scott_pilgrim_finest_hour_comic_book_cover_wallpaper_011.jpg

Multe filme se bazează pe o poveste coerentă și pe talent actoricesc pentru a atrage atenția publicului, la fel cum jocurile video se bazează pe efecte speciale și grafică de calitate pentru a capta atenția jucătorului. În ambele cazuri, se recurge la anumiți factori pentru a ne asigura de succes. Dar ce se întâmplă când facem un film cu efecte de joc video?

Scott Pilgrim vs the World, bazat pe graphic novel-ul omonim, este un film despre un tip de 22 de ani, plat, fără cine știe ce personalitate, care se îndrăgostește de o tipă misterioasă și extravagantă la o petrecere. În calea ”iubirii” lor stau câteva obstacole: faptul că Scott e un fraier, iubita de origine asiatică a lui Scott, care îl iubește ca pe ochii din cap, și Liga Foștilor Malefici, un fel de coaliție între foști iubiți (și iubită) ai Ramonei, tipa misterioasă menționată.

După cum se vede la prima vedere, povestea în sine e cam slăbuță. Îmi plac însă detaliile care îl construiesc pe Scott: a trecut un an și încă nu a trecut peste ultima fostă; e chitarist într-o formație cu muzică bună, dar subapreciată; are un coleg de cameră gay, Wallace, care are o viață sexuală mult mai activă decât el. Spre deosebire de alte personaje slabe, măcar avem un motiv pentru care să îl displăcem pe Scott: deși e plat, i se acordă un context și viața sa este redată cu un maxim de sinceritate.

Pe lângă Scott, Ramona e o fată cool care a fugit din New York în Toronto pentru a-și clădi o viață nouă, dar, surprize surprize, nu-i iese. Tipa invadează efectiv visele omului, merge pe role în zăpadă, se încadrează în mai toate convențiile estetice prezente și își vopsește părul într-o culoare neon cam la fiecare două săptămâni. Pe lângă asta și faptul că are vreo 6 foști și 1 fostă, nu știm absolut nimic despre ea. Nu știm ce principii, idealuri sau dorințe are. Nu știm ce fel de liceu a urmat. Nici măcar nu știm la ce are talent sau ce îi place. Efectiv, e o fată cool și misterioasă, visul oricărui Scott Pilgrim. Dezamăgitor.

O să fiu sinceră și o să recunosc că singurele personaje care mi-au plăcut din tot filmul au fost toboșara șefă, Kim Pine, pentru că e tăcută, sarcastică și o fată care cântă la tobe cu pasiune și talent, lucru rar pentru un film de genul, și Wallace, care e bârfitor, abărbătat (cuvânt inventat cu grație de subsemnata) și totuși de 50 de ori mai simpatic și mai vivace decât celelalte personaje din întreg filmul.

848208.jpg

Acum e timpul să vă șochez, spunându-vă că filmul mi-a plăcut la nebunie, și nu în ciuda slăbiciunilor sale, ci datorită faptului că povestea slabă și personajele plate lasă ca starul producției să strălucească în voie: estetica.

Fiind bazat pe un graphic novel, filmul incorporează scene de bandă desenată în anumite momente în care Ramona povestește relațiile sale, care nu deranjează cu nimic povestea actuală. Pe lângă asta, luptele dintre Scott și adversarii săi sunt redate cu efecte vizuale specifice jocurilor video de genul Street Fighter, puteri supranaturale interesante și un stil în genere foarte captivant. Din punct de vedere vizual, Scott Pilgrim are 10 din 10. Și tocmai ăsta e scopul filmului.

Dacă aveți chef de un film profund, cu personaje complexe, analiză psihologică sau socială de mare vârf sau chiar coeziune narativă, stați departe de Scott Pilgrim vs the World. Dar dacă sunteți fan al jocurilor video și benzilor desenate, al efectelor speciale inteligente și glumițelor comestibile, vi-l recomand cu mare căldură.

Scott Pilgrim vs the World este, din punctul meu de vedere, triumful aperenței asupra esenței. E un film ușurel, plăcut vizual, cu lupte bune și personaje digerabile, ușor de procesat. Și e în același timp un film foarte fun.

Aproape la fel de fun ca un joc video.

Anunțuri