Music into my soul!

Hello December!

Music into my soul!

Hello September!

• 

Hello August!

Book Quotes

Hello lume! Știu că am cam lipsit de ceva vreme, dar din păcate a intervenit viața. Dar vestea bună este că nu am plecat și încă sunt aici. Am avut câteva eșuări în viață, dar asta nu m-a împiedicat să mă ridic din nou pe două picioare și să învăț cu adevărat ce înseamnă aprecierea pentru prieteni, familie sau locul de muncă.

Fără a mă mai lungi, o să vă arăt câteva citate din cărțile mele preferate, pe care am avut plăcerea să le recitesc.

“One must always be careful of books,” said Tessa, „and what is inside them, for words have the power to change us.” – Clockwork Angel, Cassandra Clare

“I declare after all there is no enjoyment like reading! How much sooner one tires of any thing than of a book! – When I have a house of my own, I shall be miserable if I have not an excellent library.” – Pride and Prejudice, Jane Austen

“Libraries were full of ideas—perhaps the most dangerous and powerful of all weapons.” – Throne of Glass, Sarah J. Maas

“You could rattle the stars,” she whispered. „You could do anything, if only you dared. And deep down, you know it, too. That’s what scares you most.” – Throne of Glass, Sarah J. Maas

“To the people who look at the stars and wish, Rhys.”
Rhys clinked his glass against mine. “To the stars who listen— and the dreams that are answered.” – A Court of Mist and Fury, Sarah J. Maas

Ei bine, acestea sunt printre puținele cărți citite de către mine. Și trebuia să pun citate și din Sarah J. Maas, e autoarea mea preferată. Sincer, abia aștept să pot să-mi cumpar cartea nouă scrisă re ea.

Voi cum mai sunteți? Ce ați mai făcut în aceste două luni? Ce ați mai citit? Ce ați mai vizionat?

Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout

Ea a învățat că tăcerea era cea mai bună armă a sa.

El a jurat că o va proteja întotdeauna.

Amândoi împărtășesc un trecut îngrozitor, în urma căruia au creat o legătură indestructibilă. Sau, cel putin, așa credeau ei. Până când drumurile lor s-au despărțit brusc, în urmă cu patru ani.

Mallory și Rider încearcă de ceva vreme să-și depășească experiențele înfiorătoare trăite într-un centru de plasament, să-și clădească un viitor, să uite. Dar chiar când credeau că au lăsat trecutul în urmă, Mallory și Rider se reîntâlnesc la liceu și descoperă că legătura puternică din copilărie n-a dispărut… continuă să existe, la fel ca și rănile. În această încercare de a se vindeca de trecut și de a-și depăși temerile și nesiguranța, amândoi descoperă că există ceva ce-i poate ajuta: iubirea și prietenia.

Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout este un roman plin de emoție pură și un farmec al iubirii de adolescent, cea care ne bântuie pe toți toată viața punându-ne întrebarea „dacă?” (și aici chiar așa sunt).

Cartea este scrisă din perspectiva lui Mallory, o adolescentă extrem de sensibilă, marcată de trecut, un trecut dureros ce e drept. Vorbea foarte rar, iar în prezența persoanelor necunoscute, deloc. Pentru ea, era ca un reflex. În copilărie, tăcerea era ca o protecție. Rider, în schimb, este cavalerul ei pe un cal alb.

Mallory și Rider au crescut într-un orfelinat, în lipsuri, fără mâncare suficientă, în mijlocul abuzurilor de tot felul. Toată copilăria s-au temut să nu fie bătuți pentru cea mai mică greșeală, uneori pentru nimic sau pentru lucruri inventate.

Cei doi au fost depărțiți pentru ani în urma unui episod dramatic dar și dureros. În acești patru ani Mallory a avut parte de o viață cât de cât normală, primise o a doua șansă la viață. A fost adoptată de o familie de doi medici, Carl și Rosa.

Ce m-a impresionat la această carte, este curajul lui Mallory. Chiar dacă din cauza traumelor prin care a trecut, și chiar dacă la început nu s-a putut integra într-un colectiv, ea a continuat să lupte.

  

Atunci când prima iubire coincide cu persoana aleasă pentru totdeauna poate ieși o poveste admirabilă. De data aceasta este rândul lui Jennifer L. Armentrout să ne-o spună în Să nu spui niciodată pentru totdeauna.

Mulțumesc din suflet Libris pentru acest roman minunat pe care l-am devorat în doar câteva ore!

Pandemonium de Lauren Oliver

Încerc să alung amintirea coșmarului meu, gândurile la Alex, gândurile la Hana și la fosta mea școală, să le alung, să le alung, cum m-a învațat Raven.

Vechea mea viață nu mai există.

Dar și vechea Lena e moartă.

Am îngropat-o.

Am lăsat-o dincolo de gard, în spatele unui zid de fum și flăcări.

După finalul primul volum, al doilea volum ne introduce mai adânc în lumea plină de umbre și secrete, conspirații și lupta pentru libertate și supraviețuire a omenirii.

Pandemonium de Lauren Oliver se desfășoară pe două planuri, și anume: trecutul și prezentul. Pandemonium vine cu niște esplicații pe care noi, în primul volum nu le-am primit. Noi, ca și cititori, suntem transpuși în lumea Lenei, în lumea secretelor și a umbrelor, unde există o graniță subțire între bine și rău.

Ce mi-a plăcut la acest volum este faptul că Pandemonium reprezintă lumea așa cum este, lupta pentru supraviețuire, arată un adevărat ansamblu al conspirațiilor.

Sincer, Lena din prima carte nu prea mi-a plăcut, nu era deloc determinată, matură, și naivă pentru această lume, dar lucrurile au început să se schimbe din al doilea volum. Aceasta devine mai matură și puternică, făcând față la orice, devenind o femeie în toată regula.

Pandemonium este un roman încărcat cu momente tensionante și tulburătoare, un volum captivant, care reușește să re-creeze existența umană. Pandemonium reușește să se concentreze de minune pe înfrângerile, câștigurile, marile speranțe și suferințele unei vieți de om.

Mulțumesc Târgul Cărții pentru această carte!

Răpirea (Cele nouă vieți ale lui Chloe King) de Liz Braswell

Pentru Chloe King, viața devine din ce în ce mai aventuroasă. Ea nu este o adolescentă normală, și faptul că se trage dintr-o rasă mitică de feline, o face ținta războinicilor din Ordinuș A Zecea Lamă. Pentru o fată de șaisepreze ani, aceasta este o povară destul de grea de purtat, dar are un destin ce trebuie împlinit.

Când am citit prima dată seria Chloe King de Liz Braswell, aveam în jur de 16 sau 17 ani. După, mai târziu am văyut că au făcut un fel de serial, dar s-a anulat.

Chloe e ca orice fată de vârsta ei, fermecătoare,  veselă și tânără, bineînțeles. Are prieteni, merge la școală, dar se și îndrăgostește (și de doi băieți pe deasupra). Dar diferența dintre ea și fetele normale de vârsta ei, este că sare de pe un acoperiș pe altul, are gheare, vede noaptea, în concluzie, este o felină în toată firea, numai că mai umană.

Recunosc că primul volum nu prea mi-a plăcut. Chloe a fost cam superficială, a întrerupt orice contact cu familia ei umană și cu prietenii ei și se acomodează ușor în noua ei lume.

Ei bine, al doilea volum este mai super. Mai multă acțiune, iar personajele sunt mult mai unite. Apar noi interaacțiuni cu acestea, dar lucrul cel mai important este că Chloe realizează că ceva se întâmplă.

Mulțumesc Târgul Cărții pentru această carte. Aș vrea să știu care e părerea voastră despre serial sau carte?

Popasul Clownului de Dorina Georgescu

„Popasul Clownului” de Dorina Georgescu pare a fi un titlu hazliu, care de fapt te păcălește și te face să te învârți în jurul unui subiect care e în același timp puțin ciudat dar și care te pune pe gânduri la cât de interesant este.

Cartea pune accent pe sentimente mai mult, îți oferă o lume nouă plină de emoții cunoscute și necunoscute. Este o carte plină de un amalgam de acțiuni triste, dar și tăioase în același timp care poartă o umbră după ele. Autoarea a format o poveste plină de sentimente contradictorii, îți oferă scene pline de mister care te țin ușor în suspans.

Firul poveștii trasează drumul unui tânăr bărbat plin de frustrările și nefericirea pe care societatea i le aduce. Eugen Stoian, tânărul bărbat, a crezut că și-a găsit aleasa, pe Cherie, o femeie întâlnită la întâmplare pe străzile din orașul Haga. Cei doi au avut parte de momente frumoase și într-un fel i-au făcut în ciudă distanței, prețuind momentele minunate dintre cei doi. Dar din păcate, totul are și un sfârșit… Odată ajuns la Paris, se trezește în mijlocul unui atentat, unde acesta nu poate lua legătura deloc cu iubita sa, ca și cum aceasta a dispărut de pe fața planetei.

Eugen este din în ce mai obsedat de Cherie, dar încearcă să-și suprime acest sentiment și încearcă să revină la realitate, el fiind un profesor de istorie. Dar, incidente apar și la locul său de muncă, asta forțându-l să părăsească școala și să se afunde în pictură, o pasiune veche.

„Dragostea mea regăsită pentru pictură și desenele întruchipând-o pe Cherie cu privirea învăpăiată de dorință și trupul răscolit de pasiune, nu stopase nicidecum tumultul iubirii mele.”

Din păcate, grijile sale de zi cu zi sunt din ce în ce mai presante, dar nici în familia sa nu este totul roz. Cartea îl arată într-o continuă căutare a iubirii, întâlnire sau regăsire, iar lui Eugen îi sunt dezvăluite mai multe secrete despre cine este el cu adevărat.

” Rămas singur, mă întorsesem în sufragerie, oprindu-mă în fața oglinzii venețienece trona deasupra unei servante, pe care se aflau două statuete mici din bronz.”

Mii de mulțumiri pentru această carte minunată. Popasul Clownului a apărut la Editura Semne și o recomand cu mare căldură.