În această carte, Denis Buican îl prezintă cititorilor pe celebrul Dracula din mai multe unghiuri.
În primul rând, se face o mică prezentarea a vieții și a domniei personajului istoric, Vlad Țepeș, despre care afirmă că avea anumite particularități comune cu vampirii, cum ar fi setea de sânge, dorința de răzbunare , ura față de oamenii slabi și pasiune pentru luptă. Totodată, sunt prezentate toate stereotipurile despre aceste creaturi legendare ale nopții, dar se și pune problema unor simple eresuri, sugerându-se că ”vampirismul” nu ar fi altceva decât ansamblul simptomelor porfiriei, nefiind însă această boală atribuită domnitorului valah, ceea ce creează confuzie, lăsând loc interpretării cititorului.
În al doilea rând, ni se vorbește despre personajul livresc, despre ”fiul” lui Bram Stoker. Denis Buican ne atrage atenția asuprea identității acestui personaj: din punct de vedere istoric, dar și fictive, acest personaj pare a fi mai degrabă în successor al domnitorului român, ci nu domnitorul însuși, metamorfozat în strigoi.
După un scurt rezumat al celebrului roman, rezumat în care sunt prezentate detalii semnificative din carte care să ateste natura demonică a antagonistului, de exemplu controlul minții , al temperaturii și al animalelor și forța supraomenească, lectorul face un țur al lumii cinematografice al cărei stăpân, sau cel puțin, al cărui (anti) erou este faimosul vampir, printre cei mai importanți ”conti Dracula” numărându-se, bineînțeles, Bela Lugosi, Christopher Lee și Gary Oldman.
După aducerea la cunoștința publicului informații despre viața, domnia, trăsăturile fizice și psihice și destinele celor două personaje, fiind scoase în evidență atât asemănările, cât și deosebirile dintre acestea, are loc o cu totul altă abordare a subiectului Dracula. Apare în prim-plan ideea de ”ereditate politică” a lui Dracula, transmisă de la el la alți tirani ai istoriei omenirii. Primul care a moștenit acest lucru de la domnitorul nostru se pare a fi Ivan cel Groaznic, care de mic copil avea o poftă nebună de a ucide, de a chinui și schingui animăluțe, iar pe parcursul vieții și domniei sale crunte, în care a purtat un regim de conducere al poporului său extreme de dur, ”a progresat” de la necuvântătoare, la oameni. Strategiile sale de luptă și pasiunea cu care se lupta și cu care vorbea despre războaie sunt și ele semne ale eredității lui Dracula. Un lucru similar s-a întâmplat și cu Stalin.
Nicolae Ceaușescu este descris de autor drept un om șiret și afacerist, însă, din păcate, incult și cu mintea încuiată, având puține idei, în general proaste, dar fixe, ideea sa principala, după cum știm bine cu toții, fiind să creeze noul om și noul stat comunist, specific doctrinei marxist-leniniste. Se introduce un cult al personalității exagerat, iar poliția politică își face treaba mai”bine” ca niciodată, asta după întoarcerea soților Ceaușescu din China. Frica, foamea și teroarea au fost instaurate cu success în rândul populației, conform intenției dictatorului ce se pare că suferea și el de sindromul Dracula. Faptul că dorea ca în România să existe un comunism special, unul național, el preluând de la Stalin, un alt om bolnav de sindromul Dracula, construirii comunismului într-o singură țara, arataă asemănarea dintre cei doi tirani.
În concluzie, această carte îi tratează atât pe Dracula, cât și pe Vlad Țepeș din toate punctele de vedere, fiind presărată comparația dintre cei doi cu umor de calitate, mai exact cu umor negru, dar și prezintă alți oameni politici celebri, fiind scoasă la iveală o sumedenie de detalii picante din viețile și domniile acestora, picanterii pe care le poate afla orice persoană care citește această carte care mie mi-a plăcut foarte mult. Țin să mulțumesc pe această cale sponsorului” Târgul Cărții” care mi-a oferit acest studiu al autorului Denis Buican, studiu publicat inițial în limba franceză, tradus ulterior în limba română la Editura Scripta.
The Sagittarius's Books 