Legende, mituri și superstiții

Creaturi mitologice\fantastice mai puțin cunoscute

Bookaholici, vreau să ne înțelegem de la început: creaturile ce le voi enumera aici au suferit transformări pe parcursul anilor și diferă de la țară la țară așa că de unele e posibil să fi auzit, de altele nu iar pe altele e posibil nici să nu le credeți.

Pentru cei care vor o altă opinie mă voi ocupa de un articol numit Science facts unde voi explica creația acestor legende din scoarță.

1. Laverna

Laverna este numele original pentru a o denumi pe vrăjitoarea apelor, dacă am fi locuit în Spania sau Italia prin secolele trecute am știi că Laverna este numele unei femei bătrâne care trăiește prin apropierea râurilor și atacă oamenii, în special copii, care ajung mult prea aproape de apă menționând că aceștia trebuie să fie singuri.

Dacă ne-am duce în Rusia ne-am întâlni cu Blanka, aceasta locuiește în apele reci ale râurilor, și în unele poezii sovietice e descrisă că ar ieși chiar din bălți, și e descrisă drept o femeie suplă cu picioare lungi, pielea precum fildeșul curat, părul negru și lung iar ochii albi și lucioși. Aceasta își face apariția doar înainte de răsărit în prezența băieților tineri pe care îi păcălește să vină cu ea și să îi înece.

Sirenele carnivore sunt cel mai bine cunoscute în țări precum Bulgaria, Grecia, România etc. Nu au un nume propriu zis ci doar se cred că își iau tributul începând cu prima persoană și terminând cu ultima care înoată pe anul acela. O altă legendă spune că uneori vin pe bărcile pescarilor care rămân până la apus iar dacă aceștia nu se întorc pe uscat până se înserează vor fi mâncați de ele.

2. Pisadeira

Nu se știe clar cum arată, dar de presupune că Pisadeira vine să se hrănească din coșmarurile tale iar dacă te trezești de va pune pe pieptul tău pentru a te ține locului. În evul mediu Pisadeira era cunoscută drept Lilith sau fecioara însângerată care venea noaptea să ucidă copii din pântecul mamei lor.

3. Huginn and Muninn

Huginn si Muninn sunt corbii lui Odin, zeul vikingilor, cei doi au misiunea de a-i spiona poporul și a vedea cine este suficient de meritos pentru a intra în Walhalla.

4. Bhoot stree

În traducere din hindusă înseamnă „Femeia fantoma” dar această denumire e dată oricărei fete care moare în chinurile nașterii sau ucisă de cineva.

Înfățișarea ei diferă de zona în care de află. În unele povestiri arată exact ca dinainte să moară, în altele că se aseamănă cu fata din imaginea de mai sus iar în alta la fel doar că are picioarele întoarse invers.

Indiferent de înfățișare acestea pot fi zărite prin apropierea satelor la asfințit momindu-i pe trecători, însă nu îți pot face nimic atâta timp cât nu le dai atenție.

Anunțuri

Recenzie Castelul mișcător al lui Howl

IMG_20170901_104611[1]Descriere:

In tinutul Ingary, vrajile, mantiile care te fac invizibil si cizmele de sapte leghe sunt lucruri cat se poate de obisnuite. Cu vrajitoarea din Waste este insa alta poveste. Dupa cincizeci de ani de liniste, se zvoneste ca are de gand sa terorizeze din nou tinutul. Asa ca, in momentul in care un castel negru se iveste la orizont, toata lumea crede ca e mana vrajitoarei. Dar se dovedeste ca, de fapt, castelul apartine vrajitorului Howl, despre care se spune ca ii place sa manance inimile tinerelor fete. Surorile Hatter – Sophie, Lettie si Martha – sunt si ele avertizate sa nu se aventureze singure pe strada. Insa acesta nu e decat inceputul. In acest puzzle magic, oamenii si lucrurile nu sunt ceea ce par. Identitatile se schimba, destinele se intrepatrund, iubitii se incurca. Vrajitoarea din Waste a aruncat un blestem asupra lui Howl. Oare dezlegarea sta intr-o celebra poezie? Si ce se va intampla cu Sophie odata ce va intra in castelul lui Howl si va face cunostinta cu demonul focului?
Cartea are 275 de pagini.

Părerea mea:

Mi s-a părut încă de la început un epic fantasy datorită faptului că încă chiar din descriere ni se spune că vom întâlni mantii ce te fac invizibil și cizme de 7 poște.Atmosferă de poveste, logic că m-am simțit ca într-un basm.
Dar atmosfera aceasta e în mare parte falsă. Sophie nu e mezina familiei cea care își cauta norocul în lume și devenise o frumoasă prințesă. Ea este fata cea mare a unei familii relativ înstărite și de aceea considera că norocul ei a fugit mai repede decât vântul.
V-a conștientiza doar la sfârșit cât de tare s-a înșelat. Mi-a plăcut mult că nu e plină ochi de clișee așa cum, sincer, m-am așteptat în ciuda laudelor auzite.
Cred că sunt printre puținii care nu au văzut filmul înainte de a citi cartea. Dar am citit destule păreri care afirmau că filmul pune mult mai mult accent pe love story decât cartea. Asta m-a bucurat enorm. Iar acum când am terminat-o pot confirma faptul că povestea de dragoste este secundară, dar frumoasă și absolut ireală. Mi-a smuls un zâmbet finalul, chiar dacă nu sunt eu mare admiratoare a love story-urilor.
De obicei întâlnesc foarte multe cărți care sunt încadrate în Literatură pentru copii,dar nu le-aș recomand-o puștilor din diferite cauze. Micuța poveste de dragoste este o consecință a pericolului. Deși știam că așa va sfârși inevitabil cartea nu m-a determinat să renunț la lecturarea ei.
Mi s-a părut foarte încurcată în schimb. De multe ori n-am înteles cine și cum a făcut anumite lucruri, decât după ceva vreme.
Spoiler! Schimbul de identități dintre cele două surori mai mici ale protagonistei mi s-a părut năucitor,din motiv ce vorbeau despre două Lettie și numai  izbuteam să pricep care e și care e.
Basmul citit de bine e basm mai modern așa de felul lui. Apar vrăjitori și vrăjitoare, cizme și mantii fermecate, dar și bătrâne băgărețe, sperietori de ciori furioase și disperate, demoni de două feluri și multe altele.
275 de pagini de basm, încărcate cu multă imaginație și confuzie, bucurie,ură,dispreț,lașitate, vanitate,harnicie, furie și devotament.
Sophie devine o bătrână și nici măcar nu era vina ei. Din cauza Vrăjitoarei de Waste, despre care aflăm fără ca neapărat să vrem, o mulțime de lucruri, fiind ”actorul” negativ. Are o inimă  bună, Sophie a noastră, dar îl disprețuiește profund pe Howl,căruia îi devine slujitoare.
Howl e foarte enervant, laș, vanitos, ipocrit și demn de o bătaie ca la carte. Mi-a displăcut mereu, doar la final l-am cântărit ca fiind un …(ceea ce am spus mai sus) îndrăgostit, deși nu prea cred în durata iubirii lui.
3/4 din carte este acțiune,confuzie și magie,doar un sfert relatează ceva din sentimentele fanteziste dintre Sophie și Howl, iar acestea spre bucuria mea sunt camuflate cu puncte culminante.
Cu bune și multe lucruri la granița dintre Castelul mișcător și Waste. Există felurite personaje care sunt acolo că să zăpăcească, dar nu strică farmecul aidoma magiei făcute de !!! Sophie, cărții.
De ce aș recomanda-o? Pentru că așa e ea. Are rolul de a te învârti și răsuci, de a te atașa de Sophie, Calcifer(care mi-a fost cel mai drag,mi-a plăcut foarte de el, cel mai diferit poate), Michel, Martha, Lettie, Rege, Fanny și ceilalți.
Fiecare e descris câte un pic,nu pus de dragul de al pune în carte.Îmi place acest lucru la unii scriitori. Găsești atât lucruri care te-au revoltat, dar te obliga ca prin magie să continui lectura știind că are și părți bune și foarte puține rele.
Cartea te atrage prin magie eliberată. Trăiești povestea împreună cu personajele,tu fiind un actor bun poți să te strecori când în unul când în celălalt.

Dacă vă veți hotărî să aruncați o privire peste cartea aceasta veți descoperi că mare parte din vorbele mele sunt adevărate, iar cele care nu-s sunt așa din cauză că gusturile diferă, impresiile se schimbă mai ceva ca Castelul umblător al lui Howl.
Lectură plăcută indiferent de alegeri!

Cartea a apărut la editura RAO.

”Era clar ca Howl nu pusese încă mâna pe fata după care alerga.Sophie îl auzi pe Michel punând unele întrebări destul de clare în legătură cu aceasta, dar Howl refuză categoric să răspundă la vreuna.(…)Se uită la Howl,care își găsea mereu de treabă, ca să-și ascundă nemulțumirea.”

”-Howl este foarte nestatornic ,explică demonul.E interesat de o fată doar pînă se îndrăgostește de el.Apoi nu-și mai bate capul.”

”-Ce faci?intrebă Michel când o ajunse. Din felul cum o privea , Sophie își dădu seama că își închipuia că sperietoarea de ciori îi luase mințile.
-Nu s-a întâmplat nimic,rosti Sophie.Pur și simplu mă duc să o văd pe strănepoata celelaltei surori ale mele. Și pe ea o cheamă tot Lettie Hatter. Acum întelegi?”