Recenzie Crimă în Mesopotamia de Agatha Christie

Crima in MesopotamiaCa o obsedată autentică ce sunt mi-a trecut în al meu sac cu cartofi că până nu-mi cumpăr absolut toate cărțile Agathei Christie nu pot muri și eu ca ceilalți oameni, nu pot, parcă n-ar avea farmec viața fără A.Christie. Are un efect de drog asupra mea, oricât aș încerca să bănuiesc criminalul și oricât mi-ar ieși sau nu, nu mă lasă conștiința, bat-o vina! După cum ați văzut în Nou în bibliotecă Noiembrie-Decembrie  am primit(că am cerut) o parte bunicică din Agatha Christie și ca o D.H.B. ce sunt, mi-am mai cumpărat și eu câteva luna aceasta, astăzi sosind chiar cea de-a doua mititică comandă, de bucurie m-am hotărât să recenzez Crimă în Mesopotamia, dacă tot s-a ivit momentul, deși inițial n-am mai vrut să zic nimic despre ea considerând mai mult ca suficient faptul că sub semnătura ”Reginei criminale a crimelor”. Dar hotărât lucru, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg! Sau era invers? Irelevant. Ideea e că am ajuns să vă chinui ochii în acest moment.
Ciudat, dar m-a prins un chef de scris atât de ciudat încât îi fac pe plac, căci mai am puțin timp liber înainte să se ducă și puținul rămas, important este că am despre ce să scriu.

Crimă în Mesopotamia nu are nici cea mai mică urmă de istorie, am rămas puțin cam dezamăgită ținând cont că A. Christie a fost căsătorită cu un arheolog la urma urmei. Câteva fărâme de referiri la akkadieni, la două-trei oale sparte sau la sigilii. Atât. Okay,fie. Să vedem ce urmează.Imagini pentru crima in mesopotamia film poze
În acest volum apare nimeni altul decât dragul meu arogant detectiv, Hercule Poirot, care cu ”neobișnuita” sa atitudine de atotcunoscător va dezlega misterul. Ce mister? – ar fi întrebarea perfect logică. Misterul scrisorilor geloase l-am botezat eu. Deoarece soția doctorul Reidner, cel ce angajează o infirmieră pentru soția sa, infirmiera fiind cea care ne povestește toată încâlceala de evenimente atât ante, cât și post morții doamnei Rediner.Știu că o să mă urâți că am spus deja cine moare,dar cred că e destul de evident,ținând cont că acestă doamna pare sursa inevitabilelor atitudini și tensiuni dintre membrii expediției pe care soțul acesteia o organiza. Ea primește niște scrisori care au legătură cu trecutul acesteia care…vă zic doar atât e plin de patriotism. Plin ochi de ambele părți…
Fiecare membru care participă la dezgroparea trecutului istoric află printr-un curs de evenimente destul de tragic trecutul doamnei Reidner. Ce a împins-o la sinucidere? A fost sinucidere sau crimă? Cine a ucis-o?- și mai ales- De ce?
Deși sora, infirmiera ne povestește totul ea nu este atât de intrigantă ca victima. Aceasta din urmă fiind descrisă din două perspective diametral opuse. Cred ca e bună de dezbătut pentru multă vreme personalitatea dnei Reidner. Femeile din jurul ei cu excepția povestitoarei, o urăsc,s au măcar sunt invidioase, pe când bărbații…ei sunt la fel de ciudați ca și serpii, unii fug…alții atacă. Cert e că decedată avea un puternic simț al pisicii plăcându-i multe chestiuni mai puțin obișnuite. Veți afla de la Poirot mai multe despre dna de față, vi-l recomand ca lămuritor.
Încă de la început apar 3 mari ipoteze, ingenioase, întocmite de Hercule Poirot, dar care dintre cele 3 e corectă? 3 posibile, una reală. Care? Care? Care? O fi trecutul victimei, o fi personalitatea ei dispersată, o fi o slăbiciune de moment. Ce-o fi? Ce-o fi? O fi o victimă a propriei supra-aprecieri?
Mi-am frământat mintea mult și bine și nu i-am dat de capăt, iar la final am realizat că l-am bănuit și nu prea. Și-mi pare rău că tocmai el. Fiecare membru al expediției este pus într-o lumină absolut nefavorabilă de Poirot la un moment dat ca mai apoi să o întoarcă și să-l acuze pe următorul, ca ulterior să revină tot la primul.
Mi-au plăcut întotdeauna puzzle-urile, chiar de nu reușeam să le rezolv tot îmi plăceau, eram fermecată de misterul lor. O dragoste frumoasă, pură ,stranie și absolut nebună port pentru Agatha Christie și cărțile ei. Mi se pare corect să le citesc pe toate.
Crimă în Mesopotamia reprezintă un alt volum din șirul de cărți ale acestui geniu scriitoresc care m-a lăsat cum mă lasă deobicei. Ce pot face decât să mă las purtată de acest crud joc, de acest torent al misterului, singurul care mă sufocă dându-mi fericire…
unicul care m-a fermecat cu ani buni în urmă și nu renunță a mă învârti.
APĂ MORII SE ÎNVÂRTEȘTE ȘI AGATHA CHRISTIE MĂ CHINUIEȘTE!

2 gânduri despre „Recenzie Crimă în Mesopotamia de Agatha Christie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s