Recenzie : Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman

Descrierea cărții :

Un bărbat se întoarce în locurile în care a copilărit pentru a participa la o înmormântare. Acesta este momentul în care ies la iveală întâmplări stranii şi înfricoşătoare prin care a trecut, la vârsta de şapte ani, alături de trei persoane extraordinare: micuţa Lettie Hempstock (pentru care iazul de la capătul aleii este un ocean), mama şi bunica acesteia (care susţine că îşi aminteşte de începuturile lumii şi de Big Bang).
Harul de povestitor al lui Neil Gaiman nu se dezminte nici de această dată: într-o istorisire plină de suspans şi poezie ni se dezvăluie o lume magică ale cărei creaturi fantastice vorbesc cea dintâi limbă, cea a creaţiei, în care orice ai rosti devine real.
Pe scurt, Oceanul de la capătul aleii este o carte pentru adulţi, despre fantasmele copilăriei.

23231430_2057300651168480_5599323785444088405_n

Mă îndreptasem spre o casă care nu mai exista de câteva decenii.  M-am gândit să mă întorc, în timp ce înaintam pe strada largă, care fusese cândva un drum pietruit mărginind un câmp de orz; să mă întorc și să las trecutul în pace. 

Neil Gaiman m-a surprins plăcut, din nou.  Personajul nostru principal se întoarce în locul unde a copilărit, asta din cauza unei înmormântări. Totul e normal până când începe să își amintească de trecut. Copilăria lui e una intensă, mai ales după apariția lui Lettie Hempstock, e fată care la prima la vedere e una simplă, doar are 11 ani, dar știe așa de multe, cine e ea? E o carte fantastică, toată acțiunea începe după ce apare Lettie și familia ei, mama acesteia, ce să mai zic de bunica, care e o ființă puternică, ce sunt ele de fapt?

Citind cartea mi-a adus aminte de un film Mirrormask, e un film fantasy pe care vi-l recomand. Trailer-ul acelui film:

d1f00f0101d1dcd87f8950d7fc6c6cb1

 

Dar să revin la carte, viața personajului nostru e în pericol, o ființă rea îi vrăjește familia, comportamentele lor se schimbă, Lettie are soluția. Copilul devorează cărți, trăiește aventura vieții lui, la fel ca personajele pe care le-a întâlnit în cărți. Cele trei femei, Lettie și celelalte două sunt ființe supranaturale, ca niște gardieni ai lumilor, nu vreau să dau spoilere. Aceste trei femei sunt foarte puternice, mai ales bunica.  Nimeni nu se pune cu ele.  Iazul lor e unul special.  Fiecare roman al lui Neil Gaiman e special, nu trebuie ratat, lumile create de el sunt minunate și în același timp periculoase. Nu riști, nu câștigi.

 Aveam să rămân aici pentru tot restul timpului, în oceanul care era universul, care era sufletul, care era tot ce conta. Aveam să rămân pentru totdeauna.

E o lectură ce te ține în suspans.  Din nou mă repet : recomand cartea. Dacă îți place cum scrie Neil Gaiman, asta e una dintre cărțile pe care nu le trebuie să le ratezi. Dacă îți place genul fantasy, la fel.  Ați citit cartea ? Cum vi s-a părut?

Mulțumesc mult Târgul Cărții pentru carte, mi-a păcut enorm.