Întoarcerea

” Speriaţi mai degrabă de teama că nu-şi vor duce ritualul la bun sfârşit decât de pericolul la care s-ar fi expus luptând cu un tip ce vădea un incredibil fler combativ, sataniştii s-au năpustit deodată asupra lui Marc. Am închis ochii, imaginându-mi că atunci când voi hotărî să-i deschid îl voi vedea la pământ, cu toţi sataniştii călare pe grumazul lui. „

” Gemete, scrâşnit de dinţi, înjurături, lovituri înfundate, paşi târşâiţi prin praful gros şi… linişte. Am deschis un singur ochi, temându-mă dinainte de ceea ce urma să văd. Mi-am permis să eliberez aerul ţinut captiv, într-o răsuflare prelungă, când l-am văzut pe Marc, stând în picioare printre trupurile ce viermuiau pe podea. „

Chaos

” Pe minne mă salvase protecţia lui Mati. Chiar dacă nu era şefă prin titulatură, îndeplinea funcţia asta prin girul oferit de încrederea necondiţionată oferită de patron. Şi aşa tot îndurasem destule şicane venite de la veterani. „

” Uşa s-a dat de perete şi în cadrul ei i-am văzut pe Nitroglicerină şi pe Miron. Se invitau reciproc să păşească pragul, niciunul nevoind să păşească primul. Ca la un semnal, se înghesuiră ca bezmeticii, deodată. Miron, fiind mai slab decât fratele lui, reuşi să se strecoare primul. De cele mai multe ori răutatea merge mână în mână cu prostia, iar asta îseamnă pericol dublu. Nitro îşi împinse fratele de la spate, cu duşmănie, apoi îl urmă cu o privire dominatoare, dar pe care eu nu reuşeam s-o găsesc aşa; nu după ce-l văzusem strâns ca o sardină obeză în cadrul de nici un metru al uşii clubului. „

 

 

Ok, deci ce mi-a plăcut la această serie cel mai mult a fost Oriana şi limba ei ascuţită. Mi-a plăcut faptul că este sarcastică, impertinentă şi că nu aşteaptă să fie salvată, ceea ce ador maxim! A da, mi-a mai plăcut şi de Abel, drăcuşorul împieliţat. Să fiu sinceră cu voi? Vorbesc prostii, mi-a plăcut tot la această serie, dar cel mai mult faptul că eroina nu este slabă de înger şi că nu se aşteaptă să fie salvată.

Oriana este o tânără de 19 ani, care a fost crescută de mătuşa sa pentru că părinţii ei au dispărut fără urmă, ce urmează să se căsătorească, dar moare la nunta ei când cade pe scări. Aceasta, după ce moare, este transformată într-un recuperatorum, adică recuperează suflete, şi aici apar două dintre personajele principale: Ama şi Abel; doi îngeri, unul care este de partea binelui şi unul care este de partea răului.

Aceasta reuşeşte să salveze în primul volum trei suflete, dar ca în orice altă carte, intervin obstacole pe care eroina noastră reuşeşte să le înfrângă sau să le evite.

Acum vine partea frumoasă şi întortocheată a poveştii. Apare Marc, tot un recuperator, dar acesta îl are doar pe îngerul rău de partea sa. Aceasta, are un suflet pur, vrea să ajute pe toată lumea, dar cireşica de pe tort este atunci când Oriana se simte atrasă de Marc. Cei doi ajung să se sărute, şi să se îndrepte spre casa lui, dar nu se întâmplă cam ce ar trebui! Amuzant este faptul că ea îi distruge canapeaua albă din piele, vărsând vin pe ea, şi nu era de ajuns chestia asta, aşa că mai şi leşină. Marc fiind un gentleman, nu profită de ea, şi dimineaţă îi pregăteşte micul dejun. Aş vrea şi eu un aşa bărbat…

Acum, după câteva luni în care ea s-a obişnuit cu viaţa de recuperator şi cu atracţia pentru Marc, cumva Oriana se trezeşte în Transeo, alături da Ama şi Abel împreună cu alţi recuperatori şi îngerii lor.

Acum că Oriana şi-a pierdut puterile, Ama şi Abel o ignoră complet. De la Abel mă aşteptam la chestia asta, dar la Ama, cea care o încuraja pe Oriana, niciodată. Cine ştie, poate există un motiv pentru această ignoranţă. Vă las pe voi să aflaţi!

Cei trei o să călătorească prin ţinuturi înşeătoare şi aride, prin mlaştini şi păduri, unde demonii îi atrag în tot felul de capcane, oamenii se trădează sau se torturează între ei, mai pe scurt ar fi Iadul în persoană.

Ama, Oriana şi Abel au avut parte de o evoluţie uimitoare în lumea de dincolo, cei trei fiind martori unor evenimente tumultoase, fiind mereu la un pas de moarte, pierzând noţiunea timpului, îşi văd prietenii cum mor sau cum sunt torturaţi şi îşi înfruntă demonii, întâlnind personaje noi, alături de care au o şansă la supravieţuire, sperând că pot deosebi prietenii de duşmani.

Acum, ce vă pot spune, este că această serie este plină de umor, suspans, te mai întristează, consumându-te, neştiind care mai este realitatea. Pentru mine aşa a fost. Am devorat seria aceasta, în două zile terminând-o. Eu una sper să vă placă şi vouă această serie, şi celor care aţi citit-o, ce părere aveţi? Ce v-a plăcut cel mai mult la aceasta?

Le mulţumesc Editurii Quantum Publishers, sponsorul blogului pentru această serie minunată!

Dincolo

” Din sumbrele forări interioare m-a smuls apariţia lui Asmodai. Peste botniţa negriciosă ne-a aruncat priviri deosebit de sugestive: i-ar fi plăcut mult să exerseze antrenamentul militar de dimineaţă pe noi. A fornăit ca un cal, şi-a încordat degetele peste armele nelipsite şi şi-a pierdut în ceaţa ce ascundea privirii restul peisajului. În direcţia unde dispăruse el trebuia să fie pădurea, cea din care am făcut imprudenţa să ies pentru a-l ajuta pe Belzebut. Desigur, pe atunci nu ştiam cine e, astfel mi-aş fi luat piciorele la spinare şi nu m-aş fi oprit decât când mi s-ar fi dezintefrat. „

” La început, Belzebut m-a privit mirat. Se întreba, pasămite, dacă eram chiar atât dee proastă sau mă prefăceam. Să-i reproşezi unui demon că e… demonic, e ca şi când ai dojeni o mamă că îşi ţine pruncul la sân. „

Anunțuri