When clothing attacks…

Înarmată cu o jumătate de foarfecă gigantică, tânăra Ryuko Matoi pleacă în căutarea unui răspuns. Tatăl ei a fost ucis de adevăratul deținător al foarfecii, în timp ce făcea cercetări asupra fibrei vitale, un fir textil care transformă oamenii în supraoameni și supraoamenii în zei. Odată ce ajunge în orășelul Honnouji, Ryuko descoperă că întregul oraș este condus de nemiloasa Satsuki Kiryuin, al cărui imperiu își are centru în Academie, o meritocrație în care numai cei puternici prosperă, adesea lăsând la o parte orice urmă de moralitate.

Teama este libertate! Subjugarea este eliberare! Contradicția este adevăr! Acestea sunt regulile acestei lumi! urlă moștenitoarea acestui adevărat imperiu, cu mândrie și credință în propriul univers orwellian. Studenții primesc uniforme pe baza conformării lor, cei mai slabi fiind lăsați de izbeliște, iar cei mai puternici având uniforme aproape perfecte, care le permit să înnăbușe aproape orice împotrivire.

Acesta este sistemul cu care trebuie să se confrunte Ryuko dacă vrea să răzbune vreodată moartea tatălui său și să despice vălul de mister care îi înconjoară…

Killlakillpromo.jpg

Kill la Kill este un anime produs de studio Gainax  în 2013, completat în martie 2014, cam de aceeași oameni care au produs celebrul Tengen Toppa Gurren Lagann. Este unul dintre puținele anime-uri care nu se inspiră dintr-un manga deja existent, ba chiar a inspirat una. Adaptarea lui Ryo Akizuki a apărut în aceeași timp cu anime-ul, apărând în formă serializată în revista Young Ace.

Kill la Kill preia diferite teme arhicunoscute precum orfanul care caută să își răzbune părintele – ca în Hamlet, Batman și Naruto, ca să ilustrăm cât de prevalentă este această temă în cultura universală, fie că e literatură consacrată sau comic book – pătrunde într-un univers ostil, chiar totalitar – lumea creată de Satsuki Kiryuin e asemănătoare cu tirania din romanul 1984 – și descoperă puterea prieteniei prin legătura sa cu drăguța și prostuța Mako Mankanshoku, o fată săracă dintr-o familie fericită – la fel ca în mai toate romanele lui Charles Dickens, oamenii săraci sunt mai inocenți și mai veseli, cică.

În alte cuvinte, povestea în sine nu e spectaculoasă, dar vorbește publicului prin idei  și probleme milenare. Cum poate un individ să învingă un sistem al colectivității fără să fie corupt de el? Cum poți să îți răzbuni părintele fără să te cobori la nivelul celui care l-a ucis? Astea sunt întrebări pe care, vrând nevrând, Kill la Kill le pune fără să devină evidente. Povestea în sine progresează astfel încât spectatorul devine din ce în ce mai curios asupra deznodământului, la fel ca protagonista sa.

200.gif

„Sunt porci în haine de om, ce trebuie domesticiți.” Satsuki Kiryuin, despre umanitate, oameni buni!

Desigur, asta dacă privim anime-ul dintr-o prismă serioasă, pentru că Kill la Kill e totodată o excelentă parodie asupra anime-urilor de lupte, destinate adolescenților (da, exclusiv la modul masculin). Sexualizarea nerușinată a mai tuturor personajelor, nu numai a celor feminine, face haz de tendințele sexiste din anime, iar atitudinea bombastică a lui Kiryuin și Gamagoori parodiază „tipii cei răi” din anime.

Pe scurt: lupte! oameni goi! mai multe lupte! mai mulți oameni goi! crize existențiale! Ce poți să vrei mai mult de la viață?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s