18813851_1983615191870360_2510929768104083580_n

Cărțile pe care vi le recomand sunt  :

Matilda de Roald Dahl

Roald Dahl, scriitor îndrăgit în toată lumea pentru personajele şi poveştile lui, a creat în Matilda copilul care a inspirat generaţii întregi de cititori.

Neînţeleasă de cei din jur, nici măcar de propriii părinţi, care îi reproşează că se uită prea puţin la televizor, Matilda nu e totuși deloc neajutorată: pune la cale tot felul de farse şi, cu ajutorul cărţilor preferate, călătoreşte în toate colţurile lumii.

Ambiţioasă şi amuzantă, Matilda este o fetiţă care reuşeşte să-şi schimbe viaţa şi ne învăţă să nu facem niciodată lucrurile pe jumătate.

 

Marele uriaș prietenos de Roald Dahl

Marele Uriaș Prietenos nu este un monstru sfarmă-oase. E foarte cumsecade și foarte zăpăcit. Asta spre marele noroc al lui Sophie. Dacă era răpită în toiul nopții de oricare alt uriaș, ar fi fost mâncată la micul dejun. După ce Sophie află că uriașii se grabnigrăbesc spre Anglia să gâtluiască niște coplii micuți, ea și MUP sunt hotărâți să-i oprească o dată pentru totdeauna. 

 

Hendrik Mol și Planeta de Jad  de K.J. Mecklenfed

„Poartă‑te frumos cu jucăriile tale, fiindcă e posibil ca într‑o bună zi chiar viața ta să depindă de una dintre ele.“

Hendrik de Mol s‑a întors cu bine de pe Planeta de Aur și acum merge la școală ca orice băiat de 11 ani. Dar totul se schimbă într‑o clipă: mama lui dispare, maleficul unchi Severin îl amenință că îl va trimite la orfelinat și, pe deasupra, Floris și gașca lui îl terorizează. Transformat din nou într‑o cârtiță de pluș, dar de data aceasta cu o navă spațială nemaipomenită la dispoziție, Hendrik decide să se întoarcă în spațiu pentru a‑și regăsi părinții. Planeta de Jad nu este ce pare a fi, ursuleții de pluș sunt războinici încercați în bătălii, monștrii pufoși se dovedesc mai puțin primejdioși decât se zvonise, iar situația se răstoarnă (cu susul în jos, chiar) spectaculos. Aventurile lui Hendrik de Mol continuă!

 

Nono de Renata Carageani 

Aventură, umor şi judecăţi de valoare. Cum arată oamenii, văzuţi din perspectiva amuzantă a unor personaje care nu le ajung nici până la genunchi. O societate bizară formată dintr-un ursuleţ de pluş fugit de acasă, maidanezi conduşi de un câine-colonel şi pisici aristocrate ajunse pe drumuri analizează şi trage concluzii inedite despre lumea oamenilor.

Poate că nu sunt prea deştept, dar cât am stat acolo, în magazin, am observat că oamenii sunt de două feluri: mari şi mici. Nu ştiu de unde îşi iau oamenii mari oameni mici, dar au mare grijă de ei, să nu cadă, să nu plângă. Fac aproape orice să nu-i supere. Micii strigă la ei “mama” şi vorbesc o altă limbă decât a noastră, pe care marii o înţeleg. Am discutat odată problema asta cu prietenul meu. El susţinea că oamenii mici sunt cei mai importanţi. Cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai importanţi. Avea o teorie, complicată pentru mine, cum că adevăraţii stăpâni ai lumii sunt cei mici, că li se îndeplinesc toate dorinţele. Aici nu puteam să-l contrazic, văzusem cu ochii mei. Era suficient ca un prichindel să arate cu degetul spre rafturi şi unul dintre ai noştri pleca pentru totdeauna. Şi nu zicea decât “mama!” şi arăta către noi.

 

Voi ce recomandați?

 

 

Anunțuri