Orice vrajă are un preț.
O portretistă talentată trebuie să înfrunte puterea străveche a regatelor zânelor, chiar în timp ce se îndrăgostește de un prinț al făpturilor fermecate.
Descrierea cărții : Cu o fluturare a pensulei, Isobel făurește portrete uluitoare pentru o categorie periculoasă de clienți: făpturile fermecate, aceste ființe nemuritoare și îngrozitoare, care nu pot să coacă pâine sau să scrie fără a se preface în praf și pulbere. Tânjesc însă după Meșteșug uman cu o sete cumplită, iar pentru tablourile lui Isobel sunt gata să ofere în schimb vrăji valoroase. Dar când îl întâlnește pe primul ei protector regal – Rook, Prințul Toamnei – Isobel comite o greșeală mortală. Pictează în ochii lui tristețe umană, o slăbiciune care pe prinț l-ar putea costa viața. Furios, Rook o răpește pe Isobel și o duce în regatul său, unde va fi judecată pentru crimă. Dar ceva este cu adevărat greșit în lumea zânelor și cei doi sunt atacați din toate părțile. În timp ce Isobel și Rook depind unul de celălalt pentru a supraviețui, alianța lor înflorește în ceva diferit: încredere, apoi dragoste – și acea dragoste încalcă legile neîndurătoare ale făpturilor fermecate și îi condamnă pe amândoi la moarte. Singura armă a lui Isobel împotriva zânelor stă în Meșteșugul ei, care reprezintă o amenințare pe care făpturile fermecate nu au mai întâlnit-o. Pentru că portretele lui Isobel au puterea să le facă să simtă pentru prima oară.
Margaret Rogerson m-a dat gata cu prima carte, Vraja Spinilor, dar însă la această carte nu am avut aceeași reacție, a fost bună, dar nu la fel ca prima, deși mi-a ideea cu Meșteșugul, curțile zânelor, schimbul de replici dintre Isobel și Rook, la un moment dat mi s-a părut cam grăbită acțiunea . Deci, unii oameni posedă meșteșuguri, zânele nu, aceastea sunt obsedate de ce pot face oamenii , iar Isobel atrage atenția tuturor cu portretele ei, iar oamenii în schimbul banilor primesc vrăji, dar trebuie să fie tare atenți la ceea ce cer.
„Să mergi pe muchia unui tăiş e distractiv doar până când lama încetează să mai fie o metaforă.”
Apropo, ador numele acestei cărții, Vraja corbilor, și mi-a plăcut că titlul are sens mai încolo în carte, și mulțumim Rook pentru protecția înaripată!
Ochii îi erau în continuare nemiloşi, dar şi visători. Fiorul pe care îl simţeam ori de câte ori se uita la mine era pe cât de captivant, pe atât de periculo, ca şi cum ţi-ai înlănţui pe neaşteptate privirea cu cea a unui râs sau a unui lup, dar nu oriunde, şi nu oricând, cu în pădure, la amurg.
Mi-a plăcut ideea cu meșteșugul, cu zânele care vor să aibă cât mai multe lucruri făcute de oameni, na, le iese și oamenilor ceva, dar zânele sunt al naibii de șirete, de aceea Isobel își cere răsplata cu mare grijă. Surorile ei mai mici sunt hilare! Locurile descrise de Margaret sunt superbe!
Un anumit tablou îi schimbă viața, e în pericol, mai apar și alte creaturi fioroase, în plus își face apariția și Hemlock…
Rook are și el multe pe cap de când cu tabloul. Isobel o să aibă parte de o aventură bună de spus nepoților!
Schimbul de replici dintre Isobel și Rook a fost delicios!
„Eşti un trandafir viu strecurat printre flori de ceară. Poate că noi ţinem o veşnicie, dar tu înfloreşti mai strălucitor, miroşi mai dulce şi verşi sânge cu ţepii tăi.”
Mi-au plăcut și fazele când Rook era corb. M-a enervat la un moment dat Rook, înteleg că ești nemuritor, dar asta e prea de tot. :)) Unele zâne sunt chiar ciudate, nu aș vrea să fiu în preajma lor. Isobel trebuie să fie tare atentă, ea și Rook au un plan, iar o bătălie e pe cale să înceapă.
„Preferăm să pretindem altceva, dar adevărul este că nu am fost niciodată noi cei nemuritori. Poate trăim suficient de mult pentru a vedea lumea care se schimbă, dar n-am fost niciodată noi cei care am schimbat-o. Când ajungem, în cele din urmă, la final, suntem singuri şi nimeni nu ne iubeşte şi nu lăsăm nimic în urmă, nici măcar numele nostru cioplit pe o lespede de piatră. Şi totuşi…muritorii, prin operele lor, prin Meşteşugul lor, nu sunt niciodată uitaţi.”
Mulțumesc Libris pentru carte! Ați citit cartea? Cum vi s-a părut? Apropo, ați citit și prima ei carte?
„O poveste de iubire încântătoare, amuzantă și plină de acțiune.” – School Library Journal
„Rogerson transformă dragostea interzisă într-o aventură din care nu lipsesc pericole, urmăriri, un bal glorios și întorsături de situație neașteptate. Cititorii vor fi încântați atât de interpretarea pe care o dă temelor și legendelor clasice ale zânelor, cât și de umorul strecurat în poveste. O alegere ideală pentru fanii autoarelor Holly Black, Maggie Stiefvater și Laini Taylor.” — Publishers Weekly
„Vraja corbilor dezvăluie un worldbuilding feeric și o aventură intensă, cu exact cantitatea potrivită de pericol, eroism și romantism.” — Shelf Awareness
„Rogerson se bazează pe legendele zânelor în timp ce schimbă nenumărate detalii pentru a se potrivi cu povestea ei, iar prin Isobel schițează o eroină puternică și încrezătoare, care și-ar putea pierde inima, dar niciodată, capul. Nicio iluzie nu este necesară pentru a-i face pe cititori să se îndrăgostească de Vraja corbilor.” — Kirkus Reviews
„Această lectură fabuloasă, cursivă, îi va cuceri repede pe cititori. Tensiunea romantică interzisă, scenele de acțiune alerte și povestea captivantă fac din Vraja corbilor un roman must-read.” — VOYA
The Sagittarius's Books 