chiar atât de mult.Diferă pe deplin.Dacă în Z.N.M. statuetele dispar ele așa de la natură,dar personajele atribuie unui om crimele,în Calul bălan pînă și ”detectivul” crede că crimele au fost comise de forțe supranaturale și ca să fiu sinceră și eu.Nu știu dacă mi se trage de la imaginația mea mult prea bogată sau dacă scriitoarea are un talent nativ de a-mi însera sentimentul astă,dar sunt sigură că am așteptat cu sufletul la gură să văd dacă este ceva supranatural la mijloc sau nu.
Nu pot spune că nu m-am așteptat la o așa idee,iar Agatha Christie s-a întrecut pe sine și mi-a servit o poveste nouă,cu implicații supranaturale,o șaradă foarte frumoasă ce să zic.
Bulversantă dacă ești credul ca mine 😦
Din păcate m-am lăsat păcălită.Cartea asta e de două ori mai bună cu cât ideea de a comite crima este deosebită și criminalul…oh!!!Bate-mă și tot nu-l bănuiam.A.C. are talentul de a părea că totul e așa cum pare,să te facă să uiți că nu e așa ,că te păcălește mereu,dar nu te prinzi.Sau te prinzi.Depinde câți kilometrii…pardon cărți ai la bord.

Pe scurt,Recomand!!!!

Nou în bibliotecă Ianuarie!!!

Bună!Dacă tot azi mi-a venit o comandă,a treia și ultima luna aceasta făcută la Târgul Cărții am cumpărat la un preț bunișor niște cărți într-o stare chiar bună.
Vă las să priviți și vă recomand Târgul Cărții pentru că o să găsiți suspect de multe cărți bune,plus că serviciile sunt foarte okay.

Cumpărate:
Negustorul morții(Pendragon #1)-Ed.Nemira
Cele nouă vieți ale lui Christopher ChantEd.Rao
Calul Bălan-Ed.Excelsior Multipress(recomand,am citit-o deja)-Agatha Christie
Bună seara,MelaniaEd.Dacia-Rodica Ojog Brașoveanu(demult sunt curioasă cum scrie această scriitoare româncă de cărți polițiste.
Legiunea tunetului(Orcii #2)Ed.Nemira
Pisica printre porumbeiEd.Corint
Tunele(#3)Ed. Corint
Omul de smoală sau hoțul timpuluiEd. Corint
Flacara glorieiEd.Corint

Ați citit vreuna dintre acestea?Care?Cum vi s-a părut?
IMG_20180128_113422[1]IMG_20180128_113428[1]IMG_20180128_113341[1]

Recomandări filme Mistery #1

The Mirror Crack’d(1980)
download (3)

Filmul cu Angela Lansbury, Tony Curtis, Rock Hudson este regizat de Guy Hamilton. Este vorba despre Elizabeth Taylor joacă o actriță nereușită vrea să se întoarcă, dar are probleme prin intermediul incidentului misterios din trecut. Din păcate, există multe crime care se întâmplă în satul în care se filmează, ceea ce îi face stresul.

Părerea mea:

Un film destul de vechi,dar un film pe cât de vechi,pe atât de bun.Ecranizarea cărții cu același nume ”Oglinda spartă”,carte  la fel de bună ,pe care o recomand cu această ocazie.
Mariana Gregg este o superficială,o femeie extrem de frumoasă,dar atât de falsă,totul la ea e atât de dramatic,o adevărată păpușică.Dulce,zâmbitoare,stresată,cu o viață grea în spate și cu totul dat pe tavă acum.Dar cine vrea să-i facă o surpriză care va avea consecințe neplăcute.
În acest film o avea pe simpatica Miss Marple,care va elucida în al doilea ceas al nopții misterul de aici.Frumos,aparte și plin de suspans.

Martorul acuzării(1957)

Părerea mea:

Filmul acesta s-a jucat cu mine ca un motan mare cu un șoricel pricăjit.M-a învârtit,m-a sucit,m-a sufocat,mi-a dat iluzie,m-a zăpăcit ca mai apoi să-mi dea un pumn de erau să-mi ajungă dinții în Caraibe.Încă sufăr de pe urma lui.Carte inspirată,ca și anterioara după o carte a Agathei Christie.
Foarte bine făcut film,după o carte la fel de ciudată,de spectaculoasă și de atât de plină de iluzii.

Inferno(2016)

Profesorul Robert Langdon (Tom Hanks) este din nou atras într-un mister aproape imposibil de dezlegat și într-o cursă contracronometru pentru salvarea întregii lumi. Sub semnul uneia dintre cele mai misterioase și longevive capodopere ale literaturii, Divina Comedie a lui Dante Alighieri, aventurile la Florența ale reputatului profesor au ca scop oprirea unui act terorist ce va afecta soarta fiecărei persoane de pe glob. Descoperiri futuriste ale științei, picturi nemuritoare și explorarea unora…
download (4)

Părerea mea:

Este destul de interesant filmul,deși se abate destul de mult de la carte,ceea ce nu e neapărat rău,dat fiind că te plictisești să vezi același lucru.Recomand vizionarea filmului și mai apoi a cărții,contrar credinței mele,deoarece dacă faceți ca mine(carte apoi film)se cam diminuă suspansul,deși cele două(film și carte)diferă și la final și pe parcurs.
Multe lucruri i-au o altă întorsătură ceea ce face ca filmul să fie original,distinct și interesant de văzut.

Recenzie Crimă în Mesopotamia de Agatha Christie

Crima in MesopotamiaCa o obsedată autentică ce sunt mi-a trecut în al meu sac cu cartofi că până nu-mi cumpăr absolut toate cărțile Agathei Christie nu pot muri și eu ca ceilalți oameni, nu pot, parcă n-ar avea farmec viața fără A.Christie. Are un efect de drog asupra mea, oricât aș încerca să bănuiesc criminalul și oricât mi-ar ieși sau nu, nu mă lasă conștiința, bat-o vina! După cum ați văzut în Nou în bibliotecă Noiembrie-Decembrie  am primit(că am cerut) o parte bunicică din Agatha Christie și ca o D.H.B. ce sunt, mi-am mai cumpărat și eu câteva luna aceasta, astăzi sosind chiar cea de-a doua mititică comandă, de bucurie m-am hotărât să recenzez Crimă în Mesopotamia, dacă tot s-a ivit momentul, deși inițial n-am mai vrut să zic nimic despre ea considerând mai mult ca suficient faptul că sub semnătura ”Reginei criminale a crimelor”. Dar hotărât lucru, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg! Sau era invers? Irelevant. Ideea e că am ajuns să vă chinui ochii în acest moment.
Ciudat, dar m-a prins un chef de scris atât de ciudat încât îi fac pe plac, căci mai am puțin timp liber înainte să se ducă și puținul rămas, important este că am despre ce să scriu.

Crimă în Mesopotamia nu are nici cea mai mică urmă de istorie, am rămas puțin cam dezamăgită ținând cont că A. Christie a fost căsătorită cu un arheolog la urma urmei. Câteva fărâme de referiri la akkadieni, la două-trei oale sparte sau la sigilii. Atât. Okay,fie. Să vedem ce urmează.Imagini pentru crima in mesopotamia film poze
În acest volum apare nimeni altul decât dragul meu arogant detectiv, Hercule Poirot, care cu ”neobișnuita” sa atitudine de atotcunoscător va dezlega misterul. Ce mister? – ar fi întrebarea perfect logică. Misterul scrisorilor geloase l-am botezat eu. Deoarece soția doctorul Reidner, cel ce angajează o infirmieră pentru soția sa, infirmiera fiind cea care ne povestește toată încâlceala de evenimente atât ante, cât și post morții doamnei Rediner.Știu că o să mă urâți că am spus deja cine moare,dar cred că e destul de evident,ținând cont că acestă doamna pare sursa inevitabilelor atitudini și tensiuni dintre membrii expediției pe care soțul acesteia o organiza. Ea primește niște scrisori care au legătură cu trecutul acesteia care…vă zic doar atât e plin de patriotism. Plin ochi de ambele părți…
Fiecare membru care participă la dezgroparea trecutului istoric află printr-un curs de evenimente destul de tragic trecutul doamnei Reidner. Ce a împins-o la sinucidere? A fost sinucidere sau crimă? Cine a ucis-o?- și mai ales- De ce?
Deși sora, infirmiera ne povestește totul ea nu este atât de intrigantă ca victima. Aceasta din urmă fiind descrisă din două perspective diametral opuse. Cred ca e bună de dezbătut pentru multă vreme personalitatea dnei Reidner. Femeile din jurul ei cu excepția povestitoarei, o urăsc,s au măcar sunt invidioase, pe când bărbații…ei sunt la fel de ciudați ca și serpii, unii fug…alții atacă. Cert e că decedată avea un puternic simț al pisicii plăcându-i multe chestiuni mai puțin obișnuite. Veți afla de la Poirot mai multe despre dna de față, vi-l recomand ca lămuritor.
Încă de la început apar 3 mari ipoteze, ingenioase, întocmite de Hercule Poirot, dar care dintre cele 3 e corectă? 3 posibile, una reală. Care? Care? Care? O fi trecutul victimei, o fi personalitatea ei dispersată, o fi o slăbiciune de moment. Ce-o fi? Ce-o fi? O fi o victimă a propriei supra-aprecieri?
Mi-am frământat mintea mult și bine și nu i-am dat de capăt, iar la final am realizat că l-am bănuit și nu prea. Și-mi pare rău că tocmai el. Fiecare membru al expediției este pus într-o lumină absolut nefavorabilă de Poirot la un moment dat ca mai apoi să o întoarcă și să-l acuze pe următorul, ca ulterior să revină tot la primul.
Mi-au plăcut întotdeauna puzzle-urile, chiar de nu reușeam să le rezolv tot îmi plăceau, eram fermecată de misterul lor. O dragoste frumoasă, pură ,stranie și absolut nebună port pentru Agatha Christie și cărțile ei. Mi se pare corect să le citesc pe toate.
Crimă în Mesopotamia reprezintă un alt volum din șirul de cărți ale acestui geniu scriitoresc care m-a lăsat cum mă lasă deobicei. Ce pot face decât să mă las purtată de acest crud joc, de acest torent al misterului, singurul care mă sufocă dându-mi fericire…
unicul care m-a fermecat cu ani buni în urmă și nu renunță a mă învârti.
APĂ MORII SE ÎNVÂRTEȘTE ȘI AGATHA CHRISTIE MĂ CHINUIEȘTE!

Recenzie Dragonul maiestății sale #1 Temeraire

Salut! M-am bucurat mult când cartea de față a ajuns în mâinile mele, cât în privința ei opinia mea este confuză, deoarece am urât ce nu trebuia să urăsc și am iubit ceea ce (poate) trebuia să nu. Tipic mie. Mi-a plăcut mult primul volum al celebrei și extrem de popularei serii Temeraire.

Dragonul maiestatii sale este primul volum din seria Temeraire.Dragonul Maiestatii Sale

Premiul Compton Crook, Finalist al Premiului Hugo

Viata capitanului Will Laurence din Marina Regala britanica este rasturnata din clipa in care captureaza o fregata franceza, avand la bord un ou de dragon destinat imparatului Napoleon. Transformat peste noapte in aviator, Laurence devine capitanul puiului de dragon pe nume Temeraire, de care il va lega o profunda prietenie. Laurence si Temeraire isi vor primi botezul de foc in inima bataliilor napoleoniene.

„Tocmai cand credeai ca ai vazut toate variantele posibile de povesti cu dragoni, Naomi Novik iti demonstreaza ca te-ai inselat.” Terry Brooks, New York Times

„Pe masura ce lecturam aceste carti, le simteam prinzand viata in imaginatia mea. Sunt romane excelent scrise, nu doar originale si alerte, dar si pline de personaje minunate.”
Peter Jackson, Hollywood Reporter

 

Mai peste tot am auzit de această serie, dar ea a ajuns la mine când am prins și eu o ofertă la Nemira, dar din cauza altor cărți am amânat-o mult și bine. Am rămas puțin dezamăgită de Laurence, personajul uman al cărții. Mai bine de jumătate de carte a făcut-o pe moralistul ,exact lupul moralist ca mai apoi să cadă în vechiul viciu bărbătesc (dar nu  numai) dar continuând să-și mustreze subordonații. Dar tu ce-ai făcut noaptea trecută,măi? Ai dormit cuminte? Nu! Nu și iar nu!
M-a enervat la culme asta, multe suport dar nu fățărnicia asta a lui. Am apreciat totuși de la un capăt la altul că îl iubește enorm pe Temeraire și îi vrea doar binele. Mi-a plăcut încă de la început relația lor. Am savurat-o căci ea face toți banii. Până la ultimul cent.
Laurence printr-un curs al evenimentelor tragic (după părerea sa inițială) se pomenește ales de un dragonaș, proaspăt ieșit din ou că îl alege să-i fie căpitan, datoria lui Laurence este să accepte soarta și să devină din marinar în aviator, suportând toate umilințele schimbării, între cele două forțe militare naționale existând o veche neînțelegere. Colac peste pupăză, relația la distanță dintre el și Edith ( o fată de obârșie ca a lui: nobilă, oarecum) se face bucăți bucățele, iar Laurence pleacă să se antreneze împreună cu Temeraire cu inima plină de griji.
Toate ca toate, dar Temeraire nu este un animal, nu poți o clipă să-l consideri inferior omului, la fel ca omul are vicii, dar măcar el are unul nu ca omul cu cele 4000 și ceva. Acum să n-o fac pe vulpea liberală, dar Temeraire este uman 1000% și de o inteligență cum rar o să găsești, perspicacitate, perseverență, iscusință, șiretenie, curiozitate și iubire încât cât oi fi tu de rău tot îl apreciezi. Are ceva lipicios, care te face sa adori relația dintre el și Laurence. Laurence îl proteșează pe dragonul său, îl răsfață după părerea unora dintre aviatori și iubește și admiră dragonii dat fiind că !!!!Spoiler!!! că încearcă să amelioreze nefericirea dragonul lui Rankin, Levitas.
Nu pot declara că povestea nu are scene de luptă, scene ușor plictisitoare în care se bat, în care se discută tactică militară etc. Adică acolo unde eu nu înțeleg nicio buche, în afara faptul că cutare a pierdut bătalia sau nu.
Am apreciat notele informative în privința dragonilor de la sfârșitul volumul. Îmi place această notă de științific.

Dacă recomand cartea? Absolut. L-am iubit pe Temeraire și încă îl iubesc. Nu pot spune decât că este un personaj original și întreaga carte este la fel, doar nu întâlnim războaie cu dragoni la fiecare colț de stradă,nu?