Libris Cărțile editurilor Corint și Leda sunt la reducere , iar transportul este gratuit pentru comenzile de peste 50 de lei : https://tinyurl.com/u59v7nc Oferta este valabilă până pe 28 Aprilie.
Ai 25% Reducere la Produsele Gerovital H3 Evolution & Perfect Look Susține evoluția tenului tău cu cel mai inovator complex molecular al momentului de la marca Nr. 1 Antirid. Pielea ta merită ce e mai bun, iar noi avem răspunsul: acidul hialuronic, ingredientul ce menține hidratarea și elasticitatea pielii: https://tinyurl.com/4mp6vtf9
LENSA oferă consultații optometrice gratuite! Profită chiar acum și programează-te pe : https://bit.ly/3Lnid98
Voi alegeți locația, data și ora consultației. Locații : București, Arad, Bacău, Baia Mare, Balotești, Bârlad, Brăila, Brașov, Buzău, Constanța, Deva, Drobeta Turnu Severin, Cluj, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Sf. Gheorghe, Sibiu, Slatina, Suceava, Târgoviște, Târgu Mureș, Zalău, Satu Mare, Voluntari, Roman, Piatra Neamt și Timișoara. Știi că trebuie să ajungi măcar o dată pe an să-ți verifici vederea. Nu ai nicio obligație să achiziționezi de la ei după ce ai finalizat consultația. Poți să iei rețeta pe care o primești în format fizic și electronic și să mergi la orice alt furnizor.
Recomand cu mare drag : Asasina de zei, Nămeții, Fetele care ard, Pachetul Bill Hodges 3 vol. + Afiș CADOU, Pachetul Manga best international 4 vol. , Omulețul din perete, Pachetul Blue Love 4 vol., Pachetul Trilogia Culorile Magiei 3 vol., Focul viu, Ultimul trandafir din Shanghai, Café gourmand, Istoria lecturii. Oferta este valabilă până pe 21 Mai. Spor la cumpărături! Ce cărți v-au făcut cu ochiul ?
NORIEL Porneste in aventuri creative, exploreaza decoruri din lumea reala sau construieste un univers complet nou din caramizi colorate. Posibilitatile sunt infinite cu selectia noastra speciala de jucarii LEGO® pentru fetite : https://tinyurl.com/b9jumfju
CĂRTUREȘTI
Răspundel Istețel, ajutorul de bază al părinților și prietenul copiilor de zi cu zi, vine în această primăvară cu vești foarte bune, proaspăt scoase din coșul Iepurașului: prima este noutatea sezonului – Biblia pentru copii! Iar a doua este reducerea de 15% de care beneficiați dacă adăugați codul PRINTESAURBANA15 în coșul de cumpărături pentru oricare dintre cărțile și accesoriile din colecția Răspundel Istețel în stoc pe carturesti.ro în perioada 24 aprilie – 8 mai : https://tinyurl.com/3avwp3sx
Psst, vrei un super pont?
Pe Litera.ro, în 𝐒𝐚̆𝐩𝐭𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐜𝐚̆𝐫𝐭̦𝐢𝐢 , găsești bestsellere de la autorii tăi favoriți cu niște reduceri pur și simplu 𝐖𝐎𝐖, de până la -90% https://tinyurl.com/5h4v3hv5
În plus, comandă de minim 169 de lei și primești din partea noastră un cadou în valoare de 179.97 lei și transport gratuit inclus:
,, – Îmi place. Mă trage de rochie și vine pe la spatele meu. Poartă blugi negri, Amiri Thrasher (foarte rupți, evident), teniși negri, Vans, și un tricou alb, Givenchy. Îmi privesc reflexia în oglinda din dormitorul lui. Înclin capul, mijesc ochii și mă prefac că sunt singura fată care a fost aici în ultimul timp. Verific dacă lanțul cu inelul lui e bine ascuns, într‑un loc unde doar eu și probabil mai târziu și el îl putem vedea. Apoi îmi aranjez gulerul rochiei din mătase naturală, cu model floral roșu, albastru și alb. – E de la Miu Miu, îi spun, în timp ce‑l privesc în oglindă. Îi ador ochii. El doar încuviințează din cap, cu un aer detașat. – Chiar săptămâna trecută m‑am culcat cu un model de la Miu Miu. Îi detest ochii. Îl privesc o secundă și încerc să mă adun, după care îi arunc un zâmbet nepăsător. – Nu‑mi pasă. Privirile ni se intersectează și, pentru o clipă, nu‑i detest doar ochii, ci pe el, cu totul. Pentru că mă cunoaște atât de bine și vede dincolo de cuvintele mele. Pentru că face asta cu oricine, doar cu mine nu. Ridică din umeri, nepăsător. El e BJ Ballentine. A fost primul pentru mine în tot ce înseamnă iubire, timp, suferință din dragoste. E băiatul cu păr de aur și ochi de aur, cu toate că are părul șaten și ochii verzi. Se spune că e cel mai chipeș băiat din Londra și tind să fiu de acord. Asta în zilele lui bune. Dar de ce‑ți explic ție toate astea? Știi deja despre cine vorbesc. – Știu că nu‑ți pasă, zice și își trece, absent, limba peste dinți. Așa face când e iritat. Îmi dau seama că e nervos, dar peste o secundă, privirea i se îmblânzește, cum se întâmplă mereu când e vorba de mine. Parks, aveai un iubit atunci. Îmi caută privirea, dar îl evit. Îmi place să‑l fac să creadă că trebuie să se străduiască pentru a‑mi câștiga atenția. – Exact. Nu‑mi pasă, repet, în timp ce clipesc. – Cum să nu, spune, oftând, cu un aer fals plictisit. Ți‑ai pus din nou scutul, nu‑i așa? Asta spun băieții când văd că îmi protejez inima. Mă privește și știe că mint. Ne înfruntăm din priviri. „Mi‑e dor de tine“, clipesc eu în codul Morse. „Încă te iubesc“, spun colțurile răsfrânte ale gurii lui perfecte. Buza de sus e mai plină, de parcă ar fi tot timpul înțepată de albine. A existat o vreme când buzele acelea țineau în echilibru toată inima mea. – Când? întreb, în timp ce mă întorc cu fața spre el. Îl iau de mână ca să‑i suflec, fără permisiunea lui, mânecile gecii negre din blugi, tot de la Amiri. Îl simt că mă privește și așteaptă să ridic capul. Când o fac, simt o durere în adâncul ființei mele, așa cum se întâmplă mereu când privirile ni se întâlnesc. Sunt ca un pește întors în apă. Simt o ușurare dureroasă. – Când ce? întreabă Beej, în timp ce mă fixează cu privirea. Îi strâng geaca peste piept, încercând să‑mi dau seama dacă îi stă mai bine cu ea închisă sau deschisă. Decid să‑i închei nasturii. Își mișcă ușor capul, căutându‑mi privirea, iar când nu i‑o ofer, îmi ridică bărbia, prinzându‑mi‑o între degetul mare și arătător, ca să fiu silită să mă uit la el. Distanța fizică dintre noi e neînsemnată și, cu toate astea, o întreagă pădure crește între noi. Pini formați din greșeli, atât de înalți, că nu putem vedea peste ei. Și râuri de lucruri nerostite, atât de late, că nu pot fi traversate. Nu suntem nici pe departe acolo unde credeam c‑o să fim și, pentru o clipă, mă simt singură și pierdută. Dar măcar sunt singură și pierdută alături de el. – Mă întrebam când, atâta tot. Clipesc repede, ca să țin amintirile la distanță. Desfac nasturii. Săptămâna trecută ai fost cu mine aproape tot timpul, așa că nu știu când ai avut timp să‑ți faci de cap cu o fată foarte palidă și, mai mult ca sigur, cu ochii depărtați. Mă privește amuzat. BJ Ballentine e înalt. Are un metru optzeci și șapte. – Ce? Modelele fantomatic de albe, cu ochii mari, de extraterestru, sunt preferatele lui Fabio Zambernardi. – Parks, aveai iubit, îmi repetă el, oprindu‑și un zâmbet. Îl ignor, pentru că nu asta contează. Îi strâng geaca pe piept și‑i închid la loc nasturii. – Dar am fost cu tine aproape tot timpul, așa că efectiv nu știu când ai avut timp… – Vrei să‑ți arăt orarul meu? – Orarul tău de sex? întreb, tăios, dar mă întreb dacă n‑ar trebui, poate, să accept. Mi‑ar fi de folos ca să știu în ce seri să mă spăl pe păr și pe unde umblă. Vreau să știu mereu pe unde e, dar nu pot să recunosc asta, așa că doar îl privesc. – N‑am un orar de sex. – De muncă știm clar că n‑ai. – Dar lucrez, zice el, dându‑și ochii peste cap. – Când îți dai bluza jos pentru fanii de pe Instagram? Zâmbește timid. – Nu încerc decât să plătesc facturile. Nu toți stăm pe o movilă de opt sute de milioane de dolari, Parks. – Asta așa e. Ia zi‑mi, ce s‑a mai întâmplat cu insula aia mică pe care o deține familia ta pe lângă Grenada? – De ce a trebuit să spui că e mică? întreabă el, amuzat. – E mai mică decât a mea. Râde. Mă studiază din cap până‑n picioare, iar privirea i se plimbă peste mine, așa cum au făcut‑o cândva și mâinile lui. Mă soarbe din priviri. Apoi se uită în oglindă și‑și trece mâna prin păr. – Care e situația cu nasturii? Îi deschei din nou, iar el mă privește amuzat. – Mereu încerci să mă dezbraci. – Ai vrea tu, îi răspund, în timp ce‑mi dau ochii peste cap și roșesc. Îmi iau geanta albastră din năbuc, Le Chiquito Noeud, de la Jacquemus, de pe al patrulea raft cu genți. – Chiar vreau, recunoaște el, în timp ce trece cu privirea peste trupul meu. Ai ceva nasturi care trebuie deschiși? – Potolește‑te, îi spun și‑l lovesc în joacă. – Hai, o să întârziem, zice și își pune brațul pe după gâtul meu, trăgându‑mă spre ușă. – Parks, ia spune‑mi, ce te scoate din sărite săptămâna asta? mă întreabă BJ, cu zâmbetul pe buze și ochii mijiți. – Săptămâna asta? Mă încrunt. Suntem la masă cu Setul Complet. Sunt cei mai apropiați prieteni ai noștri, dar chiar și așa, câteodată se petrece ceva, și totul în jur se întunecă brusc, iar noi nu ne mai vedem decât unul pe celălalt. – Păi, zice el, ridicând din umeri, știu ce te scoate din sărite mereu, mai presus de orice altceva. – Serios? BJ încuviințează din cap, iar eu bat cu degetele în masă. – Ia luminează‑mă! Suntem la Annabel’s. Data viitoare când o să vii aici, îți recomand să comanzi o sticlă de Dom Pérignon Rosé din 1995. Însă nu asta bea BJ. El bea Negroni. Mereu își comandă asta, cu excepția serilor în care totul merge prost, iar atunci își ia o tequila Don Julio 1942. – Chestia care te scoate din sărite mai presus de orice altceva e când alte fete îmi oferă atenție. Evident. – Nu, nu ești nici măcar pe aproape, pufnesc disprețuitor și clatin vehement din cap. Deși e sută la sută adevărat. BJ dă ochii peste cap și‑mi ignoră minciuna. – Atunci săptămâna asta. Te rog, spune. – Fetele care anunță pe Instagram că nu se machiază, deși e evident oricum pentru toată lumea. – Nici eu nu pot să sufăr chestia asta. Ce vor, să le dăm o medalie pentru curaj? intervine prietena mea cea mai bună, Paili Blythe. Își dă o șuviță blond‑platinat după ureche și strâmbă din nas, cu un aer de frustrare. Schițez un gest de recunoștință, apoi continui. – Nu înțeleg de ce se laudă cu faptul că nu se îngrijesc. – Poate un pic de corector? Sau niște fard de obraz, zice Paili. – Ce‑ai zis, Charlotte? Nu te‑ai machiat azi? Da, știu, e îngrozitor de evident pentru cei care au darul vederii, spun eu. BJ își trece limba peste dinți, zâmbește și încuviințează din cap. – Parks, nu toată lumea se trezește arătând ca o căprioară din desenele animate. – Hm…, fac eu, cu o expresie șovăielnică pe chip. Ăsta ar trebui să fie un compliment? – Absolut. – Fiți serioși, toți știm că Bambi a marcat trezirea sexuală a lui BJ, spune Henry Ballentine, cel mai vechi prieten al meu din întreaga lume. Ca înfățișare, seamănă cu fratele lui mai mare. Are păr șaten și un zâmbet care ar putea să te lase însărcinată, dar are ochi albaștri, nu verzi, și uneori poartă ochelari, deși nu știm sigur dacă are nevoie de ei. ”
,, Bryce Quinlan se afla într‑o încăpere situată atât de adânc sub muntele care se înălța deasupra ei, încât probabil că lumina zilei era un mit în ochii creaturilor ce sălășluiau aici. Pentru un loc care, aparent, nu era Helul, împrejurimile aduceau cam mult a Hel: piatră neagră, palat subteran, o celulă de interogatoriu și mai adânc înfundată în pământ… Întunericul părea ceva inerent pentru cei trei care stăteau în fața ei: o femeie minionă, îmbrăcată într‑un veșmânt de mătase gri, și doi bărbați înaripați, care purtau armuri negre, solzoase. Unul dintre ei – bărbatul frumos și puternic din mijloc – îți lua ochii, pur și simplu, cu valurile de umbre și de lumini de stele ale întregii lui făpturi. Rhysand, așa spusese că îl chema. Și semăna atât de mult cu Ruhn! Nu putea să fie o coincidență. Bryce sărise prin Poartă cu intenția de a ajunge în Hel, pentru a accepta, în sfârșit, ofertele pe care Aidas și Apollion le făcuseră de mai multe ori, cei doi intenționând să își trimită armatele pe Midgard pentru a opri acel ciclu de cuceriri galactice. În schimb, Bryce ajunsese aici. Ea aruncă o privire la războinicul de lângă cel care ar fi putut să fie fratele geamăn al lui Ruhn. Acel bărbat era cel care o găsise și care fusese înarmat cu pumnalul negru ce reacționase la Sabia Stelară. În ochii lui căprui se citea doar o vigilență rece, de prădător. – Cineva trebuie să înceapă să vorbească, spuse femeia cea scundă, care păruse nespus de șocată atunci când o auzise pe Bryce vorbind în limba străveche și când văzuse sabia. Lumina aurie emanată de vasele pline cu jăratic, care aducea cu prima lumină de pe Midgard, îi scălda șuvițele tunse bob, ce‑i ajungeau până la bărbie, și îi scotea în evidență conturul maxilarului îngust și ascuțit. Femeia o privi pe Bryce cu ochii ei de o uimitoare nuanță argintie, rămânând, însă, neimpresionată. – Ai zis că te cheamă Bryce Quinlan și că vii dintr‑o altă lume: Midgard. Rhysand îi șopti ceva bărbatului înaripat de lângă el. Probabil că‑i traducea cele spuse. Femeia continuă: – Chiar dacă te‑am crede, tot trebuie să ne răspunzi la niște întrebări. Cum de ai venit aici? De ce ai venit aici? Bryce cercetă din priviri celula goală în care se aflau. Nu văzu nici o masă pe care să fi fost înșirate instrumente sclipitoare de tortură, nici o crăpătură în piatra solidă de dincolo de ușă și nici o ruptură în grilajul din mijlocul podelei, care se afla la doar câțiva pași distanță și din care ea ar fi putut să jure că se auzea un șuierat. – Ce lume e asta? scrâșni Bryce cu voce răgușită. După ce se prezentase în foaierul acela încântător și primitor, dublura lui Ruhn o apucase de mână. Forța strânsorii lui și atingerea palmelor bătătorite fuseseră singurele lucruri solide pe care ea le simțise în timp ce vântul și întunericul mugiseră în jurul lor, iar lumea dispăruse – după care fuseseră înconjurați doar de rocă dură și de o lumină slabă. Ajunseseră într‑un palat cioplit sub un munte, iar apoi coborâseră scările înguste ce duceau spre acea temniță. Odată ajunși acolo, bărbatul acela îi arătase lui Bryce, cu un gest poruncitor, singurul scaun din centrul încăperii. Așa că Bryce se așezase, așteptând să i se pună cătușele, lanțurile sau oricare alte instrumente de restricționare a mișcărilor, însă nu se întâmplase așa. Femeia cea scundă întrebă: – De ce vorbești limba străveche? Bryce își repezi bărbia spre ea, ripostând: – Tu de ce o vorbești? Buzele vopsite în roșu ale femeii se arcuiră, ceea ce nu era o priveliște liniștitoare. – De ce ești acoperită de sânge care nu e al tău? Scor: un punct pentru femeie. Bryce știa că nu o ajuta deloc faptul că hainele i se îmbibaseră de sânge, ajungând să fie țepene și închise la culoare. Mai mult de‑atât, avea mâinile acoperite de sânge închegat. Era al Harpiei, la care se adăuga și puțin dintr‑al Lidiei. O acoperea pe Bryce ca parte a unui joc atent gândit, care avea drept scop să o țină în viață, să le păstreze secretele în siguranță, în timp ce Căprioara și Ruhn… Începu să respire sacadat. Îi părăsise. Își părăsise perechea și fratele. Îi lăsase la palat, în mâinile lui Rigelus. Îi părăsise și cel mai probabil că erau… Zidurile și tavanul începură, parcă, să se apropie de ea, lăsând‑o fără aer. Rhysand își ridică mâna lată, încununată cu stele. – Nu îți vom face nici un rău! Bryce deduse restul frazei care rămăsese nerostită, pândind în umbrele dense din jurul lui: dacă nu vei încerca nici tu să ne rănești. Ea închise ochii, încercând să își ignore răsuflarea sacadată, precum și greutatea zdrobitoare a pietrei de deasupra și din jurul ei. Cu mai puțin de o oră în urmă, fugea de puterea lui Rigelus, ferindu‑se de busturi de marmură care explodau și de ferestre care se sfărâmau, iar fulgerul lui Hunt îi străpunsese pieptul și apoi străpunsese Poarta, deschizând un portal. Iar ea plonjase spre Hel… Cu nici măcar o oră în urmă. Iar acum… se afla aici. Mâinile îi tremurau așa că strânse din pumni. Trase aer în piept lent, tremurat, o dată și încă o dată, după care deschise ochii și întrebă din nou, cu voce puternică și limpede: – Ce lume e asta? Cei trei anchetatori nu rostiră nici o vorbă. Așa că Bryce o țintui cu privirea pe femeie, cea mai scundă dintre ei, dar nici pe departe cea mai puțin ucigătoare. – Ai spus că limba străveche nu a mai fost vorbită aici de cincisprezece mii de ani. De ce? ”
Un film pe care tocmai l-am revăzut. Emoționant, dur, cu personaje bine construite.
Whiplash
Descrierile sunt preluate de pe Netflix & Cinemagia.
Pe lângă titlurile din zona cinematografiei, recomand și o carte, care deși mi s-a părut extrem de tristă, mă bucur că s-a aflat pe lista lecturilor din luna de dinaintea primăverii.
Poză realizată de Sorina
Descrierea cărții : Fata care și-a găsit vocea te invită să faci cunoștință cu Adunni, singura fiică a unui tată sărac, care a rămas nu de mult fără mamă și a fost promisă unui bărbat în vârstă. În ochii bărbaților nemiloși, Adunni valorează patru capre, doi saci cu orez, câteva găini de rasă și cinci mii de naira. Iar când o tragedie lovește noua sa familie, Adunni este vândută de cel pe care îl consideră un salvator ca servitoare pentru o familie înstărită. Va reuși ea să lupte pentru visul ei de a avea acces la o educație care să-i permită să plece undeva, departe de tot ce o ține în loc? Rămâne de văzut…
Reduceri de până la 70% la produsele lor cele mai căutate, inclusiv bijuterii din pietre semiprețioase, piramide orgonice, boluri tibetane și multe altele : https://tinyurl.com/n3j8uerk
3. Până pe 7 aprilie folosește codul 𝐋𝐈𝐓𝐄𝐑𝐀𝟓𝟎 la checkout și bucură-te de -50% reducere la titlurile selectate pentru tine : https://tinyurl.com/bde86h5x
4. Pot veni cadourile gata împachetate fără costuri suplimentare? Răspunsul e doar unul: da, există! Iar în luna aprilie, acest loc desprins din vis împlinește 15 ani! Pentru cei care au trecut pragul carturesti.ro încă din prima zi, cei care au citit, desenat, ascultat muzică și completat serii manga de pe carturesti.ro de-a lungul anilor, până la cei care ne descoperă azi sau o vor face în zilele următoare – avem reduceri aniversare : https://tinyurl.com/3eyr8bdy
Am pus în selecție tot ce ați iubit mai mult de-a lungul timpului. Ofertele includ reduceri de până la 50%, în perioada 2 – 8 aprilie, doar pe carturesti.ro. Livrăm în toată țara, dar și peste hotare. Vino pe carturesti.ro și bea un ceai, alege o carte, două sau chiar cinci, dăruiește un vinil sau cumpără-ți stiloul mult dorit. Hai să vezi ce ți-am pregătit : https://tinyurl.com/3eyr8bdy
6. Yves Rocher – Cumpără 2 produse și primește-l pe al 3-lea la 1 LEU : https://tinyurl.com/4p6yvpuu Această ofertă se aplică produselor de îngrijire a părului. Oferta este valabilă până pe 7 Mai.
7. În perioada 3-7 aprilie, pe Librex.ro are loc Marea Lichidare de stoc, cu reduceri de până la 90% la mii de cărți, cu prețuri începând de la 3 lei : https://tinyurl.com/2d4mj7cx
8. Pune accent pe confort și ergonomie la birou cu scaunele Dacris! 3+1 Cadou : https://tinyurl.com/334hykz2 Oferta este valabilă până pe 1 Mai.
9. PÂNĂ LA 30% REDUCERE Cu reducerile noastre lunare, poți să-ți împlinești dorințele de frumusețe fără a-ți depăși bugetul : https://tinyurl.com/3mtpfmnm
10. MOBIDEA.RO Bucură-te de livrare gratuită pentru comenzile de peste 600 RON și de prețuri de producător pentru toate produsele fabricate în Maramureș, România. Livrarea se efectuează în 4-10 zile lucrătoare. Au oferte speciale cu o reducere suplimentară de 10% la mobilierul de dormitor, bucătărie și living. COD EXTRA REDUCERE – EXTRA10 : https://tinyurl.com/yn2xasye
11. Vino la Târgul Micilor Cartepedieni și găsește bookurii pentru copii la prețuri primăvăratice : https://tinyurl.com/48wzvrhf Campania este valabilă până pe 31 Mai.
Legământ de sânge (Un regat întrețesut, vol. 3) ( 35% reducere ) : https://tinyurl.com/mr35fmy3 Precomandă acum Legământ de sânge și vei primi un fanart realizat de @vampressbathory !
Nume de cod : Vânătorul ( 35% reducere ): https://tinyurl.com/he5v2mwe Nume de cod : Vânătorul este continuarea cărții Nume de cod : Lady Fortune . Traducere : Dana-Ligia Ilin
O crimă neașteptată ( 35% reducere ) : https://tinyurl.com/2r4vxv35 Traducere : Carmen Ion Ediție specială cu sprayed edges
Ce cărți v-au atras atenția? #precomenzi #marketingafiliat
MUZA : Recomand două seriale extrem de lungi, dar care mi-au plăcut mult 😁 : Costume ( Suits ) și Lista neagră ( The Blacklist ) .
Descrierea serialului Suits: După ce impresionează cu mintea sa ascuțită un avocat versat, un student primește mult dorita funcție de asociat, deși nu are niciun fel de studii juridice.
Descrierea serialului The Blacklist : După ce se predă, un evadat cu minte de geniu se oferă să ajute FBI-ul în prinderea altor infractori, cu condiția ca psihologul Elizabeth Keen să-i devină partener.
Le-ați văzut? Cum vi s-au părut?
Cartea despre care vă voi vorbi în cele ce urmează, este cea cu care am rezonat cel mai mult de la acest autor :
Descrierea cărții : Romanul, publicat în 2002 și intrat imediat pe lista bestsellerurilor, este relatarea plină de fantezie a aventurilor unui adolescent care pleacă de acasă în căutarea mamei și a surorii dispărute cu mult timp în urmă și a șirului de coincidențe care-l leagă de un vagabond pe nume Nakata, ce suferă de pe urma unei traume din timpul războiului. Atracția irezistibilă dintre aceste două personaje care par să nu aibă nimic în comun nu este singurul detaliu inexplicabil din cuprinsul romanului: în universul construit de Murakami pisicile vorbesc, peștii cad din cer, iar spiritele își părăsesc trupul, mânate de nevoia de dragoste sau de sânge. Descrisă de Kirkus Review ca o „capodoperă demnă de un Nobel”, cartea confirmă pe deplin reputația de povestitor neîntrecut a scriitorului japonez.
Personal, pot spune că am apreciat atât titlul cărții, cât și coperta & subiectul. Dacă se numără printre preferatele voastre, dați-mi de știre.
Cea de-a doua carte despre care vă voi vorbi astăzi, este Ciudata Sally Diamond, este o carte întunecată, plină de răsturnări de situație, compasiune, provocări.
Poză realizată de Sorina
Mi-am dorit mult să o descopăr, mi-a făcut plăcere să o lecturez & mi-a ținut companie 4 zile. Autoarea acestei cărți a scris 5 romane de suspans, un serial de animație și o piesă de teatru radiofonic.
Descrierea cărții : Sally Diamond are patruzeci și doi de ani și nu poate înțelege ce a făcut așa de ciudat – doar a respectat ultimele dorințe ale tatălui ei și l-a dus la tomberon când a murit. Acum Sally se află în centrul atenției presei și polițiștilor, dar este bântuită și de o voce sinistră din trecut. Pe măsură ce începe să descopere grozăviile pe care le-a trăit în copilărie, Sally iese pentru prima dată în lume, făcându-și prieteni noi și luând decizii importante, dar și învățând că oamenii nu sunt întotdeauna sinceri. Însă cine e bărbatul care o studiază pe Sally din capătul celălalt al lumii? Și de ce pare noul ei vecin obsedat de ea? Încrederea ei în ceilalți urmează să fie pusă la grea încercare…
Filmul pe care vi-l voi recomanda în cele ce urmează mi-a atras atenția din pricina subiectului abordat : Paradis .
Descrierea filmului : Un bărbat de la o firmă de biotehnologie care manipulează timpul descoperă latura ei sumbră când soția lui trebuie să cedeze 40 de ani din viață pentru o datorie uriașă.
L-ați văzut? Ce recomandări aveți pentru Muza?
Următorul articol cu recomandări de la Muza o să apară sâmbăta viitoare.
Nenorocita aia mi‑a luat săpunul. Scotocesc prin dulapul în care îmi țin puținele lucruri pe care le am. O tunică jerpelită. O pereche de ciorapi. Câteva cărți de povești pe care le‑am citit de atâtea ori, încât aproape că au ajuns ferfeniță. Dar nici urmă de săpun.
– O omor, mormăi eu în timp ce‑mi scot lucrurile din dulăpior și le trântesc pe patul îngust. O tai pe față. Îi scot mațele. O…
– E doar o bucată de săpun, Lor!
Mă opresc dintr‑odată și mă întorc spre Tristan. Stă sprijinit de perete, cu brațele încrucișate și cu o gleznă petrecută peste cealaltă. Coama de păr negru, vâlvoi, îi cade peste ochi, iar în colțul gurii i se zărește umbra unui zâmbet.
Sunt străbătută din cap până‑n picioare de amintirea a ceea ce am făcut ca să mi se facă nemaipomenita favoare de a mă bucura de o bucată de săpun. Încă mai simt, ori de câte ori îmi trec limba peste spatele dinților, gustul acru al sudorii guvernatorului închisorii și… nu vreau să mă gândesc la asta.
– Nu e doar un simplu săpun, sâsâi eu printre dinți. Știi ce a trebuit să fac pentru…
Lui îi piere zâmbetul, iar eu mă opresc din vorbit. Fratele meu mijește ochii, își coboară brațele și face un pas spre mine. E cu aproape un cap și jumătate mai înalt, puternic și zvelt și, în ciuda cearcănelor negre de sub ochi, nemaipomenit de chipeș… un lucru pe care îl știe foarte bine.
– Ce‑ai făcut? Kelava a fost? întreabă el.
Privirea mea o întâlnește pe cea a lui Willow. Stă pe patul ei, aflat lângă al meu, în timp ce împărtășim o clipă de înțelegere tainică. În ochii negri și mari ai surorii mele se deslușește aceeași povară pe care știu că o oglindesc ochii mei.
– Nimic, răspund eu.
Ultimul lucru de care mai am nevoie acum e ca Tristan să încerce să‑mi apere onoarea în fața guvernatorului închisorii.
Ceea ce m‑a pus Kelava să fac nu‑i deloc nou pentru mine. N‑a fost prima dată când a trebuit s‑o scot la capăt în locul ăsta și, dacă așa reușesc să mai rămân în viață încă o zi la Nostraza, sunt gata s‑o fac la nesfârșit. Tristan îmi vrea binele, dar uneori uită ce trebuie să faci ca să poți să trăiești între zidurile astea apăsătoare de piatră.
– Lor! spune Tristan cu glas prevenitor.
– Haide să nu mai vorbim de asta, da? E mai bine să nu știi nimic despre astfel de lucruri.
Un mușchi al fălcii prinde să‑i zvâcnească, iar în ochii negri i se aprinde o scânteie. Vrea doar să mă ocrotească, dar uneori am nevoie să‑și vadă naibii de treaba lui.
Willow se ridică de pe patul ei, scuturându‑și praful de pe tunica cenușie și subțire, de parcă astfel ar putea cumva s‑o curețe cu adevărat o dată pentru totdeauna. Alte zeci de paturi se îngrămădesc în încăpere, înșirându‑se unul lângă altul de‑a lungul peretelui. Tavanul e atât de jos, încât Tristan trebuie să‑și plece spinarea ca să nu se lovească la cap. Paturile sunt acoperite de așternuturi care cândva trebuie să fi fost albe, însoțite de perne cenușii, atât de subțiri încât nu prea poți să‑ți dai seama la ce folosesc. Cu ceva noroc, ți se dă drept învelitoare o pătură de lână aspră, dar, la fel ca bucata mea de săpun, și asta e o favoare foarte rară în locul ăsta. Dacă prinzi o pătură care să nu fie plină de găuri, poți să te socotești un binecuvântat al sorții.
– Să mergem la masa de dimineață! Facem noi rost de alt săpun, spune Willow cu glas scăzut, în timp ce mă înghiontește cu umărul.
Părul negru îi ajunge până sub urechi, nepieptănat și lins. Atât a apucat să‑i crească de la ultima molipsire cu păduchi, când ne‑au ras pe toți în cap. Săptămâni întregi am semănat cu o adunătură de cartofi îmbrăcați în saci cenușii, fără formă. Îmi trec mâna prin păr și fac o strâmbătură. Asemenea celui al fraților mei, e negru ca pana corbului. Mi‑a crescut doar un pic mai mult decât lui Willow și acum îmi ajunge aproape până la bărbie.
Cea mai mare lungime a avut‑o până aproape de mijlocul spatelui, dar asta s‑a întâmplat cu ani în urmă. Chiar și atunci, firele erau atât de uscate și de subțiri, încât atunci când mă trezeam, perna îmi era acoperită de șuvițe care semănau cu un cuib de viermi uscați. Părul meu pare ceva mai sănătos acum, dar Nostraza a devenit un loc din ce în ce mai înghesuit și mai bântuit de boli, iar o nouă molimă stă să izbucnească dintr‑o clipă într‑alta și, de fapt, e mare minune că nu s‑a întâmplat încă.
Dau din cap în timp ce‑mi desprind brațul de cel al lui Willow, iar apoi îmi îndes lucrurile la loc în dulăpior, trântind ușa atât de tare, încât se zguduie în balamale. Dulapul n‑are încuietoare… ăsta‑i necazul. De fapt, aici nimeni n‑are nimic care să‑i aparțină. Totul se dă cu împrumut și doar pentru o vreme, la fel ca și trupurile și, fără îndoială, sufletele. Mintea e singurul lucru care încă nu mi‑a fost luat, chiar dacă asta mi se pare tot mai puțin adevărat cu fiecare an care trece.
Tristan și Willow o iau înainte, iar eu îi urmez pe un coridor întunecat și îngust, presărat cu lămpi pâlpâitoare, care ne luminează drumul. Zidurile de piatră sunt alunecoase și strălucitoare de umezeală. E mereu umezeală în Nostraza și sunt aproape încredințată că nu e doar apă. Cu mult timp în urmă, m‑am silit să nu mă gândesc niciodată prea mult la ce altceva mai mustește printre cărămizile astea. Doar amăgindu‑mă pe mine însămi în mii de feluri, izbutesc să fac față următoarei zile.
Din pricina mea, o să întârziem la masa de dimineață și pesemne că n‑o să mai prindem nimic de mâncat. Știu prea bine că fratele și sora mea n‑o să se plângă și n‑o să dea vina pe mine, dar o să fac cumva să‑i răsplătesc.
În timp ce trecem pe lângă un alt dormitor, arunc o privire înăuntru, știind că aici doarme dușmanca mea de moarte, Jude. Poate că o să fur ceva de la ea, ca să‑mi fac dreptate. Poate că săpunul meu e în dulăpiorul ei. E atât de proastă încât să‑l ascundă într‑un loc în care poate să‑l găsească oricine. Dau să mă reped înăuntru, când Tristan mă apucă de mână.
– Nu! Nu merită!
Ochii mei îi întâlnesc pe ai lui, iar furia îmi zgândărește ghemul de mânie care sălășluiește în pieptul meu și care seamănă cu o bucată de piatră mai tare decât cremenea. Doar că piatra asta n‑are deloc sorți măreți de izbândă să se preschimbe într‑un diamant.
Tristan nu poate să priceapă. În cloaca în care ne aflăm, el e unul dintre cei cărora li se ia mereu partea. Pentru un osândit, e puternic și sănătos, ca să nu mai spun că e fermecător și‑i are la degetul mic pe cei mai mulți dintre temniceri. Aceștia îi spun Prințul din Nostraza și o fac în zeflemea, dar cum Tristan știe de glumă, el e cel care câștigă întotdeauna.
– Îți fac eu rost de alt săpun! îmi promite, iar fața i se îmblânzește. Făgăduiesc!
Chiar dacă temnicerii îi fac unele înlesniri lui Tristan, o astfel de bunăvoință nu s‑a întins niciodată până la mine sau la Willow. Legătura de familie dintre noi trei rămâne un secret pentru toată lumea, tocmai ca să ne punem la adăpost. Dar deși fratele meu n‑are nici o vină, sunt zile în care urăsc faptul că totul e ușor pentru el. Da, știu că nu judec drept, fiindcă Tristan, încă de la început, a făcut tot ce i‑a stat în putință ca să ne apere pe mine și pe Willow.
– Bine! îi răspund eu, chinuindu‑mă să nu izbucnesc în plâns.
Am învățat pe pielea mea că trebuie să‑mi înghit lacrimile și să le ascund înăuntrul meu. Lacrimile îți sunt de folos doar atunci când le mânuiești ca pe o armă.
Dar unele zile sunt mai grele decât altele.
Stomacul mi‑e gol tot timpul, iar gâtul mi‑e uscat precum o peșteră fără fund, cu totul lipsită de apă. Rănile de pe spate, care încă se vindecă și cu care m‑am ales în urma unei biciuieli primite acum două săptămâni, încă mă dor de fiecare dată când fac mișcări mai repezite. Asta mi‑a fost pedeapsa pentru că am vărsat „din greșeală“ un castron cu supă fierbinte în poala unui temnicer nespus de afurisit. A meritat‑o, așa că nu‑mi pare rău câtuși de puțin. Sper că boașele i s‑au stafidit și i‑au căzut!
Astăzi, simt greutatea înăbușitoare a fiecăruia dintre cei doisprezece ani pe care i‑am petrecut între pereții închisorii. Doisprezece ani, pentru simpla crimă de a mă fi născut. Pentru că port pata unei moșteniri spulberate, pe care n‑am cerut‑o niciodată și despre care nici măcar nu pricep nimic cu adevărat.
În fiecare clipă, în fiecare minut, mă gândesc stăruitor la ziua în care o să fiu, în sfârșit, liberă. Trăiesc clipa aceea în vise și o am în fața ochilor minții și după ce mă trezesc. O simt în măduva tremurândă a oaselor mele. Într‑o bună zi, o să ies de aici și o să mă răzbun pe Regele Aurorei pentru tot ce a luat. Pentru tot ce a făcut.
Dar nu pot să fug pur și simplu. Chiar dacă aș fi în stare s‑o fac, n‑am cum să plec lăsându‑i în urmă pe Tristan și pe Willow. Fără ei, n‑am cu adevărat libertate.
Într‑o bună zi, o să găsesc o cale să ieșim cu toții de aici.
Înaintăm pe coridor, iar Willow mă ține de mână și‑mi aruncă priviri îngrijorate. Din mica noastră treime zdrențăroasă, ea e cea mai blândă. În ciuda asprimii zdrobitoare a traiului la Nostraza, Willow rămâne un fluture plăpând, care are nevoie de ocrotirea mea. Cât timp o să ne înăbușim aici, o să fac tot ce‑mi stă în putință ca s‑o pun la adăpost – ca să mă încredințez că e la adăpost –, atât cât pot într‑o viață în care avem mai puțin decât nimic. ”
Poți să iei rețeta pe care o primești în format fizic și electronic și să mergi la orice alt furnizor. 
Posibilitatile sunt infinite cu selectia noastra speciala de jucarii LEGO® pentru fetite : https://tinyurl.com/b9jumfju
, găsești bestsellere de la autorii tăi favoriți cu niște reduceri pur și simplu 𝐖𝐎𝐖, de până la -90% 
https://tinyurl.com/5h4v3hv5
𝑀𝑎𝑙𝑛𝑎𝑡𝑎 / Beatrice Salvioni
The Sagittarius's Books 