Petrecerea de Revelion e un moment minunat să te îndopi, să ai o scuză să bei ”puțină” șampanie, să mai tragi o țigară în timp ce privești artificiile și… ăăă… să juri solemn că te lași de toate aceste obiceiuri proaste în Noul An. Solemnul și minunatul Nou An, în care vei deveni raw-vegan, vei renunța la gluten, vei da baroul și vei învăța 15 limbi străine, inclusiv latina și swahili.

După care îți dai seama că nu poți nici măcar să te lași de văzut seriale în fiecare seară, darămite să te lași de pâine și să devii fluent în esperanto.

original-13872-1434980552-4

Asta e premisa pe care se bazează Jurnalul lui Bridget Jones, de Helen Fielding – o tipă comună, care nu strălucește la petreceri, lansări de carte sau chiar la locul de muncă, stângace, fumătoare, celibatară și grăsuță (cel puțin așa crede ea – singurul lucru sigur e că nu e slabă și, wow, nu are coapsele ferme. Scandalos, nu?). După încă un an de celibat, țigări, diete eșuate și maratoane de East Enders, curajoasa eroină își propune să își ia viața în propriile mâini, monitorizându-și nu numai traiul de zi cu zi, ci și numărul de țigări fumate, de unități de alcool, de calorii, de gânduri negative/pozitive, de apelări la numărul 1471 și de smoothie-uri.

Din fericire, Bridget nu e doar suma părților sale. Prietenii săi celibatari, The Singletons, tatăl său cumsecade și realist, momentele sale de ingeniozitate și de sarcasm, sclipirile ei de bun simț, inteligența sa neconvențională și chiar stângăcia și moliciunea ei (pe care le urăște din suflet) îi dau un șarm aparte pe care nicio Suky sau Natasha nu îl pot avea. Pe durata anului, doi bărbați complet diferiți se îndrăgostesc de ea, ”șarlatanul sexi” Daniel Cleaver și morocănosul dar onestul Mark Darcy. Vă las eu pe voi să aflați cu cine va rămâne ambițioasa Bridget.

Datorită acestui triunghi amoros și a felului în care este abordat, mulți critici și cititori au observat asemănarea cu romanul lui Jane Austen, din perioada georgiană, Mândrie și prejudecată, considerând Jurnalul ca fiind o versiune mai modernă a poveștii lui Elizabeth Bennet – o tânără inteligentă și ambițioasă cu o mamă nebună care vrea să îi impună să se căsătorească pentru bani. Personal, eu pot vedea asemănarea celor două eroine și a evoluției lor: amândouă sunt considerate nepotrivite pentru a fi femei eligibile, își susțin prietenii/familia la nevoie și întâlnesc un ales care le apreciază așa cum sunt.

original-17177-1434980590-4.jpg

Știm cum e, Bridge!

Noul An nu îi aduce lui Bridget o talie mai subțire, maniere elegante sau abstinența de la alcool, dar îi aduce o relație funcțională, o nouă slujbă și o apreciere pentru ce are în momentul prezent și oamenii din jurul său. Pentru unii, nu pare a fi o concluzie prea reușită. În definitiv, Bridget nu obține ce dorește la începutul anului.

Dar cel puțin iese din zona sa de confort și învață să fie mai încrezătoare și mai deschisă. Eu aș zice că e un final destul de potrivit pentru povestea unei persoane care se simte nepregătită pentru propria viață.

Anunțuri