Ce învăţăm din cărţi?

Acum câteva zile mă aflam pe drum cu o carte în braţe pe care trebuia să i-o dau unei prietene când pe lângă mine trece un cuplu care aparent nu mă bagă în seamă, dar care nu aşteaptă să se îndepărteze îndeajuns încât să nu îi auzi.

Ea îl întrebă dacă văzuse ce am ţineam în braţe la care el răspunse prompt: „Da, dar nu îmi pot da seama ce poate să înveţe din ea.” Continuară să vorbească, însă deja ajunsese destul de departe încât să numai pot fi sigură de ce spun. Ideea e că imediat am început să mă gândesc la ce m-ar putea învăţa cărţile pe care le citesc, prima dată mi-au venit în minte argumentele universale: îţi dezvoltă vocabularul, imaginaţia, te ajută să te relaxezi, dar odată ajunsă acasă am început am început să rumeg cu atenţie ideea şi să-mi dau seama ce am învăţat cu adevărat din cărţile citite.

Lista e destul de scurtă deoarece nu îmi doresc să vă plictisesc îndeajuns de mult încât să treceţi de articol fără să-mi citiţi întrebarea.

  1. Cercul secret de L.J Smith- Denumirea pietrelor speciale şi efectele lor, câteva plante de care nu auzisem niciodată, denumirile lunii, şi câteva ritualuri care, deşi nu o să mă încred vreodată în ele, par destul de interesante cât să le joci cu prietenii. Pentru cunoscători: crăparea nucilor în foc.
  2. Academia vampirilor de Richelle Mead- Câteva cuvinte în rusă, diminutivul numelui lui Dimitri, o vagă locaţie a locurilor din Rusia pe care acum îmi doresc să le vizitez.
  3. Vampirii din Morganville de Rachel Caine- Cum să fac taco, spaghete, nu râdeţi vă rog, şi cum să mă folosesc de chimie ca să sparg o încuietoare.
  4. Dracula de Bram Stoker- Un fel de a folosi cuvântul fantomă ca sens de amintire, legenda nopţii de Santandrei şi vreo 3-4 cuvinte în germană. Dacă aş fi fost din altă ţară aş fi învăţat câte ceva despre l0curile din România şi despre mâncarea tradiţională.
  5. Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas- Cuvinte pe care nu le mai auzisem până atunci cum a fi a blama, eram în generală nu mă judecaţi, câteva cuvinte în franceză care m-au ţinut tot liceul şi o idee despre viaţa francezilor.
  6. The ring de Koji Suzuki- Paşii, în mare, a unei autopsii şi elemente care ţin de biochimie şi medicină pe care le ştiu şi acum.
  7. Banda celor şase ciori de Leigh Bardugo- Cred că aş putea să tâlhăresc o persoană cu sfaturile lui Kaz Brekker.
  8. Medicii nazişti de Robert Jaz Lifton- Chinurile evreilor în experimentele naziştilor.
  9. Contesa sângeroasă de Rebecca Jons- Câteva cuvinte în maghiară, tradiţiile de pe atunci şi înfăptuiri istorice.
  10. Diamantul din şatră de Nelu Sorin Stancu- O vagă idee despre datinilor nomazilor, câteva cuvinte ţigăneşti şi însemnarea anumitor nume.

Buuun eu mă opresc aici acum înainte de a-ţi pierde interesul, înainte de a pleca am o întrebare pentru tine: tu ce anume ai învăţat din cărţile pe care le-ai citit?

Imagini pentru carti

Anunțuri

14 gânduri despre „Ce învăţăm din cărţi?

  1. Eu una cand citesc nu astept neaparat sa invat ceva ci sa simt ceea ce citesc ca oricum cititul in sine te invata sa ai un vocabular mai bun, sa te exprimi mai corect si oricum se gasesc lucruri de invatat.

    1. De acord cu tine Luisa, cand citesti inveti fara ca macar sa realizezi. Ironic e ca am invatat mai mult din citit decat din liceu :))

      1. Da, si eu am simtit la fel numai din pacate am descoperit frumusetea cititului destul de tarziu…dar nu mai conteaza, acum ma bucur de timp liber si il acord in general cititului si artelor si cunoasterii oamenilor misto 🙂

    1. Asta e super. Daca as avea atata rabdare probabil as invata si alte limbi inafara de engleza 🙂 Desi presupun ca pe majoritatea le citesti in engleza

  2. Păi înveți despre cultura din alte țări, despre felul de a fi al oamenilor, psihologie (dacă e un roman bazat pe gândirea personajelor), înveți despre tine până la urmă cu fiecare situație/întâmplare citită…

  3. Eu cred ca sunt cei mai buni invatatori, cartile, vorbesc serios, nu este un cliseu! Am invatat enorm din carti, mi-au facut si placere, m-am si distrat, dar cel mai mult m-au invatat sa fiu si cum sa fiu fericita, iar vorbesc serios! M-au ajutat sa depasesc cele mai grele momente in viata, sa nu fac si sa nu intru in depresie, pentru ca nu au fost putine momente grele, am invatat despre viata! Iar cine intreaba si se intreaba astfel prosteste, si cand mai intalniti pe cineva care se intreaba asta sau va intreaba, sa-l intrebati ce are sa va spuna el sau ea din invataturile lui/ ei, din „sursele” lor de invatare, sa va povesteasca despre ei… o sa constatati singuri ca nu au ce sa va spuna, ca nu au ce sa va povesteasca ba mai au si niste vieti triste, esecuri, lipsa de solutii si depresii, sunt slabi si neputinciosi, nu mai zic de vocabular si greutatea in exprimare, de cultura generala. Nu cunosc niciun om destept care sa nu fi citit sau sa nu citeasca, cum nu cunosc niciun om prost care sa fi citit sau sa citeasca, desigur, mai conteaza si ce citeste si cat de mult.

      1. O mie de likeuri merita blogul tau, Teodora, si tot ce impartasesti tu aici! Asta mi se pare mie frumos si folositor, nici nu mai stiu cum am ajuns pe blogul tau, de curand, cred ca imi cautam o recenzie, informatii despre o carte, dar nu mai stiu despre care anume. In fine, felicitari, succes si inspiratie! Asta mi se pare minunat, ca exista astfel de oameni si lucruri.
        Am vazut ca ai in lista pe undeva la „wishlist” ” Fahrenheit 451″, daca nu ai citit-o inca, iti recomand s-o cauti, sa nu te lasi s-o citesti 🙂 , poate acolo sunt mai multe raspunsuri decat putem noi da, si mai multe intelesuri, o capodopera!
        Uite, iti dedic un citat, o provocare, apropo:

        ” „Caesar, aminteşte-ţi că eşti muritor.” Cei mai mulţi
        dintre noi nu putem hoinări pretutindeni, nu putem discuta cu toată lumea, nu putem cunoaşte toate oraşele de pe
        glob, nu avem atîta timp, atîţia bani şi nici atîţia prieteni. Lucrurile pe care le cauţi tu, Montag, se află în lume, dar
        singura modalitate ca un om de condiţie medie să ajungă vreodată să cunoască nouăzeci şi cinci la sută din aceste
        lucruri este cartea. Nu cere garanţii.”

        Si nu sunt dintre acele persoane care vorbesc in citate 🙂

  4. Iti multumesc mult pentru comentariu Cristina, insa trebuie sa-ti spun ca nu eu am infintat blogul ci Audrey, dar daca iti place mie imi convine oricum. Multumesc pentru sugestie o sa cumpar cartea cat pot de repede.

  5. Fiecare carte e formată din cuvinte.Particulele sunt literele,dar fară ele n-am putea exista,n-ar putea fi absolut nimic pe lumea asta.Așa e și cu cuvintele,ele alcătuiesc ceva măreț doar în ochii celui ce vrea să vadă măreția.Cum nu poți obliga un om sa se arunce de la geam așa nu-l poți obliga să-și deschidă ochii și să vadă cu adevărat.
    Ce învățăm din carți?Pai nimic.Nimic și iar nimic.Dar de ce nimic?Pentru că nu vrem să învățăm ceva.Am întâlnit oameni care au spus că dacă citești o carte precum Matilda nu poți învăța nimic.Dar așa cum spunea și Confucius:”Nu poţi deschide o carte fără să înveţi ceva”(este esența blog-ului meu)este imposibil să nu înveți nimic dacă tu îți dorești.
    Cere să vezi și vei vedea.Vei învata fie și un cuvânt nou.Un cuvânt o particulă și am ajuns la începutul comentariului meu.Particula alcătuiește ceva.E încă o treaptă urcată spre a cunoaște.Cunoașterea înseamnă particule,multe particule.

    Înveți ceva indiferent.Cum să nu faci ceva,cum să eviți altceva,cum să nu devii ceva,cum și cum și ce și când și cine.
    Înveți ceva și dintr-o reclamă,dar la o adică dintr-o carte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s