Citate – Inima întunericului de Joseph Conrad

„ Am văzut – am auzit. Am văzut misterul de neconceput al unui suflet care nu avea nici o reținere, credință sau frică, dar se lupta orbește cu el însuși. ”

„ Marea fugea încolo și încoace, jucându-și rolul, plină ochi de amintirea bărbaților și a vapoarelor pe care i-a dus spre liniștea casei sau spre lupta cu marea. ”

„ În cele din urmă soarele se scufundă, alunecând într-un arc abia perceptibil și, de unde strălucise albit, se făcu roșu șters, fără raze și fără căldură, ca și când ar fi urmat să dispară brusc, lovit mortal de negură care se încrunta deasupra unui grup de bărbați.”

„ Dar acolo se găsea mai ales un fluviu, un fluviu mare și puternic pe care-l vedeai pe hartă ca pe un șarpe imens, întins, ce avea capul în mare, corpul odihnind, arcuit de-a lungul unei țări enorme și coada pierdută în adâncul acelui tărâm. ”

„ Individul tânăr de lângă mine a mârâit. Pelerinii șopteau în spatele meu. Se uita la noi ca și când viața i-ar fi depins de fermitatea fără șovăială a privirii. ”

„ Pădurea era nemișcată, ca o mască- grea ca ușa închisă a unei închisori- se uita ca și când ar fi știut ceva ascuns, așteptând răbdătoare, învăluită într-o tăcere de nepătruns. ”

„ O voce adâncă a ajuns vag până la mine. Probabil că țipa. S-a prăbușit înapoi, brusc.”

„Poate că erau otrăvite, dar arătau ca și când nu ar fi putut omorî nici o pisică. Tufișul a început să urle. ”

Citate – Minunata lume nouă de Aldous Huxley

„ Vaze imense, pline cu flori. Mii de petale, în plină maturitate, cărnoase și mătăsoase, ca obrajii unui număr neșfîrșit de heruvimi, dar heruvimi care în lumina aceea atît de puternică nu erau numai trandafirii, de rasă ariană, ci și chinezi cu chip luminos, dar și mexicani, mai ales din cei apoplectici de atîta suflat în trîmbițele celeste, sau palizi, palizi ca moartea, palizi ca albeața postumă a marmurei ”

„ Desfătarea individului trebuie împinsă pînă la limitele impuse de igienă și de economie. Altfel, rotițele mecanismului ar înceta să se mai învîrtească. ”

„-Stabilitate, insista Controlorul. Stabilitate. Necesitatea primordială și ultimă. Stabilitatea. De aici toate astea. ”

„ Razele soarelui tropical așterneau un fel de miere caldă pe trupurile goale ale copiilor care făceau de-a valma tumbe printre florile de hibiscus. ”

„ Ar fi vrut să spună ceva despre singurătate, despre noapte, despre mesa întinzîndu-se palidă în lumina lunii, despre prăpastie, despre prăbușirea în umbră și întuneric, despre moarte. ”

„- Hai să zicem din vina civilizației. Dumnezeu nu e compatibil cu mașinile, cu medicina științifică și cu fericirea universală. Trebuie să faci o opțiune. ”

Made in Ro:Recenzie-”Templul Negru”de Adrian Onciu

                În prezent, din ce în ce mai mulți tineri decid să citească doar cărți din literatura universală, lăsând de-o parte scriitorii noștri. Argumentul lor este faptul că românii nu sunt originali, iar subiectele abordate de aceștia sunt plictisitoare. Ei bine,eu nu sunt de acord cu ei, așa că astăzi voi prezenta recenzia unui thriller românesc de excepție, care îi va face cu siguranță pe tineri să își schimbe părerea despre autorii români.

                           Maya Mandel,  o simplă profesoară de fizică duce o viață obișnuită, până când află că bunicul ei, Moses,îi lăsase prin testament atât ei, cât și surorii sale gemene, Shamira, 500.000 de lire pentru fiecare, plus un mister pe care Maya trebuie să îl rezolve.

                           Eidel Mandel, mama lui Moses,începe o relație amoroasă cu Albert Taylor, aparent un simplu medic. Ea îl întâlnește prima dată,în secret,când merge cu micuțul ei fiu la el, doarece era bolnav, iar Solomon, soțul ei habotnic nu era de acord cu medicina modernă, susținând faptul că doar Dumnezeu îl poate însănătoși pe Moses.Din momentul în care se întâlnesc,se simt atrași unul de celălalt, iar la scurt timp după această întâlnire, devin amanți.

                              Se văd clandestin, în locuința doctorului. Într-una din zile, ea ajunge mai devreme la reședința ibovnicului ei și,ca să nu se plictisească așteptându-l, decide să citească ceva din biblioteca iubitului său. Rămâne uluită de-a dreptul când descoperă că volumul pe care l-a extras din bilbliotecă a făcut ca aceasta să se dea la o parte, scoțând la iveală un pasaj secret. Curioasă, înaintează până când aude mai multe voci de bărbați, printre care se număra și cea a lui Albert,care discutau despre Nouă Ordine Mondială și despre Protocoalele Înțelepților Sionului. Începând cu această zi,ea devine tot mai curioasă și trece de câteva ori prin acea încăpere,iar într-o zi reușește să sustragă niște documente de valoare ale organizației care își ținea dezbaterile în casa lui Taylor. Din păcate,din cauza neatenției sale,Eidel lasă urme de ceară de la lumânarea cu care a intrat și, astfel,la câteva zile după acest incident este dată dispărută și este căutată cu disperare de către soțul ei și restul familiei, însă fără niciun rezultat.

Datoria Mayei  constă în aflarea modului în care a dispărut Eidel și cu ceea ce se ocupă acea organizație.
Ea începe să facă cercetări, fiind ajutată de bunul ei prieten detectiv, Ben. Cu ajutorul lui își descoperă calitățile de detectiv și își dă seama că se simte foarte bine în preajma lui Ben, care la rândul lui o simpatizează.

                   Ei descoperă niște detalii interesante și strict secrete,care i-ar putea costa viața. Fac cunoștință cu unul dintre urmașii lui Albert Taylor.Cine este acest personaj ciudat? Le va fi aliat sau dușman? Ce se va întâmpla cu Maya,Ben și Shamira? Ce reprezintă Templul Negru? Răspunsurile la toate aceste întrebări le veți afla dacă citiți acest minunat roman, apărut la editura Rao.

                       Mi-a plăcut atât de mult subiectul abordat,fiind o amatoare de conspirații,încât am citit cartea într-o singură zi. Mi-a mai plăcut și maniera prin care sunt îmbinate misterul, umorul, dragostea, suspansul și drama încât doresc să citesc și alte cărți scrise de Adrian Onciu.

templul-negru_1_fullsize