Mulțumesc Libris pentru această minunată carte.

Titlu : Vrăjitoarea Adevărului 

Autor : Susan Dennard 

Categorie : Beletristică

” Era aproape pe înserat – iar muşchii abia vindcaţi îi ardeau din pricina efortului, pilea nouă i se înfierbântase din cauza aglomeraţiei de pe străzi, şi vechile cicatrici începuseră din nou să sângereze -, ceea ce însemna că singura lui cămaşă curată era pătată toată.
O, abia aştepta să-şi ia revanşa cumva când avea s-o vadă din nou pe Vrăjitoarea aceea a Firului! „

” Aeduan le recunoscu pe câteva dintre Vipere, numai după mirosul sângelui însă, de vreme ce nu putea să vadă niciun chip, ascunse cum erau sub văluri. Săbiile lor zigzagate, ca nişte flşcşri de oţel, luceau în lumina lămpilor foc-vrăjite de pe punte.
Arme stupide. Erau greoaie şi inutile, mai ales că avantajul ce mai mare al unei Vipere era otravraja ei. „

Când am început să citesc această carte, nu m-am gândit că va fi aşa de fermecătoare. Nu am putut să o as din mână fir! Îmi place cum sunt afişate vrăjitoarele în seria asta nouă, că nişte războinice, mai ales tipurile lor: Vrăjitoare a Focului, a Adevărului, a Apei, a Firului, ş.a.m.d.

Safiya simte şi vede când este înşelată sau când cineva îşi mărturiseşte păcatele. Percepe subtilitatea unei minciuni şi fluxul luminos al unui adevăr, aceasta fiind atât de rară încât a trebuit să ascundă ce fel de vrăjitoare este. Safi nu este precaută sau atentă, ci mai degrabă rebelă, încăpăţânată şi uneori orbită de ceea ce poate avea sau câştiga, mai pe scurt se aruncă cu capul înainte fără a se mai gândi şi la altceva.

” Când îşi descoperise puterile, la nouă ani, simţise că inima parcă i se preface în pulbere. Se prăbuşea sub povara milioanelor de Fire, dintre care niciunul nu era al ei. Oriunde se uita, vedea Fire care clădesc, Fire care leagă şi Fire care rup. Şi totuşi, nu-şi vedea propriile Fire şi nici cum se manifestau ele. „

Acum, Iseult, pentru mine cel puţin, mi s-a părut un personaj fascinant. Este o persoană loială, curajjoasă, inteligentă şi precaută, opusul lui Safi. Am adorat-o şi pe Safi. Cele două îmi aduc aminte de Rose şi Lissa din Academia Vampirilor, una rebelă şi una precaută.

Iseult s-a obişnuit să fie tratată ca un duşman, nu ca un prieten, dar atâta timp cât o are pe Safi alături de ea, nu are nevoie de nimeni altcineva sau altceva. Diferenţele dintre Safiya şi Iseult pun bazele unei prietenii care depăşeşte cu mult bariera de sânge, şi după cum am mai specificat mai sus, prietenia lor strânsă îmi aduce aminte de cele două prietene din seria scrisă de Richelle Mead. Defectele lui Safi sunt transformate în calităţi de către Iseult. Când una dintre ele greşeşte, cealaltă are o soluţie, ceea ce mă face să îmi doresc să am o aşa prietenie strânsă, să fiu atât de respectată şi iubită precum ele două.

Pe mine mai mult m-a fermecat legătura între cele două surori de fir. Nu găseşti mai deloc o aşa prietenie, şi dacă vei găsi, ţine-te strâns de ea.

Dacă aţi citit această carte, care vă este părerea? Ce credeţi despre ea? Ce credeţi despre Merik? Aeduan? Cum vi s-au părut personajele?

 

 

Anunțuri