We all have our time machines, don’t we. Those that take us back are memories…And those that carry us forward, are dreams.
— H.G. Wells

Film – The Road Within

The-Road-Within-Banner

Titlu: The Road Within

Gen: Dramă, Comedie

Director: Gren Wells

Scenariu: Gren Wells

Durată: 100 minute

Limbă: Engleză

Distribuție: Robert Sheehan, Dev Patel, Zoë Kravitz, Robert Patrick, Kyra Sedgwick etc.

Rezumat: Vincent, un tânăr cu sindromul Tourette, este trimis de tatăl său într-un centru de reabilitare. După ce face cunoștință cu Alex, colegul său de cameră ce suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă și Marie, o fată ce nu poate scăpa de anorexie, ajung să fugă împreună cu mașina doctoriței. Destinația lor? Oceanul, locul în care mama decedată a lui Vincent ar fi vrut să meargă încă o dată.

Atenție! Eu sper că nu o să dau așa de multe spoilere. O să încerc să reduc informațiile din film și să mă concentrez pe mesajul lui. Hehe!

 Am văzut filmul aseară în timp ce Windows-ul meu se chinuia să-și instaleze actualizările. Aveam nevoie de o activitate care să-mi distragă atenția și din moment ce The Road Within se afla în laptop de…ceva timp, am spus să-i acord o șansă. Nu am regretat, evident, altfel nu aș fi aici să vi-l recomand.

road-within-feat-img

Nu sunt familiară cu bolile personajelor, dar filmul mi-a demonstrat, într-o oarecare măsură, că nimeni nu este mai prejos ca celălalt și deși ce au ei se numesc ”boli mintale”, sunt mai sănătoși ca mulți dintre noi. Astăzi am aflat că e un remake după trailer-ul lungmetrajului german Vincent Wants to Sea. Probabil că mă voi uita și la el când voi avea timp/chef.

Revenind la The Road Within, am văzut că nu a fost primit foarte călduros de critici, dar pentru un om necalificat ca mine, filmul a fost relaxant, amuzant și, de ce nu, plin de mesaje.

2013_08_08-TRW_0367

Vincent a aflat în școala primară că suferă de sindromul Tourette. Tatăl său, un politician cunoscut, a clacat din momentul în care și-a dat seama că fiul lui nu va mai fi normal niciodată, iar după ce soția lui a murit, faptul că a rămas singur cu un băiat bolnav nu i-a căzut deloc ușor. Mândria i-a fost zdruncinată și astfel a început să fie rece și distant cu unicul său copil. De aici ar trebui să tragem concluzia că indiferent ce se întâmplă cu membrii familiei noastre, dacă noi suntem primii care cad la pământ, pe ei cine îi mai ajută? Vincent a fost pur și simplu dus în acel centru și lăsat acolo, părăsit de propriul tată care prefera să uite de existența lui decât să-și pună în pericol cariera.

Odată ajuns la centru, deși nu s-a putut integra bine din prima, pe parcurs a ajuns să fie vindecat sufletește de noii lui prieteni, de zâmbetele lor, de fericire și libertate. Nu-l judeca nimeni pentru spasme și înjurături, era înțeles de ceilalți, nu i se impuneau reguli, a ajuns chiar să nu-i mai pese de părerile celor din jur, deși, bineînțeles, când oamenii vedeau pe cineva mai ieșit din comun pe stradă, toți se holbau la el.

TheRoadWithin-5

Pe drumul lor spre ocean s-au certat, împăcat, m-au făcut să râd de nenumărate ori, singură sau odată cu ei, mi-au deschis ochii în multe privințe pe care nu le pot enumăra. Ar fi de preferat să-l vizionați chiar voi și să vă faceți singuri o părere. Pentru mine finalul a fost grăbit, iar relația dintre Vincent și Marie cam forțată, dar per total mi-a plăcut ce am văzut. A avut aceeași atmosferă ca alte filme pe care le-am recomandat aici, The Good Lie și Barefoot. Nu a fost nimic greu de înțeles și părerea mea este că filmul merită vizionat atunci când sunteți mai stresați, tensionați, când aveți ceva pe cap și nu vreți o durere în plus.

Dacă l-ați văzut, ce părere v-a lăsat?