Urzeala Zorilor
Dacă mă întorc, o las în urmă pe cea care sunt. Nu-mi voi mai vedea niciodată familia, nu-mi voi mai zări niciodată chipul în oglindă și nu-mi voi mai auzi niciodată numele strigat. Dar aș renunța la soare, la lună și la stele, dacă asta ar însemna să-l salvez pe el.
– Magia este o energie sălbatică și neîmblânzită care există peste tot în jurul nostru, a explicat Edan, iar anumiți oameni sunt mai sensibili la ea decât alții. Noi, vrăjitorii, purtăm talismane care ne permit să o canalizăm și, în ocazii rare, fermecăm obiecte de fiecare zi, precum foarfeca ta, să ne ajute în munca noastră sau să le permită altora acces vremelnic la magie.
Foarfeca mi-a dat o putere atât de irezistibilă, încât mâinile mele au rămas electrizate și au fremătat chiar și după ce am folosit-o.
– Ce te ține treaz noaptea? am întrebat. Niciodată nu ești în cort.
Un nor i-a traversat chipul.
– Demoni și fantome, a spus el. Și faptul că nu am destule cărți de citit, a mai adăugat, cu un zâmbet abia schițat.
–Este prețul pe care îl plătim pentru puterea noastră. Toți vrăjitorii trebuie să jure solemn- asta ne împiedică să devenim prea puternici sau prea lacomi. Magia este…ceva care creează dependență, înțelegi. Și, cu timpul, poate corupe.
Destrămarea Întunericului
Chiar dacă ar fi o oglindă vrăjită, ți-ar arăta același lucru. Așa arăți acum. Am privit insistent spre tavan, căutând umbra demonului care tocmai vorbise. Dar era demonul meu, cel din interiorul meu.
Noi suntem legați, tu și eu, în această viață și în viitoarea. Oriunde vei dori să mergi, eu te voi urma.
Dar mă ajută să-mi amintesc foarte bine ce anume se pierde război după război. Arta se pierde. Arta și copiii noștri. Croitorul și-a coborât glasul și a continuat : Trăim vremuri periculoase, maestre Tamarin.
Noi toți știam că șansele noastre împotriva shansen-ului erau slabe, că dura luni, nu zile, să faci un soldat. Dar speranța e o armă valoroasă, iar noi îi ascuțim fiecare margine.
Voi sta alături de tine până când focul soarelui se va răci, iar lumina lunii va dispărea. Până când timpul va stinge stelele.
Six Crimson Cranes
“To this day, cranes carry the strands of our fate. They say that each time two people’s paths cross, so do their strands. When they become important to one another or make a promise to one another, a knot is tied, connecting them.”
“If fate is a bunch of strings, then I’ll carry scissors. My choices are my own. I’ll make them as I please.”
“Now I saw in his eyes the richness of summer soil. His nose looked endearingly ruddy from being in the cold, and his voice was like a favorite song I never tired of hearing. Funny how he’d stolen his way into my heart when I’d been the thief the day we met.”
“Surround yourself with those who’ll love you always, through your mistakes and your faults.”
The Sagittarius's Books 