Recenzie Film-Scopul unui câine

Aseară am văzut o capodoperă.Și nu exagerez.Rareori sunt încântată într-o așa manieră de un film.Am crezut că este o poveste de copii,dar filmul este o ecranizare excepțională a unei carți pe care aș dori să o citesc.
Atat cartea cât și filmul sunt actual apărute ,chiar anul acesta.Titlul filmului diferă de titlul cărții,dar din câte am înțeles povestea se păstrează.
De când am aflat că este vorba despre un câine am știut că o să-l ador și de când am aflat că este și un băiat am știut că o să plâng.
Și l-am adorat si am plans atâta de am umplut un vas de doi litrii cu lacrimi.Povestea este simplă și totuși extrem de emotionantă.
Despre un cățel care își caută scopul în viață și te surprinde de la primele secvențe prin maturitatea,perspectiva și filosofia acestei minți pe care mulți o consideră limitată.De o inteligentă și un devotament rar întâlnit la oameni,cățelul este prins de hingheri și dus la un adăpost,de unde evadează printr-o întâmplare.Apoi prins iar și ținut într-o mașină în plină căldură fară pic de apă.De unde este salvat de un baiețel și de mama sa.Și de aici lucrurile se complică.Veți pătrunde în mai multe povesti.Mai multe vieți și din păcate,vă spun de pe acum mai multe morți.Toate triste și smulgătoare de lacrimi.
Este extraordinar filmul mă repet.Lăsând la o parte caracterul fantastic și anume cel a incărnarii și love story-urile filmul este inimaginabil de filosofic ,inteligent și emoționant.
Naratorul este chiar cațelușul care va primi în curând numele de Bailey.Și Bailey rămâne.Povestește cu întelepciune,inteligență,maturitate,umor,compasiune,iubire,devotament și curaj.O cursă prin timp și povești.Alături de Bailey.Ellie sau alte nume.Dar mereu va rămâne Bailey.Povestea în sine nu se limitează doar la cățel ci și la cei din jurul său.Nefericirea.Problemele.Răutatea.Iubirea.Tristețea.etc.
Recomand filmul cu toată căldura.Și aștept să citesc cartea cât de repede,cu riscul de a plânge iar.

Anunțuri

Curse printre creaturi-deznodământul!

Sa-mi fie scuzat,dar o sa incep cu cele mai usoare intr-o oarecare ordine.De ce asa?Pentru ca asa vedeti gradul de dificultate cu usurinta.Usor-mediu-greu.Easy-medium-hard.

I.Easy-usor
Cursa #2:Balauri(specifici mitologiei nationale)sau dragoni(daca preferati)
”Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești. ”
Cursa #3:
Cerber-”În mitologia greacăCerber este câinele monstruos cu trei capete, considerat frate cu Hidradin Lerna și Leul din Nemeea. Mama sa este Echidna, iar tatăl său este Typhon. Avea pe spate o mulțime de șerpi agresivi, iar coada lui era tot un șarpe. Este „câinele lui Hades„”
Cursa #10
:Minotaurul
II.Medium-mediu
Cursa #4:Monstrul din Loch Ness/Nessie-”Monstrul din Loch Ness este un animal care, din punct de vedere taxonomic, nu face parte din nicio familie sau specie, dar despre care se spune că trăiește în lacul Loch Ness din Scoția. Monstrul din Loch Ness este unul din cele mai cunoscute animale studiate de criptozoologie.”
Cursa #6:Hidra(consultati Legendele Olimpului)
Cursa #7:Piticii-Piticii sunt ființe supranaturale de dimensiuni mici, cu barbă și ochi mărunți din mitologia nordică. Conform legendelor, sunt mari meșteșugari: ei au creat sabia Gram, inelul magic Andvariut, inelul de aur al lui Odin numit Draupnirsulița Gungir, părul de aur al lui Sifcolierul lui Freyja, coiful numit Huliǒshjálmr, ciocanul pe nume Mjollnir și corabia Skíǒshjálmr.”
Cursa #9:Sirenă
Cursa #11:Iele -”Ielele sunt făpturi feminine supranaturale din mitologia românească, răspândite în superstiții, cărora nu li se poate stabili însă un profil precis, din cauza inconsecvenței folclorului; totuși, forma mitologică preferată este a unor fecioare zănatice, cu mare forță de seducție și cu puteri magice, cumulând atributele NimfelorNaiadelorDriadelor, întrucâtva și a Sirenelor.”
III.Hard-greu
Cursa #1:Chupacabra -”Chupacabra (din limba spaniolă chupar = a suge și cabra = capră) este un presupus animal care ar trăi în America. Prezența sa este afirmată mai ales de membrii comunității latino-americane. Aceste creaturi au fost atestate pentru prima dată în 1994, în Puerto Rico, dar recent au început să se manifeste și în unele state din SUA și Mexic.”
Cursa #5:
Orcii(Ultimul orc)
Orcii au fost inițial elfi, dar bătuți și schingiuiți s-au schimbat în niște ființe agresive și înfricoșătoare. Orcii sunt rase de umanoizi, duri și războinici înnăscuți. Ei sunt în diferite moduri portretizați ca fiind fizic, mai puternici sau mai slabi, dar întotdeauna în număr mare.”(pentru mai mult recomand cartea)
Cursa#8(sunt sigura ca aparent era foarte usor.Ei bine nu.Nu era varcolacul ci Grifonul.Aripi galben,privit de sus,foarte greu sa banuit,a reprezentat o adevarata capcana)-”Grifon a fost în mitologia greacă un monstru înaripat cu trup leonin, cu cap și aripi de vultur, consacrat zeului Apollo. Se credea că locuiește în ținutul hyperboreienilor, păzind aurul nordic împotriva arimaspilor.”
Cursa#12:Gorgonele

Recenzie : Serafina și mantia neagră de Thomas Beatty

20246015_2011692139062665_4865867925528463008_n

 

Îi plăcea să colinde coridoarele nesfârșite și depozitele umbroase. Cunoștea, pe pipăite și pe mirosite, pe lumină și pe întuneric, fiecare colțișor. Pe timp de noapte, era domeniul ei și numai al ei.  Auzi ceva tărându-se în fața ei. Noaptea începea repede. 

Serafina are 12 ani și îi place să stea afară, dar nimeni nu trebuie să afle unde stă ea și tatăl ei.  Un mare secret aplanează asupra Serafinei, nu e ca orice copil. E specială. Noaptea îi este aliată.  Moșia Biltmore îi este casă, defapt subsolul acesteia, tatăl ei are o slujbă acolo.  Moșia Biltmore e singura lor casă iar Serafina va face orice pentru a fi în siguranță, ea, tatăl ei, moșia și noul ei prieten.  Serafina nu avea prieteni până când îl întâlnește pe Braeden, care preferă compania animalelor decât pe a cea a oamenilor, asta până când află de Serafina, care este neobișnuită, mai ales ochii ei, au o culoare neobișnuită, dar specială.  

Faldurile mantiei se întinseră deasupra ei ca un giulgiu blestemat, cufundând-o, încetul cu încetul, într-o stare sufocantă de rău. Își simți sufletul alunecând din ea – nu doar alunecând, ci și smuls. Moartea era atât de aproape, încât putea să-i vadă întunecimea, auzind țipetele copiilor care se duseseră înaintea ei.

O persoană ce poartă o mantie neagră răpește copii de la moșia Biltmore, aceea persoană se pare că preia abilitățile acelor copii, precum cântatul la pian. Serafina are câteva întâlniri cu aceea persoană misterioasă, acum începe aventura ei. Află despre existența ei, despre adevărata ei natură.  O să aibă parte de multe aventuri, alături de prietenul lui. Nu vreau să spun prea multe, nu vreau să dau spoilere.  Veți afla cine este cu adevărat Serafina, cine este aceea persoană malefică, ce putere are mantia și multe altele citind această carte. Serafina o întâlnește și pe mama ei, ce m-am bucurat că s-a întâmplat asta, plus m-a emoționat și ce a făcut tatăl ei adoptiv.  Serafina este o copilă foarte interesantă, curajoasă și specială. Cartea a apărut la editura Rao.

Părul ei lung nu avea o singură culoare cum avea cel al oamenilor normali, ci avea nuanțe variate de auriu și șaten deschis. Fața ei avea o formă unghiulară, ciudată. Și avea niște ochi mari, precum chihlimbarul, care priveau fix. Putea să vadă noaptea la fel de bine ca ziua. 

Mulțumesc Târgul Cărții pentru această minunată carte.  Ați citit această carte ? Cum vi s-a părut ? O recomand tuturor, nu veți regreta. Mi-a plăcut foarte mult această carte. 🙂 

16508465_1925557137676166_3827420297436698369_n

Cursă printre creaturi #11

Bună!Mai am incă o cursă în afară de aceasta și în această seara voi anunța cine sunt creaturile din cele douăsprezece curse.
Succes!

Voi …….
Măiastrelor
dușmane oamenilor
stăpânele vîntului
doamnele pământului
ce prin văzduh zburați
pe iarbă lunecați
și pe valuri călcați
vă duceți în locuri depărtate
în baltă, trestie, pustietate
unde popă nu toacă
unde fată nu joacă.
Vă duceți în gura vîntului
să vă loviți de toarta pământului

Non Fictiv: Cu sânge rece

Mulțumesc Libris pentru această carte!

Titlu: Cu sânge rece

Autor: Truman Capote

Categorie: Beletristică

Durerea. Oroarea. Erau morți. O familie întreagă. Oameni buni, cumsecade, pe care îi cunoșteam – omorâți. Trebuia să crezi, fiindcă era adevărat.

În 1965, Truman Capote a scris unul dintre primele romane de non-ficțiune, o relatare pe larg a unei crime ce a avut loc la sfârșitul anului 1959, măcelul unei familii metodiste, respectabile, din satul Holcomb, Kansas. Cazul Clutter, care a zguduit Kansas-ul prin brutalitatea crimelor și a misterului care învăluia ucigașul, a devenit obsesia autorului pentru cei 6 ani care i-au luat pentru a se documenta pentru scrierea cronicii familiei Clutter și a celor doi criminali, Perry Smith și Richard Hickock.

Alternând între perspectiva membrilor familiei Clutter, eventual a diverși locuitori din Holcomb și Garden City, și a făptașilor, falsificatorul de cecuri Dick Hickock și complicele său, hoțul mărunt Perry Smith, Capote prezintă oroarea din toate punctele de vedere posibile, dar și momente simple din viața celor implicați. Aflăm, spre exemplu, că Nancy era un elev exemplar, cu o pasiune pentru călărie, că Dick a fost căsătorit de două ori, că șeriful Al Dewey a slăbit mult în urma eforturilor de a depista ucigașii, că în anii 60, un mecanic auto era plătit cu $2 pe zi.

Perry, care se presupune că a fost cel care a efectuat omorurile, e de fapt personajul meu preferat. Unul dintre cei patru copii ai unui cuplu destrămat, fiul unei foste campioane Cherokee de rodeo care a căzut în patima băuturii și al unui bărbat care nu l-a lăsat să își continue studiile și să își facă un rost, cu picioarele mutilate din cauza unui accident de mașină, Perry îmi pare de fapt unul dintre cele mai tragice personaje din roman. Mai instabil și mai puțin calculat decât Dick, Perry nu a știut în ce se bagă. În momentul în care cei doi descoperă că familia Clutter nu deține bani cash și Dick se vede nevoit să le ia viețile împreună, Perry acționează ca prin vis, de parcă ar avea un văl deasupra ochilor. Psihiatrul l-a declarat caz patologic.

19873662_2003505933214619_625685173_n

Teama n-ar fi luat asemenea proporții dacă s-ar fi întâmplat altcuiva și nu familiei Clutter. Altcuiva mai puțin admirat. Mai puțin prosper. Mai puțin sigur. Familia asta reprezenta însă tot ce prețuiesc și respectă cu adevărat oamenii de prin partea locului, iar gândul că așa ceva li s-a putut întâmpla tocmai lor, ei bine, e ca și când ți s-ar spune că nu există Dumnezeu. Viața ți se pare fără sens.

Capote scrie frumos în cel mai clasic sens al cuvântului. Te face să te simți prost pentru domnul Clutter pentru că era un om în floarea vârstei, plin de viață și de energie, debordând de planuri pentru viitor, pentru doamna Clutter cu mintea ei fragilă pe cale să se însănătoșească, pentru Nancy și iubitul ei, pentru Kenyon și pentru toți locuitorii din Holcomb cuprinși de isterie după decimarea unuia dintre stâlpii de temelie ai comunității. Te face să te simți prost pentru Perry pentru că a fost ca un câine lovit toată viața lui, iar visele lui cu scena din Las Vegas și apele curate ale Mexicului nu se vor împlini niciodată. Te face să te simți prost pentru Dick pentru că a avut potențialul să devină inginer, sau doctor, dar în definitiv sărăcia și un accident de mașină care i-a afectat creierul l-au făcut să moară un hoț de rând ajuns ucigaș.

Aproape că îți pare rău pentru călăul care îi spânzură, pentru gardienii de la închisoare, pentru avocați, polițiști, jurați.

Capote are talentul de a ilustra cât de absurdă și nedreaptă e viața fără să o facă complet lipsită de farmec. Pentru fiecare moment întunecat există un moment de lumină. Fiecare pagină care surprinde nimicnicia vieții surprinde o expresie de bucurie la potențialul acestei lumi și al celor care o populează. În ciuda tristeții ce se așează în jurul întregii povești, unele personaje au dreptul – și posibilitatea – la fericire.

Știi ce mă roade cu adevărat? În legătură cu cealaltă poveste? Pur și simplu nu-mi vine să cred… nu-mi vine să cred că cineva poate scăpa din așa ceva basma curată. Nu văd cum e posibil. Să faci ce-am făcut noi. Și să scapi nepedepsit.