Lucruri care nu pot fi ținute sub cheie

Aș dori să încep foarte direct cu faptul că romanul ”Cheia”, de Junichiro Tanizaki, nu mi s-a părut o lectură agreabilă, iar personajele și acțiunea sa îmi par mai degrabă grotești decât realiste, mai degrabă enervante decât emoționante. Deși tratează același subiect ca ”Fecioarele adormite”, de Yasunari Kawabata, sexualitatea și moartea, franchețea cu care autorul descrie carnalitatea umană, de la senzualitatea soției la degenerarea soțului, mi-a lăsat un gust amar în gură. Dacă am afirmat că ”Fecioarele adormite” este un roman liric, marcat de un puternic simț estetic, ”Cheia” se îndreaptă mai mult spre un realism prozaic, lipsit de înflorituri.

Acesta ar putea fi chiar motivul pentru care unii cititori ar fi încântați de această carte. Spre deosebire de alți autori care tratează acest subiect, Tanizaki demitizează sexualitatea, renunță la pudoare pentru a o prezenta așa cum e, tratând subiecte cum ar fi gelozia, fetișurile și adulterul. Acesta separă iubirea de dorință și rafinamentul protagonistei de castitate sau abstinență. Dacă aș acorda un merit aparte felului în care sexualitatea este abordată în acest roman, acesta ar fi faptul că relatarea este lipsită de sentimentalism. Personajele știu ce vor și nu le este teamă să o recunoască.

Acestea fiind spuse, trebuie să recunosc faptul că structura romanului este foarte interesantă. Autorul folosește tehnica jurnalului, jucându-se cu însemnările de căpătâi ale celor doi eroi ai poveștii, un cuplu de vârstă mijlocie care încearcă să depășească incompatibilitatea lor sexuală prin crearea unui triunghi amoros, alcool și fetișizare. Personalitățile contrastante ale celor doi soți sunt puse în paralel prin însemnările aranjate în ordine cronologică, astfel încât jurnalul soțului se întrepătrunde cu cel al soției, într-un dans amețitor și discordant.

Soțul, al cărui nume nu este menționat pe parcursul însemnărilor, este în vârstă de 55 de ani, iar sănătatea lui va slăbi încetul cu încetul odată cu trecerea lunilor. La această stare de deteriorare fizică vor contribui obiceiurile sale nesănătoase, printre care consumul regulat de alcool și dorința obsesivă de a-și satisface soția în pat. El îi reproșează la început frigiditatea, iar mai târziu senzualitatea, incapabil să își asume vina pentru starea lor conjugală defectuoasă.

Pe de altă parte, soția sa, Ikuko, în vârstă de 44 de ani, încearcă de la începutul mariajului lor să își iubească sincer soțul, dar sfârșește prin a fi complet dezgustată de el și îndrăgostită de tânărul pretendent la mâna fiicei lor, domnul Kimura. Relațiile acesteia cu propria fiică sunt lipsite de naturalețe, chiar conflictuale. Ikuko își vede propria fată ca pe un inamic, iar Toshiko își vede mama ca pe un obstacol în calea fericirii ei. Deși accentul se pune pe relația dintre soț și soție, mai interesantă este relația părinte-copil și chiar aceea amantă-amant.

Chiar dacă jurnalul soțului debordează de sinceritate, chiar de brutalitate și nerușinare, caracterul ascuns al soției o lasă incompetentă de a-și mărturisi sentimentele chiar și unei coli de hârti, din sentimentul paranoic că aceasta va ajunge în mâinile fiicei și soțului său, care complotează împotriva ei, chipurile.

Destrămarea relației coincide cu agravarea stării fizice a soțului, dând o impresie generală de degenerare întregii povești. Înstrăinarea emoțională dintre soț și soție se petrece pe fundalul unei vieți sexuale bolnăvicios de intense, acordând relației un caracter compulsiv și distructiv. Finalul romanului dezvăluie tot ce a fost ținut până acum sub cheie, dar nu oferă nicio soluție la situația creată, iar viitorul acestei familii destrămate rămâne incert, dacă nu dezolant.

Pentru cei care au citit ”Cheia” și doresc să își împărtășească opinia, vouă cum vi s-a părut?

cheia_1_fullsize

Cartea a apărut la editura Univers.