juno_contact3

Probabil că dacă aș veni la cineva și i-aș spune, ”Acum câteva zile am văzut Juno, și îmi place la nebunie”, m-ar întreba de ce și m-aș bloca de-a dreptul. Aș gândi ceva în genul,

”Pentru că Ellen Page e în rolul principal, și mi se pare penală. Pentru că tipul care îl joacă pe iubitul eroinei are o mutră foarte simpatică, și poartă pantaloni scurți. Pentru că Juno are cei mai tari părinți din lume. Pentru că filmul are o coloană sonoră minunată și pot să o ascult ore întregi – dar și Twilight are o coloană sonoră super și nu mi-a plăcut deloc, deci nu e un argument valid. Pentru că regizorul pornește de la o idee banală și o expune într-o manieră amuzantă și autentică și nu poți să nu simpatizezi cu mai toată lumea. Pentru că a apărut în 2007 și tocmai atunci am intrat și noi în Uniunea Europeană și ăsta e un seeemn.”

… și m-aș bloca.

Dar Juno chiar e un film grozav și am vrut neapărat să scriu o recenzie despre el.

Premisa filmului e extrem de simplă: Juno e o adolescentă care rămâne însărcinată. După o grămadă de litri de suc și un telefon prietenei sale, Leah, se duce la doctor pentru o procedură medicală. Dar câteva detalii minore (cum ar fi faptul că un fetus are unghii) o sperie și o împing spre categoria de adopții a ziarelor, unde descoperă părinții perfecți pentru copilul ei. Pe lângă asta, adăugăm foarte multe referințe la filme horror și muzică rock, părinți simpatici, o prietenă îndrăgostită de un profesor bărbos, o personalitate debordantă și un tip nebun după Tic Tac cu portocale.

juno movie stills ellen page michael cera (28).png

Pe măsură ce sarcina lui Juno progresează, anul trece. Fiecare anotimp are propriul capitol, marcat de o animație de câteva secunde: frunze arămii risipite pe pământ, zăpadă, copăcei verzi. Stilul pastelat al animațiilor se combină cu cântecele trist-romantice care conferă poveștii un gust dulce-acrișor, la fel ca finalul său.

Și, chiar dacă restul filmului ar fi fost banal, personajul principal salvează ziua. Spre deosebire de majoritatea personajelor de genul din filme, lui Juno nu îi e deloc rușine de cine este, lucru vizibil în comportamentul și limbajul său. Deși e aproape imposibil să descriu un personaj atât de vivace într-o singură propoziție, tipei nu îi frică de nimic, mai ales de convenții sociale. Chiar dacă nu e chiar cea mai populară fată din liceu sau fata pe care vrei să o cunoască părinții tăi, Juno alege mereu să fie ea însăși, și nu i se pare ciudat dacă lumea să holbează la ea din cauza asta.

Scenarista filmului, Diablo Cody, spune următorul lucru despre Juno ca personaj:

„Women are clever, women are funny, women are sharp, and I wanted to show that these girls were human and not the stereotypical teenage girls that we often see in the media.”

juno (1)

Cheers to that.

Anunțuri