Factorul Groazei de Robert Harris

Bookaholici, Robert Harris ne transpune prin intermediul poveștii sale într-o lume în care tehnologia e pe cale de a ne controla viețile, cea ce nu e foarte diferit de zilele noastre. Tehnologia a avansat foarte mult în foarte puțin timp așa că nu e de mirare că azi îl putem avea pe Robotboy in realitate.

Nu zic că tehnologia nu este de folos, nici vorbă, doar eu o folosesc acum să scriu asta iar voi o veți folosi ca să o citiți în caz că reușiți să dați peste ea, tot ce spun e că dacă vă încredeți mai mult în ea decât în capacitățile voastre s-ar putea, ca peste multe generații și clar nu în România, să ajungeți în aceeași situație ca Alexander Hoffman. Cine e Alexander Hoffman? Ei bine ăsta e momentul în care voi face o încercare subtilă de a sări de la introducere la recenzia propriu-zisă a cărții.

Alexander Hoffman este un bărbat care are următoarele titluri: om de afaceri, cercetător, geniu matematic. Ultima nu i se potrivește în totalitate deoarece atunci când a creat programul VIXAL-4, care putea alege cum să joace la bursă în situații riscante și să reușească să facă, la propriu, bani pe bandă rulantă, nu se gândise că o mașinărie, ironic precum o ființă umană, are limitele sale.

În momentul in care VIXAL scapă de sub control pe piață se crează un haos pe care Alexander Hoffman nu știe cum să îl mușamalizeze.

Cum am spus tehnologia a avansat ridicol de mult în foarte puțin timp, dacă stați bine să vă gândiți timp de secole întregi oamenii au trebuit să se descurce singuri cu mâinile goale, dar în ultimele 2 secole am ajuns de la trăsură la tren, la masini, la membre bionice care pot fi folosite exact ca cele adevarate până la tableta pe care o folosesc să scriu acum și multe altele care nu îmi vin pe moment în minte.

Într-o secundă, își calculă pașii, estimând distanța pe care o avea de parcurs, cântări șansele, apoi făcu un alt salt spre scări și strigă din toate puterile:

– Gabrielle! Gabrielle!

De-abia ajunse la jumătatea podelei de marmură, când totul păru să explodeze în jurul său. Scările se cutremurau, dalele pardoselii de ridicau, pereții se prăbușeau in noapte.

Încercă să ghicească ceva in privirea ei, dar nu văzu decât plictiseală. ” Probabil dă vești proaste tot timpul”, își spuse.

– S-ar putea să nu fie nimic. Dar, și țineți minte că doar speculez, ipotezele ar fi scleroză multiplă sau demență. Mai bine să fiți pregătit, îi spuse ea și-l bătu pe mână. Duceți-vă la doctor, monsieur. Credeți-mă pe cuvânt. Groaza înseamnă de fapt să nu știi.

Preț de câteva secunde, Hoffman rămăsese neclintit, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Traversă cu ezitare coridorul și apăsă butonul de chemare. Ușile se deschiseră către tubul de sticlă care forma casa liftului. Se aplecă peste margine, privind golul de cincizeci de metri la al cărui capăt întunecos și liniștit de afla parcarea subterană. Țipă cu disperare:

– Ghana!

Cartea Factorul groazei de Robert Harris poate fi comandată online pe website-ul  editurii All.RO. 

Reclame