Wishlist!

• Poporul cărții de Geraldine Brooks
• Mâța vinerii de Doina Ruști
• Manuscrisul fanariot de Doina Ruști
• Lumina dintre oceane de M.L. Stedman
• Turnul de abanos de John Fowles
• Omida de John Fowles
• Catherine- Paris de Martha Bibescu
• Sâmbătă de Ian McEwan
• Momo de Michael Ende 

Dar voi?

Bookhaul ianuarie-februarie

     Mi-am îmbogățit rafturile cu cărți cu 8 volume frumoase și celebre.

Am câștigat la un concurs de pe facebook cărțile ”Hoțul de visuri”, de Mary Balogh și ”Hoțul de inimi”, de Teresa Medeiros, de la Editura Litera

La un alt concurs, organizat de Editura Nemira Young Adult, am câștigat cartea ”Vrăjitoarea adevărului”, de Susan Dennard, fiind primul volum al seriei ”Tarâmul vrăjitorilor”.

De ziua mea am primit cadou de la Audrey Parker, administratorul acestui blog, următoarele cărți:
-”Mireasa din China”-Mary Jo Putney, Editura Litera
-”Sapte povești de calatorie”-Damen Tango, Editura Nemira
De la prietenul meu am primit,tot de ziua mea, cărțile:
-”Idiotul”-F.M. Dostoievsky, Editura Polirom
-”Infernul”-Dante Aligheri, Editura Rao
-”Livada de visini”-A.P.Cehov-Editura Agora

.

W.I.T.C.H

   Va mai aduceți aminte de revistele W.I.T.C.H?

Știu că multe fete au fost fane ale acestor reviste, de la Editura Egmont. Eu încă sunt o fană a acestor benzi desenate și am găsit un site unde se află online, gratuit, toate numerele, de la începutul până la sfârșitul poveștii, doar că sunt în limba engleză.

Mai jos  puteți accesa link-ul și vă puteți bucura de lectură, așa cum fac eu!

http://readcomiconline.to/Comic/W-i-t-c-h

Recenzie : Casa molimei de Jim Crace

Era,  în sfârșit, somnoros, dar nu și neliniștit. Se simțea prea pierdut ca să fie neliniștit. Aerul era greu și mirosea groaznic, a ceva între ciuperci, ouă și cartofi cleioși și putrezi. 

America este un tărâm al morții și e devastat. Toată lumea încearcă să scape de molimă, de acest loc fără speranță, unde moartea este peste tot. America nu mai este un loc prosper, acum este un loc unde lumea ori s-a împăcat cu gândul că nu are niciun rost de a pleca ori se zbat să plece din acest loc. Vor să ajungă pe bătrânul continent.

Franklin și fratele său decid să ajungă și ei pe acel continent, numai că planurile se schimbă pe parcurs. Ajung într-un orășel foarte ospitalier, dar nu va ține mult. Vor avea parte de o soartă crudă. Fiecare se luptă pentru supraviețuire.

Oceanul arăta ca un plămân uriaș, inspirând și expirând apă în loc de aer. Pescărușii luau micul dejun și se ciorovăiau aproape de țărm, strigând la valuri. 

Franklin o întâlnește pe Margaret la Casa molimei, un loc unde sunt duși bolnavii să stea până mor, nu au voie să iasă, să nu îi infecteze pe alții. Franklin se simte atras de Margaret. Atenție spoiler : Margaret e sănătoasă, își revine.  După ce satul moare, cei doi decid să plece. Vor avea parte de multe aventuri și pericole, toată lumea vrea să scape. În viața lor va mai apărea un suflețel. Lumea e periculoasă. Când crezi că ești în siguranță, hop pericolul! Oare vor merge pe continent?

Mie mi-a plăcut această carte, mi-a adus aminte de multe filme postapocaliptice. Voi ați citit această carte? Cum vi s-a părut?

Cartea a apărut la editura All . Cartea Casa molimei de Jim Crace poate fi comandată online de pe website-ul editurii ALL.RO. 

Da, puteau. Se și vedeau revendicând o bucată de pământ demult abandonată, transformând vreo casă veche în căminul lor, într-un ținut ce implora să fie folosit. Pornind spre vest aveau să fie liberi. 

Contesa sângeroasă- Erzsébet Báthory de Rebecca Johns

Dacă numele de Erzsébet Báthory nu vă spune nimic atunci probabil o să vă amintiţi una din legendele lui Bloody Mary în care s-ar presupune că era o contesă nemiloasă, sadică care făcea baie în sângele fetelor ucise pentru a-şi păstra frumuseţea.

În realitate, însă, lucrurile sunt puţin diferite. Nu am de gând să vă stric plăcerea spunându-vă dacă contesa Erzsébet chiar era atât de crudă pe cât înţelegem din legendele ţesute în jurul poveştii sale sau dacă a fost doar teama bărbaţilor de a lăsa o femeie inteligentă să ajungă la fel de puternică ca şi ei.

Din acest roman istoric ne putem face de asemenea o oarecare idee despre viaţa oamenilor din Ungaria pe vremea luptelor cu turcii şi sincer m-am bucurat să citesc o carte care nu îşi are acţiunea doar în America sau Anglia.

Părerea mea

Majoritatea momentelor în filme, cărţi sau ocazional din viaţă scot la iveală feminismul din mine, însă povestea de viaţă a contesei Erzsébet Báthory a reuşit să îl ţină în permanenţă lângă mine devenind furioasă atunci când era nedreptaţită şi, nu cred că exagerez, în culmea fericirii când reuşea să le facă faţă.

Puncte forte

Ce mi-a plăcut a fost că în roman găseşti subtil nişte lecţii psihologice despre gândirea umană atunci când puterea înlocuieşte moralitatea.

Puncte slabe

Ce nu mi-a plăcut a fost că primul capitol a început direct cu întemniţarea contesei simţind că mi-a luat puţin din final, însă având în vedere că romanul se bazează pe jurnalul lui Erzsébet Báthory presupun că pot ierta acest amănunt.

 

Amalia se jura că e nevinovată, spunând că e mincinoasă fata care o acuzase, că nu a declarat niciodată că Ferenc s-a îndrăgostit de ea. Celelalte fete, pretindea ea, o invidiau pentru oglinda frumoasă, pentru prietenia cu stăpâna casei, şi spuneau minciuni încercând să-i distrugă reputaţia. Era nedrept. Poate contesa să creadă orice îi spune o fată geloasă şi să le facă pe celelalte să sufere din cauza asta?

 

– Te simţi bine draga mea? am întrebat-o, iar ea mi-a răspuns  că da, însă nu am crezut-o câtuşi de puţin. Trebuia să meargă direct la culcare.atunci când urma să ajungem în oraş, fără comentarii, deşi ea o să obiecteze, zicând că am nevoie de ajutorul ei la aranjarea casei, căci întotdeauna se gândea mai întâi la confortul meu.      – Du-te la culcare Darvulia! am spus. Cu siguranţă ţi-ai câştigat până acum dreptul de a te odihni atunci când eşti bolnavă.

 

De necrezut. De data asta Dorka merse prea departe. Îi explicasem foarte clar că nu voiam să am necazuri atâta timp cât fiica mea era acolo, când în casă se aflau atâţia necunoscuţi- valetul şi servitorii ginerelui meu, precum şi servitoarele fiicei mele- nefamiliarizaţi cu obiceiurile noastre.

 

Mulţumesc editura Editura All pentru carte. Cartea Elizabeth Bathory. Contesa sângeroasă de Rebecca Johns poate fi cumpărată online de pe website-ul editurii ALL. RO. 

Lângă șinele de tren…

Mulțumesc Libris pentru această carte!

Titlu : Fata din tren 

Autor : Paula Hawkins 

Categorie : Beletristică 

Nu știu cum îi cheamă, așa că a trebuit să-i botez eu. 

Perspectiva din Fata din tren, debutul beletristic al Paulei Hawkins, nu este mereu aceeași. Este în continuă schimbare, trecând de la privirea tulbure și încețoșată a unei alcoolice la cea plină de speranță a unei femei adultere, plictisită de bărbatul ei abuziv, apoi, în fine, la cea a unei femei într-o relație fericită cu bărbatul care și-a înșelat soția pentru ea.

Deja totul pare a fi încărcat emoțional, cel puțin din punct de vedere romantic. Dar partea amuzantă e: Fata din tren nu e o poveste de dragoste. Nici măcar nu este o poveste despre dragoste, în ciuda aparentelor tensiuni între diferite personaje, neoferind nicio finalitate la acestea. Nu: acesta este un thriller psihologic, și încă unul foarte bun.

Sunt o pereche, un set. Sunt fericiți, pot spune. 

Cei doi oameni tineri și frumoși de la casa numărul cincisprezece reprezintă cuplul perfect. El este o imagine idealizată a masculinității, ea, a feminității. Au o casă mare cu grădină. Când e vreme caldă, ei își petrec diminețile în aer liber, ea într-un șezlong, sorbindu-și cafeaua, el în spatele ei, cu mâinile pe umerii săi osoși. E o priveliște frumoasă pentru Rachel, care ia trenul de 8.04 către Londra în fiecare zi. E o priveliște atât de frumoasă încât i-a și botezat: Jess și Jason. Le-a dat un nume și o semnificație. Sunt fericiți și perfecți ca niște actori de cinema. Viața lor e un film.

Viața lor era un film, până când Rachel o vede într-o bună zi pe Jess, în grădină, cu un alt bărbat. E ușor să îți dai seama, în fond: figura lui e mult mai subțire, mai alungită. E cu totul altă fizionomie. Atunci când află, Rachel, cu băutura în mână, e cuprinsă de ură. Imaginea cuplului perfect, a vieții conjugale a celor din casa de la numărul cincisprezece, este distrusă de acel moment nefast. Îi amintește de propriul său mariaj eșuat, de felul în care a căzut pradă băuturii în timp ce soțul său a căzut pradă altei femei.

În acea seară, Rachel își îneacă amarul în câteva sticle de vin, apoi ia trenul până la fosta sa casă, care aparține acum fostului ei soț și noii sale familii, ca să își regleze conturile. A doua zi, Megan Hipwell, versiunea foarte reală și foarte imperfectă a lui Jess, e dată dispărută, iar soțul său, Scott, e considerat suspect principal. Fiind convinsă că undeva în mâna ei se află cheia misterului, Rachel pleacă în dezlegarea enigmei, în dezvăluirea adevărului.

În încercarea de a-l salva pe Scott de o sentință nedreaptă și pe Megan de o moarte denaturată, Rachel intră într-un cerc al slăbiciunilor în care numai ea poate – și trebuie să fie – puternică.

În pădure. Îmi imaginez un mormânt săpat sub tufișurile pitice și acoperit în grabă. Îmi imaginez cele mai urâte lucruri, niște orori imposibile – trupul ei atârnând în ștreang, undeva în adâncul pădurii, unde nimeni nu intră niciodată.

Cartea a apărut la editura Trei.

Americani și avocado

I am totally incomprehensible to everyone including myself.

Sally Jay Gorce a fost mereu puțin diferită – spontană, dezordonată, fără o direcție clară și mereu dornică să se bucure de viață. În adolescență a fugit mai multe ori de acasă ca să își urmeze instinctele, să se agațe de fiecare pasiune trecătoare pe care a dezvoltat-o. La un moment dat, când Sally vrea să fugă din America, țara sa de baștină, ca să devină matador, unchiul său, Roger, o pune să promită că o să-și termine studiile în schimbul a doi ani de libertate totală, finanțată de el.

Sally, fată deșteaptă, acceptă, iar la 21 de ani cunoaște deja Parisul, unde cabareturile, cafenelele, străzile întunecate și personajele descrise în culori cât mai vii captează ochiul și atenția străinului. Trează mai mult noaptea, mereu îmbrăcată nepotrivit, eroina sare din experiență în experiență în căutarea sinelui său. În decursul unui an, Sally reușește să își înfrunte amantul, un diplomat florentin, în favoarea unui regizor sărac, să își piardă pașaportul, după care să descopere că a fost furat tot acest timp, joacă într-un film, pleacă la țară și are o relație pasageră cu un tânăr artist. Atitudinea ei, inofensivă și decadentă, îi scandalizează pe mulți, mai ales pe funcționarii de la ambasadă, dar Sally își vede de viață, agasată de convenții și de limitări, dar liberă ca pasărea cerului în tot ceea ce face.

Primul roman al lui Elaine Dundy, The Dud Avocado, a fost ceva la vremea sa, când a apărut în 1958. Romanul a fost atât de aclamat încât soțul său, un critic literar, a amenințat-o cu divorțul în cazul în care dorea să mai publice. Dundy a ales scrisul și a mai publicat două romane, două piese de teatru și numeroase biografii. Femeie de lume, deși vizibil diferită fața de eroina debutului său, Dundy a fost o femeie la fel de liberă. Agasată de rigorile secolului, dar fără să se îndepărteze de drumul său, Dundy a fost o femeie înaintea vremii sale, la fel ca Sally Jay.

With these words in my ears as I felt my way down the stairs, too discouraged to find the minuteries, I reflected wearily that it was not easy to be a Woman in these stirring times. I said it then and I say it now: it just isn’t our century.

For some people history is a Beach or a Tower or a Graveyard. For me it is this giant primordial Toy Shop with all its windows gloriously ablaze. It contained everything I’ve ever wanted that money can buy. It was an enormous Christmas present wrapped in silver and blue tissue paper tied with satin ribbons and bells. Inside would be something to adorn, to amuse, and to dazzle me forever. It was my present for being alive.

The Dud Avocado, Elaine Bundy

Bookhaul ianuarie-februarie

Cumpărate…

Maggie Cassidy, Jack Kerouac

The Little Green Book of Health, Sarah Callard

Lord Jim, Joseph Conrad

The Dud Avocado, Elaine Dundy

Primite…

Orele, Michael Cunningham

… din partea blogului

Pisica musafir, Takashi Hiraide

Middlesex, Jeffrey Eugenides

… din partea editurii All

Povestea asasinilor mei, Tarun J. Tejpal

… din partea Târgul Cărții

Trenul M, Patti Smith

… din partea Libris

Fata din tren, Paula Hawkins

Mulțumesc blogului și sponsorilor pentru cărțile acestea frumoase!

The Book Buying Tag

Am preluat tag-ul de la Books are friends. Sper să vă placă!

De unde îți cumperi cărți?

De oriunde. Cărturești, Diverta, anticariate, outlet-uri… Atâta timp cât e o librărie fizică și pot ajunge acolo pe jos, e destul de bună pentru mine.

Pui pre-comenzi pentru cărți?

Nah.

Câte cărți cumperi în medie pe lună?

Drept să spun, nu știu. Presupun că 2-3 cărți pe lună sunt de ajuns.

Împrumuți cărți de la bibliotecă?

Nah.

Dacă te duci la bibliotecă, câte cărți împrumuți?

Acum, 0. În liceu, 1.

Care este părerea ta în legătură cu cărțile împrumutate de la bibliotecă?

Când eram la liceu, mai împrumutam câte o carte de la biblioteca liceului, dar aveam panica asta pe capul meu că trebuie să o returnez.

N-aș vrea să repet experiența. Da, e o carte gratis, dar chiar merită stresul?

Ce părere ai despre cărțile second-hand?

Îmi plac la nebunie. Cărțile se uzează mai greu decât alte obiecte: mai ales pentru că oamenii încearcă să aibă grijă de ele. Multe cărți pe care le găsesc în anticariate arată foarte bine. În cel mai rău caz, sunt mai prăfuite, au aerul acela vechi de bibliotecă. Există și cărți făcute ferfeniță, care au umblat din mână în mână pentru cinci generații, dar există cititori care iubesc genul ăsta de cărți. Eu, personal, prefer cărțile puțin mai aspectuoase, dar asta e doar de moft.

Îți ții cărțile pe care le citești separat de celelalte?

Cărțile pe care (mă pregătesc să) le citesc sunt de regulă pe biroul meu sau lângă pat, ca să fie cât mai accesibile. Celelalte sunt de regulă pe rafturi sau în dulap. Nu îmi place să mă complic.

Plănuiești să citești toate cărțile pe care le deții?

Drept să spun, nu știu. Sunt câteva cărți pe care vreau neapărat să le citesc pe termen scurt și mediu, dar există și cărți de care nu sunt interesată încă și pe care le pot citi peste cinci ani.

Ce faci cu cărțile pe care le deții dar pe care simți că nu le vei citi niciodată?

Le las în pace.

Ai donat vreodată cărți?

Nu, dar mi-ar plăcea!

Ți-ai interzis vreodată să îți cumperi cărți?

Nu îmi prea interzic lucruri. Dacă vreau ceva anume, mi-l cumpăr. Dacă nu am bani, stau cuminte până am. Dacă am bani și nu vreau cărți noi, nu îmi iau. Sunt un om simplu…

Crezi că îți cumperi prea multe cărți?

N-aș zice. Cred că sunt în stare să cumpăr cât citesc și sunt foarte mulțumită de asta. În fond, nu vreau să fiu îngropată de cărți (încă). La momentul potrivit, voi cumpăra mai multe cărți, dar momentan mă descurc.

Mi-a plăcut foarte mult acest tag, drept pentru care aș vrea să îl dau mai departe! Nominalizez blogurile Devoratorul de cărți, Just reading my books și More Than Books pentru a-l completa!