Uneori, Janie avea impresia că este alcătuită din firele unei tapiserii vechi, ce se pierde în fundal. Perdeaua avea rolul ei, și Janie știa asta, dar ar fi dorit ca o dată, măcar o dată, să poată străluci într-o sclipire de aur și argint.
Lampioanele chinezești atârnate în grădină trasau în întuneric linii sinuoase de lumină, urmând cărările șerpuitoare spre râu. Vara, aerul era plin de parfumul trandafirilor, al narciselor și al garoafelor. Pe marginea potecilor creștea lavandă, grădinile în stil Tudor înfloreau și se umpleau de mireasma ierburilor. Acum, în urnele de piatră se ofileau flori de seră, ale căror culori erau estompate de ninsoarea ușoară, ce învăluia întregul peisaj într-o strălucire de basm.
Toți jurații din lume sunt bărbați. Pentru un bărbat, era important să-și apere onoarea de mascul atunci când se punea problema unor chestiuni precum datoriile de la jocurile de cărți, dar puțin îi păsa dacă lăsa în urmă un șir lung de femei nenorocite. Bărbații jucau zaruri; femeile își jucau propria viață.
– M-ai crede dacă ți-aș spune că am găsit mai multe lucruri demne de admirat într-un teatru întunecos decât într-o sală de bal bine luminată?
Cunoașterea legilor este o profesie, nu o garanție a virtuții.
– Ca și dumneavoastră, domnișoară Evans, și eu sunt plătit pentru cuvintele mele. Numai că ale mele sunt rostite în proză, nu în versuri. Și mai degrabă aici și acum.
– Oamenii vor merge în direcția în care îi conduce legea. Bay scutură din cap.
– Legea poate impune un anumit comportament, dar nu are puterea să-l modeleze.
Ați citit aceată carte? Cum vi s-a părut?
The Sagittarius's Books 