Lumină vs întuneric. Science facts

Bookaholici, știți momentul acela când auziți ceva pășind deasupra capului vostru sau v-ați speriat de loviturile din geam gândindu-vă că e ceva în casa voastră ca mai apoi de dimineață să vă dați o palmă peste frunte realizând că era fie vecina care nu avea somn fie o creangă care lovea sticlă? Bun, dacă îl știți lăsați-mă să fac puțin pe deșteapta și să vă răspund de ce.

1. Totul începe din copilărie

De obicei asta se întâmplă în general din cauza părinților care aleg să își sperie odraslele înainte de culcare spunându-le că dacă nu adorm va veni vreo vrăjitoare din neant sau îi va lua cineva de acasă. Nu zic că e vina părinților tăi care nu te lăsau să stai afară după lăsarea întunericului, mai ales dacă te aflai și într-o zonă prost luminată, dar este o mare diferență între a proteja un copil de maniacii care umblă pe străzi și una este să îi îngrozești cu venirea Îngerilor Negrii dacă nu adorm în interval de 5 minute.

2. Lumină și întuneric

Adevărul e că tuturor ne e frică de întuneric, însă doar in alt mod decât atunci când eram copii. Spre exemplu multora le place să doarmă cu televizorul aprins, programat, altora nici nu vor să meargă prin zone întunecoase preferând să ocolească chiar dacă ajung mai târziu acasă. Iar pentru cei care citesc asta și spun „Eu nu am nici o problemă” recunoaște că și tu ești mai prudent când mergi pe o alee întunecată. Ne simțim mult mai în siguranță pe lumină, dar nu și în întuneric pentru că nu știi niciodată ce se află în fața ta chiar dacă ai parcurs același drum de nenumărate ori.

3. Te simți captiv

Imaginează-ti că te afli în Pădurea Damnaților a lui Stephen King și ai următorul scenariu: te-ai rătăcit, mașina ta s-a stricat, este noapte și zăpada se ridică până deasupra genunchiului tău, nu ai semnal, mâncare sau căldură. Nu trebuie sa fii un geniu că să realizezi că fie e posibil să mori fie încerci să ajungi la civilizație. Dar cum? E întuneric deci nu poți vedea, e frig și zăpada nu îți permite să te miști cum trebuie așa că nu vei avea de ales decât să stai în mașină și să aștepți zorii. Nu zic că pe timpul zilei îți va fi mai ușor, dar te vei putea orienta mai bine in spațiu, până atunci ești blocat acolo.

4. Îți creezi singur propriile năluci.

Cum am mai spus mintea umană poate fi foarte ușor influențată și nu trebuie să îți spună cineva ceva pe loc sau inainte cu 2 ore ca să începi să „halucinezi”, poți de exemplu să o auzi pe vecina de la etaj și să îți zici că ar putea fi altceva sau te uiți la o umbră de pe perete și o găsești asemănătoare cu o siluetă deja îți implantezi în mod inconștient acest lucru în minte până ajungi să le crezi cu adevărat.

 

Bonus: Oamenii au avut mereu o fascinație pentru întuneric, zăpadă, lupi etc, dar totodată o frică înnăscută acestea fiind considerate, mai ales în folclorul nostru, drept un simbol al morții.

Reclame

Să nu mă părăsești e un must read, you MUST read it

I lost Ruth, then I lost Tommy, but I won’t lose my memories of them.

Mulțumesc blogului pentru această carte!

Cum ar fi lumea dacă, la un moment dat, s-ar găsi leacul pentru cancer sau pentru boli autoimune? Dacă am afla că putem să ne înlocuim rinichii striviți de pietre sau ficatul îmbibat de alcool cu organele altcuiva… fără să ucidem alți oameni? Dacă, pur și simplu, aceste donații nu ar răni pe nimeni, ar cădea din cer?

Cu toții știm că astfel de lucruri nu sunt posibile, dar penultimul roman scris de Kazuo Ishiguro, Să nu mă părăsești, prezintă această alternativă din perspectiva cea mai puțin așteptată: cea a unui donator din umbră, a unei clone concepute special ca să fie dezmembrată mai încolo, pentru binele umanității, al oamenilor adevărați, ca o păpușă care și-a împlinit scopul.

22092499_849727328535913_34603948_o.jpg

Romanul începe inocent cu prezentarea lui Kath, o îngrijitoare de 31 de ani care se va pensiona peste 8 luni, și observațiile sale despre munca de îngrijitor și privilegiile care i s-au acordat datorită educației sale. Monologul interior continuă cu copilăria sa, petrecută la Hailsham alături de alți copii-clonă, unde, la fel ca un copil obișnuit, avea ore de matematică și desen, asculta muzică la casetofon și citea. Kath și colegii săi cresc sub protecția gardienilor, care le amintesc constant de cât de speciali sunt, dar până la o vârstă sunt protejați de cunoașterea viitorului lor, pe care și-l vor petrece sub mese de operații, în centre speciale, în paturi care miros a spirt și antiseptic, dându-și plămânii și pancreasul unor oameni care nu știu de existența lor.

Kath trece cu rigurozitate peste toate evenimentele care i-au marcat viața. În ciuda multitudinii de fețe care străjuiesc amintirile sale, numai două figuri capătă importanță, fiind alături de ea din copilărie și completând un confuz triunghi amoros: Ruth, un spirit de lider, care a vrut mereu să se afirme și să își creeze un viitor luminos, și Tommy, care obișnuia să fie izolat datorită lipsei de talent artistic, dar care a devenit pe parcurs o fire liniștită și onestă. Ruth și Tommy, care s-au împrietenit cu Kath în instanțe diferite, devin o parte integrantă a vieții sale, iar formarea unui cuplu între cei doi o pune în impas. Comunicarea între cei trei e defectuoasă, datorită complexelor și imperfecțiunilor lor, dar e mult mai savuroasă și ușor de parcurs decât prieteniile perfecte din multe romane.

Să nu mă părăsești tratează în paralel mai multe teme. În prim plan, este un roman inițiatic, care o ține de mână pe Kath prin copilărie, adolescență, prima iubire, primele responsabilități și morțile prietenilor ei, dar pe fundal se pune problema morală a clonării și măsura în care o asemenea ființă are sau nu are umanitate. Universul creat de Ishiguro este asemănător lumii noastre, dar introduce o serie de întrebări la care se poate să fim nevoiți să răspundem, ca societate, pe viitor.

Traducerea a apărut la editura Polirom.

I keep thinking about this river somewhere, with the water moving really fast. And these two people in the water, trying to hold onto each other, holding on as hard as they can, but in the end it’s just too much. The current’s too strong.