Recenzie Dragonul maiestății sale #1 Temeraire

Salut! M-am bucurat mult când cartea de față a ajuns în mâinile mele, cât în privința ei opinia mea este confuză, deoarece am urât ce nu trebuia să urăsc și am iubit ceea ce (poate) trebuia să nu. Tipic mie. Mi-a plăcut mult primul volum al celebrei și extrem de popularei serii Temeraire.

Dragonul maiestatii sale este primul volum din seria Temeraire.Dragonul Maiestatii Sale

Premiul Compton Crook, Finalist al Premiului Hugo

Viata capitanului Will Laurence din Marina Regala britanica este rasturnata din clipa in care captureaza o fregata franceza, avand la bord un ou de dragon destinat imparatului Napoleon. Transformat peste noapte in aviator, Laurence devine capitanul puiului de dragon pe nume Temeraire, de care il va lega o profunda prietenie. Laurence si Temeraire isi vor primi botezul de foc in inima bataliilor napoleoniene.

„Tocmai cand credeai ca ai vazut toate variantele posibile de povesti cu dragoni, Naomi Novik iti demonstreaza ca te-ai inselat.” Terry Brooks, New York Times

„Pe masura ce lecturam aceste carti, le simteam prinzand viata in imaginatia mea. Sunt romane excelent scrise, nu doar originale si alerte, dar si pline de personaje minunate.”
Peter Jackson, Hollywood Reporter

 

Mai peste tot am auzit de această serie, dar ea a ajuns la mine când am prins și eu o ofertă la Nemira, dar din cauza altor cărți am amânat-o mult și bine. Am rămas puțin dezamăgită de Laurence, personajul uman al cărții. Mai bine de jumătate de carte a făcut-o pe moralistul ,exact lupul moralist ca mai apoi să cadă în vechiul viciu bărbătesc (dar nu  numai) dar continuând să-și mustreze subordonații. Dar tu ce-ai făcut noaptea trecută,măi? Ai dormit cuminte? Nu! Nu și iar nu!
M-a enervat la culme asta, multe suport dar nu fățărnicia asta a lui. Am apreciat totuși de la un capăt la altul că îl iubește enorm pe Temeraire și îi vrea doar binele. Mi-a plăcut încă de la început relația lor. Am savurat-o căci ea face toți banii. Până la ultimul cent.
Laurence printr-un curs al evenimentelor tragic (după părerea sa inițială) se pomenește ales de un dragonaș, proaspăt ieșit din ou că îl alege să-i fie căpitan, datoria lui Laurence este să accepte soarta și să devină din marinar în aviator, suportând toate umilințele schimbării, între cele două forțe militare naționale existând o veche neînțelegere. Colac peste pupăză, relația la distanță dintre el și Edith ( o fată de obârșie ca a lui: nobilă, oarecum) se face bucăți bucățele, iar Laurence pleacă să se antreneze împreună cu Temeraire cu inima plină de griji.
Toate ca toate, dar Temeraire nu este un animal, nu poți o clipă să-l consideri inferior omului, la fel ca omul are vicii, dar măcar el are unul nu ca omul cu cele 4000 și ceva. Acum să n-o fac pe vulpea liberală, dar Temeraire este uman 1000% și de o inteligență cum rar o să găsești, perspicacitate, perseverență, iscusință, șiretenie, curiozitate și iubire încât cât oi fi tu de rău tot îl apreciezi. Are ceva lipicios, care te face sa adori relația dintre el și Laurence. Laurence îl proteșează pe dragonul său, îl răsfață după părerea unora dintre aviatori și iubește și admiră dragonii dat fiind că !!!!Spoiler!!! că încearcă să amelioreze nefericirea dragonul lui Rankin, Levitas.
Nu pot declara că povestea nu are scene de luptă, scene ușor plictisitoare în care se bat, în care se discută tactică militară etc. Adică acolo unde eu nu înțeleg nicio buche, în afara faptul că cutare a pierdut bătalia sau nu.
Am apreciat notele informative în privința dragonilor de la sfârșitul volumul. Îmi place această notă de științific.

Dacă recomand cartea? Absolut. L-am iubit pe Temeraire și încă îl iubesc. Nu pot spune decât că este un personaj original și întreaga carte este la fel, doar nu întâlnim războaie cu dragoni la fiecare colț de stradă,nu?