red-quuen-carte

În timp ce ne apropiem de porțile de diamant, mijesc ochii pentru a mă uita la ceea ce se află dincolo. Deși Cetatea Soarelui există doar pentru un anotimp, fiind abandonată înainte de primul vânt mușcător, e cel mai mare oraș pe care l-am văzut vreodată. Există străzi aglomerate, magazine, taverne, case și curți, toate îndreptate spre o monstruozitate sclipitoare construită din sticlă-de-diamant și marmură. Și acum știu de unde își trage numele. Reședința Soarelui strălucește ca o stea, un amestec de turle și poduri înalte de vreo treizeci de metri.

Rochia are o nuanță închisă de purpuriu stropit cu argintiu, croită din mătase și dantelă transparentă. Toate casele au o culoare, îmi aduc eu aminte, gândindu-mă la curcubeul familiilor. Din câte se pare, purpuriul și argintiul sunt culorile familiei Titanos, numele meu.

Porecla mă ustură mai tare decât numele meu fals cu care tot încerc să mă obișnuiesc. Fetița cu fulgerele.

E mai elegantă decât tot ceea ce am văzut vreodată – marmură și sticlă, mătase și pene. Lumina s-a schimbat, transformându-se în nuanța portocalie a apusului. Noaptea bate la ușă. Și, împreună cu ea, restul vieții mele.

df000b39f842a991a17cef912edea8cf

E o ținută ridicolă și pompoasă, o complicație de bijuterii purpurii care strălucesc la fiecare mișcare, făcându-mă să semăn cu un gândac sclipitor. Totuși, în seara asta se presupune că sunt o doamnă, o viitoare prințesă, așa că încuviințez și îi ofer un surâs recunoscător.

Obișnuiam să cred că argintiii erau niște zei supremi, care nu puteau fi niciodată amenințați sau speriați. Acum știu că opusul e adevărul. Au petrecut atâta vreme sus, protejați și izolați, încât au uitat că pot și cădea. Forța lor s-a transformat în slăbiciune.

Când eram mică, mă întrebam mereu de ce regele revendica roșul nostru. Era sub demnitatea sa. Acum îmi dau seama că steagurile sunt roșii ca flacăra sa, aidoma distrugerilor – și oamenilor – pe care îi controlează.

— Nu-i place să piardă. Și – își coboară vocea și se apropie atât de tare de mine, încât pot să-i văd micile pete argintii din ochi – nici mie. Mare, n-am să te pierd. N-am s-o fac.
— N-ai să mă pierzi niciodată.

Cred că tu ești viitorul. Cred că tu reprezinți noii zori.
d9218860f5095389fd2223a6ce450b09

Anunțuri