– Cred că-l subestimați pe băiat.

– Mă tem însă că subestimez și prostia restului omenirii. Suntem noi absolut siguri că trebuie să câștigăm acest război?

– Domnule, cuvintele acestea sună a trădare!

– Era un banc macabru.

– N-a fost deloc amuzant. Când e vorba de gândaci, nimic nu-i…

– Nimic nu-i amuzant. Știu.

Umanitatea a avansat mult în ultimii ani. Explorarea cosmosului până la descoperirea unei noi specii extraterestre, gândacii, duce la declanșarea unui război colosal, iar singurul care previne invadarea Pământului de către gândaci e generalul Mazer Racham, care folosește resursele slăbuțe ale omenirii în avantajul său. Pe baza acestei victorii s-a fondat Flota Internațională, FI, care protejează Pământul de o nouă invazie. Dar FI are nevoie de un erou. Iar acel erou e Ender, un băiat de șase ani.

Mezinul unei familii cu trei copii, hărțuit adesea de fratele său psihopat, Peter, Ender o are alături numai pe sora sa mai mare, Valentine. Părinții lor nu știu de adevărata natură a lui Peter, iar Ender e asaltat și de bătăușul școlii, Stilson, datorită statutului său de Terț. Viața sa e departe de a fi ideală, lucru pe care îl știe și el. Într-o bună zi însă, e vizitat de colonelul Graff, membru FI, care îi promite o viață nouă, departe de Peter și Stilson. După ce încearcă inteligența lui Ender, Graff descoperă că acesta poate salva lumea și îl convinge să se înroleze la Școala de Luptă.

jocul-lui-ender_1_fullsize.jpg

Abandonând-o pe Valentine și propria copilărie, Ender învață cum să devină generalul perfect împotrivă gândacilor, cu costul propriei umanități… Unic prin statutul său de erou, izolat de restul lumii, oare Ender va reuși să își regăsească fericirea sau va deveni un monstru însetat de sânge?

Așa se prezintă romanul Jocul lui Ender, scris de Orson Scott Card în 1985, pentru care a câștigat premiile Hugo și Nebula, o performanță unică în genul sf. Este unul dintre cele mai inovatoare romane din literatura de anticipație, pentru că prezintă procesul de gândire al unui copil pus în situații morale dubioase, care îl pot traumatiza profund, până la a-i distruge complet natura umană. Îmi place să compar romanul cu seria Harry Potter, mai ales primele cărți, pentru că, spre deosebire de Harry, Ender este luat de la o vârstă extrem de fragedă la o școală militară, tratat ca un soldat de rând, despărțit forțat de prietenii lui și expus la traume multiple pentru a ajunge eroul umanității.

În timp ce Harry Potter e o carte despre un băiat cu o viață urâtă care se descoperă pe sine și căruia i se acordă timp, atenție și sprijin, Jocul lui Ender este o carte despre un băiat cu o viață aproape normală căruia i se smulge ultima speranță la așa ceva. Una dintre cărți este escapist și invită cititorul să se identifice cu eroul, în timp ce cealaltă prezintă latura macabră a ideii de copil-soldat, copil-erou, copil-salvator al omenirii.

Cartea a apărut la editura Nemira.

Anunțuri