Recenzie Visătorul

Salut, dragii mei bookaholici! Astăzi vin cu o recenzie dintre  cele mai bizare ce seamănă oarecum cu recenzia la Împăratul muștelor, deoarece acolo am trăit repulsie și magnetism concomitent. Nu vreau să induc o părere negativă asupra acestei cărți pentru că eu una nu am o părere negativă asupra ei în ciuda sentimentului că lectura asta în cele 166 de pagini ale ei pică greu greu la stomac, mai greu ca amestecătura de rață cu porc și vită.
Prețul își spune cuvântul. E destul de piperat, dar cred că merită toți banii. Cum eu am primit-o, puțin îmi pasă de preț, dar totuși simt că mă doare buzunarul. Visătorul de Ian McEwen a apărut la Editura Polirom la secțiunea Biblioteca Polirom Junior, dar permiteți-mi să vă spun că nu e doar pentru copii. Înăuntru găsim 7 povestiri narate din perspectiva unui copil de 10-11-12 ani care este exact titlul cărții: un visător. La o graniță între realitate și imaginație povestioarele se gustă cu bucurie, spontaneitate, frustrare, repulsie, milă, neliniște și un vag sentiment că ceva nu se leagă. Visătorul îți creează neliniște și sentimente numai pozitive, dar dacă îți permiți să treci de granița dubiosului vei vedea mai mult decât acestea, vei simți cum perspectivele sunt cameleonice, colorate și întrețesute ca curcubeul făcut de un păianjen. Dezgustul va îmbrățișa înțelepciunea, compasiunea, creativitatea gândurilor. Gustul amar va fi înlocuit de cel dulce ,Visătorul e ca si cafeaua. E amară, dar o bei, căci are ceva ce-ți face plăcere.
Bat câmpiile, luncile, șesurile și întind cartea asta infimă în 7000 de colțuri ca mai apoi să spun doar că merită citită fiindcă e o comoară. Copilul de la 9 ani, Peter nu e acela de la 12, bebelușul transfigurat nu e tânărul de 22 de ani care se îndrăgostește.
Motanul Peter a rămas preferatul mult. Dintre cele 7 povești cea întitulată ”Motanul” e de departe preferata mea. Absolut toate au un strop de demonism, diabolic, cruzime. Bunătatea și răutatea nu mai sunt delimitate, cum nici realul de ireal, logicul de ilogic și iubirea de manifestări ciudate. Visătorul e cartea discordanțelor, îmbinărilor crude și frapante,cu rol hipnotic, strangulant, deluzoriu și stigmatic.
Cele 7 povestiri sunt:
Păpușile: mi s-a părut cea mai demonică din toate, nu fiindcă n-am mai întâlnit ideea ci fiindcă mi se pare dezagreabilă ideea de posedare a unei păpuși. Ținând cont că am văzut odată un întreg documentar pe tema asta a păpușilor posedate mi se zbârlește părul în cap. Dar spune ceva și asta contează.
Motanul: preferata mea. William motanul și Peter băiatul fac schimb. Cine țese pânza altuia face haină celuilalt. Deși se termină trist, ce spune e mai presus de cuvinte. Faptele spun poveștile, nu cuvintele.
Crema invizibilă: atitudinea și judecata lui Peter mă făcea să-i dau toți pumnii din lume. Cât de diabolic să fii să raționezi așa. Mi-a adus aminte de cartea lui William Golding. Mesajul e ceva de genul: Judecă de două ori. Sau nu era ăsta?
Bătăușul: atracția lui Peter pentru bătăuș e la fel de justificată ca dorința omului să fumeze, să bea sau să se drogheze. Atracția față de pericol e cheia băgării în belea, dar curajul de a denatura ceva în folosul tău cu credință că ceea ce e în defavoarea ta a fost deja denaturat că să fie așa. Isteț,Peter ăsta! Mi-a plăcut mult și aceasta. Realitatea e percepția ficăruia, nu uita asta!
Hoțul: ceva ce pare mai realist. Transpune curajul de a fi erou, de a face ceva periculos și șiretenia momentului.
Bebelușul: spune povestea schimbului de perspective temporale și psihologice în antiteză cu Adultul. Acceptarea timpului cu al său curs e obligatorie, ca o operație dacă nu vrei să mori.

Peter nu este consecvent în a fi el, sare de la bun la rău și invers. Schimbă impresii și-și revarsă înțelepciunea asupra noastră. Cele 166 de pagini spun înmiit. Deschideți inima și ascultă povestea poveștilor Visătorului. E uluitor cum atât de puține pagini spun atât de multe cuvinte și cum, uneori atât de multe cuvinte,spun atât de puțin.

O carte fără de note, pe care o recomand oamenilor deschiși recunoașterii propriei prostii uneori.